Contestaţie. Decizia nr. 860/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 860/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 43730/3/2012/a2
Dosar nr._
(Număr intern 3504/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 860/R/2014
Ședința publică de la 01 aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE:G. B. F.
JUDECĂTOR:L. C.
JUDECĂTOR:M. I. B.-P.
GREFIER: F. D.
Pe rol este pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta-creditoare B. ROMÂNEASCĂ S.A. membră a Grupului Național Bank Of Greece și de recurenta-debitoare D. T. S.R.L. prin administrator special I. G. S., împotriva Sentinței civile nr. 5226 din 27.05.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre; Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.04.2014 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor formulate în cauză, reține următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr. 5226 din 27.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, au fost respinse ca nefondate contestațiile formulate de creditoarea B. Românească S.A., membră a Grupului Național Bank Of Greece și de către debitoarea D. T. S.R.L. prin administrator special I. G. S., împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de administratorul judiciar K. I. și publicat în BPI nr. 450/10.01.2013, cu privire la creanța băncii contestatoare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin declarația de creanță, creditoarea B. Românească S.A. a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei ., în categoria creanțelor garantate, cu creanța în sumă de 258.525,16 Euro + 3.806,07 lei, formată din:
- suma de 139.887,33 Euro, aferentă contractului de credit bancar nr._ din 21.05.2008, modificat și completat prin Actul adițional 1/20.01.2009, credit garantat cu ipotecă asupra imobilului situat în București, sector 1, proprietatea debitoarei D. T. SRL, sumă compusă din credit principal de 97.883,17 Euro și dobânda penalizatoare de 42.004,16 Euro, plus suma de 3.307,59 lei reprezentând cheltuieli de executare;
- suma de 118.637,83 Euro, aferentă contractului de credit bancar nr._/21.05.2008, modificat și completat prin Actul Adițional nr. 1/20.01.2009, acordat de bancă societății All Media 2002 SRL, credit garantat cu ipoteca asupra imobilului situat îns București, sector 1, proprietatea debitoarei D. T. SRL, sumă compusă din credit în valoare de 86.387,44 Euro și dobândă penalizatoare.
Administratorul judiciar a înscris banca în tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei ., astfel:
- suma de 364.520,67 lei în categoria creanțelor garantate,
- suma de 273.281,97 lei în categoria creanțelor chirografare,
- suma de 538.509,18 lei (echivalentul creanței de 118.637,83 Euro credit acordat societății All Media 2002 SRL, societate în insolventa din 07.09.2009), în categoria creanțelor chirografare sub condiție.
Înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor cu sumele mai sus menționate a avut la baza declarația de creanța formulată de către creditoarea B. Românească S.A la data de 18.12.2012, declarație care a avut ca temei următoarele înscrisuri: Contractul de credit nr._/21.05.2008, modificat și completat prin Actul adițional nr. 1/20.01.2009, încheiat între debitoare în calitate de debitor principal și contestatoare și Contractul de credit nr._/21.05.2008 încheiat între contestatoarea B. Românescă S.A. și societatea All Media S.R.L., în insolvență, în acest caz debitoarea D. T. S.R.L. având calitatea de debitor garant.
La data întocmirii tabelului preliminar de creanțe, nu existau lichidități în conturile bancare, fapt pentru care singura garanție ce urma a fi luată în calcul la stabilirea valorii creanțelor garantate a fost imobilul debitoarei din București, .. 108, cu nr. cad._, înscris în CF_.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 116 alin.(3) și ale art. 41 alin.(2) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora administratorul judiciar are posibilitatea de a dispune evaluarea imobilului adus drept garanție de către debitoare, s-a procedat la evaluarea acestuia, în vederea întocmirii tabelului preliminar de creanțe.
Această evaluare a fost dispusă exclusiv în vederea întocmirii tabelului preliminar de creanțe, respectiv pentru înscrierea creanțelor garantate în tabelul preliminar în condițiile legii și nu pentru valorificarea bunurilor debitoarei în cadrul procedurii de lichidare, astfel că Raportul de evaluare nu era necesar și obligatoriu a fi supus aprobării creditorilor, dispozițiile art. 117 din Legea nr. 85/2006 nefiind aplicabile în această faza a procedurii, și anume la evaluarea prevăzută de art. 41 alin. 2 din legea insolvenței.
Conform Raportului de evaluare menționat, imobilul adus în garanție, respectiv terenul în suprafață de 1.500 mp situat în București, .. 108, cu nr. cad._, înscris în CF_, a fost evaluat la suma de 733.442 lei, respectiv echivalentul sumei de 165.000 Euro.
În ceea ce privește creanța ce are la bază Contractul de credit nr._/21.05.2008, B. Românească S.A. a acordat debitoarei un credit în valoare de 251.996 Euro, scadent conform Actului adițional nr. 1/2009 la data de 20.07.2009.
Acest contract de credit a fost afectat de următoarele garanții acordate Băncii de către D. T. S.R.L. în calitate de împrumutat: ipoteca de rang III asupra imobilului mai sus menționat; garanție reală mobiliară asupra conturilor deschise la B. contestatoare și garanție în valoare de 144.025 Euro (reprezentând 57,1537% din creditul primit) emisă de Fondul de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile M. și Mijlocii. Acest Fond, în temeiul Scrisorii de garantare nr. 27/20.01.2009 și prevederilor Convenției pentru garanții exprese, irevocabile și necondiționate nr. 83/18.09.2008 încheiată cu B., a constituit în temeiul aceluiași Contract de credit nr._/21.05.2008, o garanție financiară în favoarea băncii pentru un procent de 57,1537% din soldul creditului, în limita maximă a sumei de 144.025 Euro.
Având în vedere ca debitoarea D. T. S.R.L. nu și-a respectat obligațiile, Fondul a efectuat către Bancă plata garanției acordate, iar în calitate de fidejusor, în temeiul subrogației legale, a dobândit pentru garanția achitată, în limita plății sumei garantate, drepturile creditorului plătit (ale Băncii), astfel că și Fondul, la rândul său, are față de debitoare o creanță garantată de același rang de prioritate cu al băncii în raport de alți creditori, în categoria creanțelor garantate.
Astfel, fiind în situația unui concurs între doi creditori garantați, cu o ipotecă de același rang, constituită asupra aceluiași imobil, în temeiul art. 124 din Legea nr. 85/2006 (conform căruia sumele ce urmează a fi distribuite între creditori cu același rang de prioritate, din cadrul aceleiași categorii de creanțe, vor fi acordate proporțional cu suma alocata pentru fiecare creanța), administratorul judiciar, în mod legal și temeinic a dispus înscrierea creditorilor garantați în tabelul de creanțe cu un procent calculat direct proporțional cu creanța declarată.
În ceea ce privește creanța ce are la bază Contractul de credit nr._/21.05.2008, încheiat între contestatoarea B. Românească S.A. și societatea All Media S.R.L., în acest caz, debitoarea D. T. S.R.L. având calitatea de debitor garant, în sumă de 118.637,83 Euro, reprezentând credit principal, dobânda și dobânda penalizatoare la care se adaugă suma de 498,48 lei reprezentând cheltuieli de executare, aceasta a fost înscrisă în tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei, în categoria creanțelor chirografare sub condiție, conform dispozițiilor art. 123 pct.7 raportat la art. 64 alin.(4) și (5) din Legea nr. 85/2006, până la executarea în prealabil a debitorului principal din Contractul de credit_/21.05.2008.
Tribunalul a apreciat că valorificarea creanței băncii față de debitoarea D. T. S.R.L. este condiționată de executarea în prealabil a debitorului principal, întrucât părțile, prin convenția lor, au prevăzut aceasta condiționare la art. 7.2 din contract, potrivit căruia doar în condițiile în care împrumutatul (în speța All Media SRL) nu își achită creditul, dobânzile și orice alte sume datorate și scadente, atunci garantul (în speța D. T. S.R.L.) va fi cea care va efectua imediat plățile scadente și va putea fi obligată la plata datoriei debitorului principal.
Judecătorul sindic a mai arătat că garantul D. T. S.R.L. nu a renunțat în mod expres și irevocabil la beneficiul de discuțiune prin contractul de credit, dimpotrivă, la art. 7.2 părțile au stabilit că numai în cazul în care debitorul principal nu își achită obligația, numai atunci creditorul se poate îndrepta împotriva garantului pentru efectuarea plații.
În ceea ce privește creanța reprezentând dobândă, dobândă penalizatoare și cheltuieli de executare, aferente celor două contracte, respectiv: 42.004,16 Euro dobânda penalizatoare, plus suma de 3.307,59 lei reprezentând cheltuieli de executare aferente contractului de credit bancar nr._/21.05.2008; 32.250,39 Euro dobânda și dobândă penalizatoare aferente contractului de credit bancar nr._/21.05.2008, judecătorul sindic a reținut că acestea au fost calculate la data deschiderii procedurii de insolvență în conformitate cu prevederile contractelor de credit încheiate și prevăzute la art. 4.2. și 4.3 din Condițiile generale și art. 6 - Dobânzi - din Condițiile speciale, precum și faptul că B. a demarat procedurile de executare atât pentru debitoarea D. T. SRL, cat și pentru . SRL în data de 20.08.2009.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs ambele contestatoare, atât creditoarea B. Românească S.A., membră a Grupului Național Bank Of Greece cât și debitoarea D. T. S.R.L. prin administrator special I. G. S..
1. În motivarea recursului său, creditoarea B. Românească S.A. a arătat în esență că instanța de fond a reținut în mod eronat prevederile art. 7.2 din contractul de credit bancar nr._/21.05.2008, în sensul că nu a observat că de fapt garantul a renunțat în mod expres la beneficiul de diviziune și discuțiune. Ca urmare, nu se justifică vreo condiționare a recuperării de către bancă a sumei datorate prin înscrierea la masa credală a garantului, condiționare referitoare la neîndeplinirea obligațiilor de către împrumutatul principal. S-a mai arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 70 din Legea nr. 85/2006.
2. Prin recursul său, debitoarea D. T. S.R.L. a solicitat admiterea contestației și reducerea creanței Băncii, menționate în tabelul preliminar, cu sumele restituite de debitoare, precum și cu sumele executate silit și distribuite băncii.
În motivarea recursului, debitoarea a reluat apărările invocate în contestația înregistrată la 18.01.2013, ce a făcut obiectul dosarului nr._ 12/a5, conexat la dosarul nr._ .
A susținut în esență că banca nu a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile, că nu a prezentat un mod de calcul al creanței, iar din analiza înscrisurilor depuse nu se poate stabili cu certitudine întinderea creanței. S-a mai arătat că:
- nu s-a luat în considerare faptul că debitoarea a efectuat în perioada mai-septembrie 2009 plăți în sumă totală de 39.491,70 Euro;
- banca nu a făcut dovada cheltuielilor de executare în sumă de 3.307,59 lei, nefiind indicat dosarul de executare și nefiind depusă chitanță doveditoare sau proces-verbal al acestor cheltuieli;
- debitoarea nu a fost notificată de bancă cu privire la declararea scadenței anticipate a creditului, aspect relevant în stabilirea momentului exigibilității creanței;
- banca a fost înscrisă în tabelul definitiv al societății debitoare principale All Media 2002 SRL cu o sumă mai mică decât creanța solicitată în prezenta cauză garantului, cu încălcarea art. 1654 Cod civil;
- în cadrul dosarului de executare silită nr._ al executorului bancar Serbănescu V. din cadrul Piraeus Bank, prin procesul verbal nr. 1323/25.05.2011, s-a dispus distribuirea sumei de 23.251,85 lei către creditoarea B. Românească S.A., inclusiv pentru contractul de credit nr._/21.05.2008.
III. Recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, pentru considerentele ce vor urma:
1. Recursul formulat de contestatoarea creditoare B. Românească S.A. se limitează la critica privind menținerea înscrierii sub condiție a creanței întemeiate pe contractul de credit bancar nr._/21.05.2008.
Astfel, judecătorul sindic a considerat corectă aplicarea art. 64 alin.4 și 5 din Legea nr. 85/2006, față de pretinsa modalitate a condiției suspensive a creanței băncii, invocând prevederile clauzei 7.2 din contractul de credit anterior menționat.
Verificând însă această clauză contractuală, Curtea constată însă că exprimă exact contrariul celor reținute de instanța de fond:
„7.2. În cazul în care Împrumutatul nu plătește creditul, dobânda acumulată sau orice alte sume datorate și scadente în conformitate cu prevederile prezentului contract, atunci Garantul, solidar cu Împrumutatul, va efectua imediat toate plățile scadente și neefectuate. […] B. va avea dreptul să solicite Garantului rambursarea sumelor datorate și neplătite de Împrumutat, Garantul renunțând în mod expres la beneficiul de diviziune și discuțiune” (subl.ns.).
De altfel, solidaritatea obligațiilor împrumutatului și garantului ce rezultă cu evidență din clauza anterior citată este recunoscută și de debitoarea D. T. S.R.L. chiar în cuprinsul contestației formulate, față de exprimarea: („subscrisa fiind un fidejusor obligat în solidar cu debitorul principal la plata împrumutului”) – fila 5 din dosarul nr._ 12/a5.
În consecință, urmărirea de către bancă a garantului (D. T. S.R.L.) nu era condiționată de prealabila urmărire a averii debitorului principal (All Media 2002 S.R.L.).
În acest caz, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 70 din Legea nr. 85/2006, în sensul că banca, având doi debitori solidari, creanța sa născută din contractul de credit nr._ din 21.05.2008 va fi înscrisă în toate tabelele de creanțe ale debitorilor, până va fi complet acoperită.
Această creanță este însă pură și simplă, iar nu afectată de vreo condiție în sensul art. 64 alin.4 din Legea nr. 85/2006, condiționarea în valorificarea creanței, bazată pe un pretins beneficiu de discuțiune, dovedindu-se inexistentă.
2. În ceea ce privește recursul debitoarei D. T. S.R.L., Curtea a pus în discuție la termenul din 25.03.2014 neanalizarea de către instanța de fond a criticilor formulate de către debitoare în contestația sa.
Din examinarea considerentelor sentinței atacate, Curtea reține că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra nici unuia dintre motivele contestației formulate de debitoare, și anume:
- nu a analizat susținerea că, în decursul anului 2009, respectiv din luna mai până în luna septembrie, debitoarea ar fi făcut plăți în sumă de 39.491.70 Euro, din care suma de 23.570.79 Euro a fost alocată de banca pe principal rate/capital;
- în cazul în care se dovedea reală această afirmație, nu a analizat modul de imputație a plății și nici eventualele consecințe asupra componenței creanței solicitate de bancă în procedură;
- nu a analizat susținerea că banca nu a făcut dovada cheltuielilor de executare în sumă de 3.307,59 lei, nefiind indicat dosarul de executare și nefiind depusă chitanță doveditoare sau proces-verbal al acestor cheltuieli;
- nu a verificat dacă și când a emis banca notificarea privind declararea scadenței anticipate a creditului, aspect relevant în stabilirea momentului exigibilității creanței;
- nu a analizat susținerea debitoarei conform căreia banca a fost înscrisă în tabelul definitiv al societății debitoare principale All Media 2002 SRL cu o sumă mai mică decât creanța solicitată în prezenta cauză garantului;
- nu a analizat afirmația conform căreia, în cadrul unei executări silite bancare pornite în anul 2009, prin procesul verbal nr. 1323/25.05.2011, s-ar fi distribuit suma de 23.251,85 lei către creditoarea B. Românească S.A., inclusiv pentru contractul de credit nr._/21.05.2008.
Potrivit art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. 1865, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților.
Motivarea hotărârii trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de ambiguități și contradicții. Ea trebuie să permită urmărirea unui raționament care a condus judecătorul la soluția adoptată. Motivarea permite nu numai o mai bună înțelegere și acceptare a hotărârii de către părți, ci este mai ales o garanție împotriva arbitrariului. Ea obligă judecătorul să distingă mijloacele de apărare ale părților și să precizeze elementele care îi justifică decizia și o fac să fie conformă legii. Motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de cerere și mijloacelor de apărare. Această garanție este esențială, deoarece permite părții să se asigure că pretențiile sale au fost examinate și deci că judecătorul a ținut cont de ele.
Astfel, hotărârea primei instanțe apare ca nemotivată în ce privește soluționarea contestației debitoarei, iar din această perspectivă, hotărârea atacată este contrară art. 6 paragraful 1 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la un proces echitabil include și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră necesare pentru cauza lor, și corelativ, obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (a se vedea hotărârea Albina împotriva României, par. 30).
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar, iar nemotivarea atrage nulitatea hotărârii, în condițiile art. 105 alin.2 C.pr.civ. 1865, instanța de recurs fiind pusă în imposibilitatea de a verifica care au fost argumentele și raționamentul juridic care au condus instanța de fond la soluția adoptată. Neanalizarea în concret a motivelor invocate în contestația debitoarei, prin raportare la proba cu înscrisuri administrată, înseamnă nesoluționarea fondului cererii cu care instanța a fost sesizată.
În temeiul art. 312 alin.1-3 și 5 C.pr.civ. 1865, art. 304 pct.5, 7 și 9 C.pr.civ. 1865, Curtea va admite recursurile, va casa în tot hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Casarea integrală se impune nu numai față de reținerea concomitentă a unor motive de casare și de modificare (art. 312 alin.3 fraza ultimă C.pr.civ. 1865), dar și față de prevederile art. 73 alin.3 din Legea nr. 85/2006, care impun soluționarea concomitentă a contestațiilor, cu atât mai mult cu cât ambele contestații formulate în cauză privesc aceeași creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenta-creditoare B. ROMÂNEASCĂ S.A. membră a Grupului Național Bank Of Greece și de recurenta-debitoare D. T. S.R.L. prin administrator special I. G. S., împotriva Sentinței civile nr. 5226/27.05.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ .
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. B. F. L. C. M. I. B.-P.
GREFIER,
F. D.
Red. jud.G.B.F. / 2 ex.
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic – A. E. B.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1849/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
