Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1814/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1814/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 3210/93/2012/a1
Dosar nr._
(Număr intern 1838/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1814/R/2014
Ședința publică de la 28 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. B. F.
JUDECĂTOR: M. I. B.-P.
JUDECĂTOR: L. C.
GREFIER: S. I. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, împotriva Sentinței civile nr. 1610 din 06.05.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât BESLER S..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea în lipsa sa, conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ. 1865, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr. 1610 din 06.05.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea AJFP Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul Besler S., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii administratorului, întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii de către pârât a faptelor prevăzute la art. 138 lit. d) din lege și nici a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății debitoare.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea AJFP Ilfov, solicitând a se dispune în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata datoriilor societății debitoare Markon Optim Company SRL.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, caz prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.
Consideră recurenta că, atât timp cât declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, rezultă clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006.
Recurenta enunță dispozițiile art. 11 și art. 1 din Legea nr. 82/1991 și evidențiază că pârâtul nu a prezentat toate documentele prevăzute de art. 28 din legea insolvenței, împrejurare din care reiese că nu au fost respectate dispozițiile art. 1 și art. 5 din legea contabilității.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul creat creditorilor prin . constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
III. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 sau art. 1349 și 1357 din Noul cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Astfel, potrivit art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Recurenta a afirmat că intimatul se face vinovat de fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006, prin neîndeplinirea obligației de predare a documentelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 către lichidator ori prin nedepunerea bilanțurilor și declarațiilor la organele fiscale.
Or, recurenta nu a dovedit că faptele imputate pârâtului ar fi determinat apariția stării de insolvență.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimat a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență. Nici o probă administrată nu relevă însă această legătură de cauzalitate.
Simplele aserțiuni ale recurentei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ. 1864, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, împotriva Sentinței civile nr. 1610/06.05.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât BESLER S., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. B. F. M. I. B.-P. L. C.
GREFIER,
S. I. S.
Red. jud.G.B.F. / (2 ex.)
Tribunalul Ilfov - Secția Civilă
Judecător sindic – N. M. N.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 1187/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1340/2014. Curtea de... → |
|---|
