Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 543/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 543/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 1228/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 543
Ședința publică de la 20.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. M. G.
JUDECĂTOR – A. A.
JUDECĂTOR – I. P.
GREFIER - L. E. A.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta . prin lichidator I. I., împotriva sentinței civile nr. 6269 din 20.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar potrivit rezoluției de primire a dosarului, un set de înscrisuri și o cerere prin care a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că recurenta, prin cererea de recurs, a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a atașat cererii de recurs.
În temeiul art. 305 C.pr.civ. încuviințează recurentei proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată, considerând-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Având în vedere faptul că recurenta, prin cererea depusă la dosar la data de 17.02.2014, a solicitat judecata în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6269/20.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București Secția a VII a Civilă a respins cererea formulată de debitorul . prin lichidator I. I., având ca obiect deschiderea procedurii de insolvență.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că debitorul S.C. S. I. S.R.L. este o societate dizolvată de drept, aflată în prezent în lichidare. Pentru a fi aplicabile prevederile art.270 ind.1 și 2 din Legea nr.441/2006 care a modificat și completat Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, trebuie îndeplinită condiția de insolvență raportat la societatea aflată în lichidare. A constatat judecătorul sindic că în cauză, lichidatorul care reprezintă debitorul, nu a făcut dovada insolvenței, așa cum este definită în art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006. Lichidatorul a afirmat că a notificat principalii creditori bugetari, dar nu a primit nici un răspuns, astfel că nu se cunoaște situația patrimonială a debitorului. Mai adaugă că nu s-a depus de către societate nici o declarație fiscală. Cu privire la creanța pretinsă de Administrația Finanțelor Publice sector 1, aceasta apare menționată doar în adresa de la fila 29 a dosarului, fiind însoțită doar de fișa sintetică editată la 23.12.2009. Nu a fost prezentat titlul executoriu care să ateste sumele datorate de către debitoare bugetului de stat, astfel că sumele pretinse nu pot fi calificate ca fiind certe, lichide și exigibile, iar starea de insolvență nu poate fi prezumată.
Potrivit art.3 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori. Dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.85/2066, respectiv procedura simplificată se aplică comercianților care fac parte din categoria prevăzută la alin.1 și nu dețin nici un bun în patrimoniul lor, actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite, etc.
Numai o societate aflată în insolvență poate fi integrată domeniului de aplicare al Legii nr.85/2006, concluzie care nu reprezintă un act lăsat la aprecierea de oportunitate a instanței ci presupune aplicarea unei dispoziții legale exprese. Prin urmare, fără a fi suficientă constatarea dizolvării societății indiferent de cauza sa, este nevoie ca titularul cererii de deschidere a procedurii să realizeze în fața instanței proba insolvenței debitorului. Este insuficient probatoriul adus de către debitor în susținerea cererii sale, prin care sunt menționate doar notificările efectuate de către lichidator, fără a avea nici o informație privind patrimoniul debitoarei. Adresa aparținând creditorului Administrația Finanțelor Publice sector 1 evidențiază existența unei datorii la buget, dar probatoriul nu este complinit cu probe care să susțină starea de insolvență în care se află societatea.
Creanța nefiind dovedită prin titlu executoriu, ea este supusă verificării de către judecătorul sindic, conform art.66 din Legea nr.85/2006, iar concluzia ce se impune este acea a inexistenței creanței. Nu există nici un motiv pentru care instanța să procedeze la o verificare discriminatorie a creanțelor obișnuite, în raport cu creanțele bugetare, fiscale, deoarece părțile sunt egale în fața legii.
Procedura de insolvență nu este concepută ca o alternativă de descărcare de sarcini a lichidatorilor de însărcinările primite, iar temeinicia cererii trebuie subordonată scopului legii, așa cum acesta este declarat în art.2 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs ., prin lichidator judiciar I. I., înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a VI a Civilă la data de 26.09.2013, prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii astfel cum a fost formulată și dispunerea deschiderii procedurii simplificate împotriva debitoarei.
În motivarea cererii sale recurenta a arătat că sentința este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.312 alin.1 ipoteza I și art.304 pct.7,8 și 9 din Codul de procedură civilă.
Susține recurenta că prin încheierea din data de 01.10.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/2009 s-a dispus numirea I. I. în calitate de lichidator judiciar al .. Lichidatorul a solicitat debitoarei să pună la dispoziție documentele societății, în vederea întocmirii raportului privind situația economică, cerere la care nu s-a răspuns. S-a solicitat Primăriei Sector 1, Direcției Impozite și Taxe Locale, Administrația Financiară a Sector 1, A. București, Inspectoratului Teritorial de Muncă să comunice situația patrimonială a societății debitoare, dar nu s-a răspuns acestor solicitări.
Susține recurenta că Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 a comunicat să societatea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri impozabile, iar Administrația Financiară Sector 1 a formulat cerere de înscriere a creanței sale în cuantum de 1.553 lei. Se arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 alin.2 litera e din Legea nr.85/2006.
În susținerea cererii de recurs a fost depuse la dosar înscrisuri reprezentând adresa nr.3/4.12.2009, adresa nr.6/4.12.2009, adresa nr.7/4.12.2009, adresa nr.8/4.12.2009, adresa nr.9/4.12.2009, declarația de creanță a AFP sector 1 București, adresa de răspuns nr._/30.12.2009, deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, dar și în raport de prevederile art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Constată Curtea că prin cererea formulată de către debitorul ., prin lichidatorul I. I. la data de 14.01.2013 s-a solicitat declanșarea procedurii simplificate prevăzută de Legea nr.85/2006, respectiv constatarea stării de insolvență.
Motivul respingerii de către judecătorul sindic a acestei cereri a fost reprezentat de neadministrarea de dovezi cu privire la insolvență, așa cum este definită în art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006. Reține Curtea că, într-adevăr, raportat la înscrisurile administrate ca probă în cursul judecății de fond, creanța Administrației Finanțelor Publice Sector 1 nu a fost dovedită prin titlu executoriu, astfel încât ea este supusă verificării de către judecătorul sindic.
În condițiile art.305 din Codul de procedură civilă, recurentul a administrat dovezi cu privire la această creanță în faza recursului. Astfel, la dosarul cauzei au fost depuse, alăturat fișei sintetice totale editate la 23.12.2009, deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii, emise în dosarul fiscal nr._ privind pe S. I. SRL, respectiv deciziile nr.8549, nr.6024, nr.6948, nr._.
În aceste condiții, Curtea constată că în cauză sumele pretinse sunt certe, lichide și exigibile, fiind cuprinse în titluri executorii, iar partea a demonstrat starea de insolvență, astfel cum aceasta este definită de art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006.
Raportat la dispozițiile art.312 alin.2-4 și art.309 pct.9 din Codul de procedură civilă, și în considerarea Deciziei nr.5 din 4 aprilie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul Competent să judece recursul în interesul legii în dosarul nr.4/2011, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii simplificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta . prin lichidator I. I., împotriva sentinței civile nr. 6269 din 20.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ .
Casează sentința atacată și trimite cauza judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. G. A. A. I. P.
GREFIER,
L. E. A.
Red.AMG/2ex
Jud. Fond A. B.
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 192/2014. Curtea de... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1849/2014. Curtea de... → |
|---|
