Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1737/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1737/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 4736/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1718/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1737/2014
Ședința publică de la 13 Octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE E. R.
JUDECĂTOR G. G.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
********************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.4654/07.05.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR VF INSOLVENTA SPRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații creditori ., ., . SRL, . prin avocat B. C. care depune împuterniciri avocațiale la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea în raport cu obiectul sentinței recurate pune în discuție restrângerea cadrului procesual.
Intimații creditori ., ., . SRL, . prin apărător, depun la dosar întâmpinare și înscrisuri și arată că nu consideră necesar citarea tuturor intimaților. Solicită să se țină cont de poziția exprimată cu privire la o eventuală cerere de atragere a răspunderii care a fost exprimată și la momentul pronunțării sentinței de închidere.
Curtea având în vedere soluția pronunțată prin sentința recurată, în temeiul dispozițiilor art.7 și 8 din Legea nr.85/2006, restabilește cadrul procesual în recurs în sensul că vor avea calitatea de părți recurenta creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE și intimata debitoare . SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR VF INSOLVENTA SPRL.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și ia act de susținerile creditoarelor prezente la acest termen.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4654/07.05.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost aprobat raportul final al lichidatorului judiciar, iar în baza art.132 alin 2 din Legea nr.85/2006 s-a închis procedura insolvenței împotriva debitorului . SRL și a fost radiată societatea debitoare din Registrul Comerțului București. De asemenea, în baza art.135 din lege sentința de închidere a procedurii a fost notificată DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE București și OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI București de pe lângă Tribunalul București, pentru efectuarea mențiunii.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că se impune închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitoarei și neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă.
În motivarea recursului se arată că hotărârea recurată prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului este netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila), instanța de recurs urmând a examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de casare prevăzute la art. 304 Cod Procedura Civila, deoarece privesc hotărâri care potrivit legii nu pot fi atacate cu apel (art. 304 ind. 1 Cod Procedura Civila).
În fapt, prin încheierea din 22.02.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII a Civila, în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva S.C. W. M. SERVICES S.R.L., și a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar VF INSLVENTA SPRL.
Urmare notificării de deschidere a procedurii de insolvență, recurenta a formulat cerere de admitere a creanței prin care a solicitat înscrierea în tabelul obligațiilor debitoarei cu suma de 1.264 lei reprezentând obligații restante la bugetul general consolidat al statului conform fisei sintetice pe plătitor.
Creanța solicitată de recurentă a fost admisă și înscrisă de către lichidatorul judiciar atât în tabelul preliminar cât și în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei depus la dosarul cauzei.
La primul termen de judecată, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii conform art.131 din Legea nr.85/2006.
Prin Sentința Civilă nr.4654/07.05.2014, instanța de judecată a admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus închiderea procedurii și radierea societății din Registrul Comerțului.
În motivare se arată că instanța de fond a admis solicitarea lichidatorului judiciar și, pe cale de consecința, a dispus închiderea procedurii de faliment declanșată împotriva debitoarei, cu motivarea că fondurile obținute din vânzarea bunurilor debitoarei au fost utilizate la acoperirea cheltuielilor de procedură.
Față de aceste aspecte, menționează că potrivit art. 2 din Legea 85/2006, scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, scop care cere o . măsuri și diligente în sarcina lichidatorului judiciar care nu poate propune închiderea procedurii decât dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată starea de insolvență a societății.
În cauză nu a fost supusă atenției creditorilor oportunitatea formulării cererii de răspundere patrimonială împotriva membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Recurenta solicită instanței de apel continuarea procedurii deschise și implicit obligarea lichidatorului de a proceda la convocarea Adunării Creditorilor societății debitoare, în vederea supunerii la vot a oportunității formulării unei cereri de atragere la răspundere a administratorului societății care se face culpabil de starea de insolvență.
Pe considerentele expuse anterior, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civilă pronunțată și trimiterea cauzei în vederea continuării procedurii.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod de Procedura Civilă, Legea 85/2006.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate în motivele de recurs, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 :” (2) O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora”.
În cauză se constată că judecătorul sindic a aprobat Raportul final întocmit de lichidatorul judiciar și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 8564/06.05.2014 ( filele 138-142 din dosarul Tribunalului ). În acest Raport final se menționează modul cum au fost valorificate bunurile debitoarei, precum și faptul că din această operațiune s-a obținut suma de_,89 lei, ce a fost utilizată pentru acoperirea cheltuielilor procedurii, conform art. 121 din Legea nr. 85/2006, care stabilește ordinea de prioritate pentru distribuirea fondurilor obținute din valorificarea bunurilor în cadrul procedurii insolvenței.
Așadar, simplul fapt că din sumele obținute nu s-au făcut distribuiri efective către creditori, de vreme ce cuantumul acestora nu a permis acestor lucru, nu împiedica de plano închiderea procedurii în condițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, cum acreditează ideea recurenta, deoarece lichidarea a avut loc, iar sumele obținute au fost repartizate în condițiile legii.
Pe de altă parte, recurenta-creditoare nu a formulat obiecțiuni la Raportul final, în condițiile art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, pe care judecătorul sindic ar fi avut posibilitatea de a le soluționa la ședința următoare, astfel că formularea criticilor direct în recursul împotriva hotărârii prin care s-a aprobat Raportul final și s-a dispus închiderea procedurii este netemeinică și în afara procedurii expres stabilite de legiuitor pentru valorificarea tuturor drepturilor părților implicate în procedura insolvenței.
Mai mult, susținerea recurentei în sensul că procedura insolvenței nu putea fi închisă mai înainte de discutarea oportunității formulării cererii de atragere a răspunderii nu poate fi primită deoarece aceasta nu conduce automat la concluzia că închiderea procedurii insolvenței în situația reglementată de art. 132 alin. 2 din lege este împiedicată de nesoluționarea, în prealabil, a cererii formulate în temeiul art. 138 din lege, deoarece legiuitorul nu a condiționat prin dispozițiile speciale cuprinse în art. 132 din lege, închiderea procedurii, de soluționarea acestei cereri ( care nici nu a fost formulată în cauză).
Dimpotrivă, legiuitorul a stabilit expres prin dispozițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006că „ (1) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă. (2) După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.”, acestea având menirea de a permite creditorilor ca, independent de continuarea sau închiderea procedurii insolvenței sau de descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri, aceștia să își poată valorifica propriile creanțe în temeiul dreptului comun.
Prin urmare, chiar legiuitorul a considerat necesar ca îndestularea creditorilor pe calea procedurii speciale de atragere a răspunderii membrilor de conducere ai debitoarei să se poată face independent de procedura insolvenței în sine, declanșată împotriva debitoarei.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 să se facă exclusiv de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii ( așa cum susține creditoarea), nu ar fi reglementat cu conținutul mai sus evocat, dispozițiile art. 142 din lege, lipsite de orice echivoc.
Simpla împrejurare că tabelul definitiv consolidat este pus la dispoziția executorului judecătoresc de către lichidatorul judiciar ( care l-a întocmit în perioada când procedura insolvenței se afla în curs, în temeiul dispozițiilor prevăzute de lege) nu conduce la necesitatea continuării procedurii până la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a dispus asupra cererii formulate în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, obligația de a comunica la cererea executorului judecătoresc acest tabel derivând din lege, iar nu din numirea efectivă a sa, de către executorul judecătoresc.
Dispozițiile speciale cuprinse în art. 132 alin. 2 și art. 142 din Legea nr. 85/2006 au caracter de excepție și sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel că interpretarea dată de recurentă, cu caracter extensiv, nu poate fi avută în vedere ( potrivit principiului exceptio est strictissimae interpretationis .>
De altfel, recurenta-creditoare avea ea însăși posibilitatea de a formula cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a unor persoane fizice pe care le considera răspunzătoare pentru starea de insolvență a societății, în condițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, dacă îndeplinea celelalte condiții pentru aceasta, astfel că neformularea cererii de către lichidatorul judiciar, nu împiedica prin ea însăși închiderea procedurii în condițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
De aceea, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și la art. 304 1 din C.pr. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.4654/07.05.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR VF INSOLVENTA SPRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 Octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. R. G. G. I. P.
GREFIER
C. G. MIGLEȘ
Red.Jud. E.R.
Tehnored.I.N.
2 ex./13.11.2014
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător - sindic: G. C.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 1596/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
