Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1090/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1090/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 3946/93/2013/a19
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DOSAR NR._ (Număr în format vechi 1700/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1090
Ședința publică de la 14 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. G. F.
JUDECĂTOR - I. C. N.
GREFIER - L. M.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulate de apelanta–contestatoare . împotriva sentinței civile nr. 1189/01.04.2014 pronunțate de Tribunalul Ilfov Secția Civilă în dosarul nr._ 3 în contradictoriu cu intimații E. INSOLVENȚĂ SPRL administrator judiciar al . și . prin administrator special I. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta–contestatoare . reprezentată de avocat ce depune în ședință publică împuternicire avocațială colectivă nr._/13.11.2014 și intimata–debitoare . prin administrator special reprezentat de avocat D. M. D., cu împuternicire avocațială nr._/29.08.2014 aflată la fila 40 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dosarul este strigat la ordine, iar procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța procedează la judecata pricinii în prezența apărătorului apelantei și debitoarei și în lipsa celorlalte părți legal citate.
Curtea dispune rectificarea citativului, în sensul că intimate–debitoare în cauză sunt E. INSOLVENȚĂ SPRL administrator judiciar al . și . prin administrator special.
Apărătorul apelantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în cele aflate la dosarul cauzei și a probei cu expertiză contabilă.
Apărătorul intimatei . prin administrator special nu se opune probei cu înscrisuri. În ceea ce privește proba cu expertiză contabilă, solicită respingerea acesteia, față de faptul că nu se menționează propuneri de obiective. În ceea ce privește probele proprii, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Apărătorul apelantei nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de intimata.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisurile din apel solicitată de apelanta–contestatoare, considerând că sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei. În ceea ce privește proba cu expertiza contabilă solicitată de apelanta–contestatoare, curtea o respinge la acest moment față de faptul că neadministrarea acestei probe reprezintă un motiv de apel care va fi analizat la momentul deliberării asupra apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apărătorul apelantei formulează concluzii de admitere a apelului promovat împotriva sentinței civile nr. 1189/01.04.2014, anularea în parte a sentinței apelate, cu privire la soluția instanței de fond asupra cauzei având ca obiect contestație împotriva raportului privind cauzele și împrejurările deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei ., admiterii contestației formulată împotriva raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență și refacerea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei .. Susține că există discrepanțe între documentele contabile depuse de către debitoare și elementele reținute de către administratorul judiciar în cuprinsul raportului. Astfel, consideră că se impune administrarea probei cu expertiză contabilă, prin care să se verifice valorile înscrise în contabilitatea debitoarei la sfârșitul lunii octombrie 2013, la data deschiderii procedurii insolvenței, precum și la data întocmirii raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei. Mai arată că partea pe care o reprezintă a fost prejudiciată, prin faptul că apare o diferență de 1.110.000 lei între suma menționată în balanța de verificare.
Apărătorul intimatei . prin administrator special solicită respingerea apelului ca nefondat. Susține că raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență reprezintă o opinie a administratorului judiciar cu privire la cauzele care au condus la apariția stării de insolvență. Această opinie are un caracter subiectiv, dar nu este de natură a prejudicia creditorii sau debitoarea. Referitor la susținerile apelantei cu privire la discrepanțele din balanțele de verificare, arată că este vorba despre o balanță depusă la data depunerii cererii de insolvență, la începutul lunii noiembrie, care nu cuprinsese toate datele, iar la momentul depunerii declarației fiscale acestea erau cuprinse. Criticile sunt nefondate și susține că în cauză nu există prejudiciu.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 21.02.2014 pe rolul Tribunalului Ilfov în cadrul dosarului cu nr._ contestatoarea . a contestat raportul privitor la cauzele insolvenței debitoarei . întocmit de administratorul judiciar E. INSOLVENȚĂ SPRL solicitând refacerea raportului.
În motivare a arătat în esență că administratorul judiciar nu a analizat cu atenție documentele contabile ale debitoarei, se impune justificări ale anumitor operațiuni.
Prin sentința nr. 1189/01.04.2014 Tribunalul Ilfov a respins această contestație ca neîntemeiată reținând următoarele:
„Analizând contestația formulata in raport cu cuprinsul Raportului privind cauzele si împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei si dispozițiile legale incidente in cauza, tribunalul retine ca, in esența, contestatoarea invoca drept motiv de nelegalitate a raportului întocmit de administratorul judiciar existenta unor diferențe intre înregistrările contabile avute in vedere la întocmirea raportului . Diferențele dintre sumele aferente contului 121 si 6588 la doua momente diferite au fost insa justificate de administratorul judiciar prin aceea ca nu se procedase la descărcarea gestiunii materialelor folosite in lucrările contractate, insa documentele au fost ulterior prelucrate in termen. In ceea ce privește soldul corespunzător contului 581 s-a arătat ca in ultima zi a lunii octombrie 2013 s-a transferat suma de 551.690,11 lei dintr-un cont bancar in altul, transferul fiind regăsit in extrasul de cont al băncii abia la data de 01.11.2013. In ceea ce privește indicarea in cuprinsul raportului a posibilității de a se propune un plan de reorganizare, atât propunerea cat si aprobarea si confirmarea planului de reorganizare se va realiza in condițiile si cu respectarea procedurii reglementata de art. 94-101 din legea nr. 85/2006, creditorul având posibilitatea de a si exprima poziția si votul asupra planului de organizare potrivit art. 100 din lege, iar asupra posibilității de angajare a răspunderii persoanelor care se fac vinovate de starea de insolvență a debitoarei se vor putea pronunța creditorii in condițiile art. 138 alin 3 din lege. Constatând inexistenta unor motive de nelegalitate a raportului asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolventa a debitoarei, contestația formulată de contestatoarea-creditoare B. C. SRL va fi apreciata ca neîntemeiata si respinsa ca atare”.
Împotriva acestei sentințe la data de 17.06.2014 a declarat apel contestatoarea, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 11.07.2014.
În motivarea apelului s-au susținut în esență următoarele: instanța nu a motivat hotărârea pronunțată, se impunea administrarea probei prin înscrisuri și expertiză contabilă pentru justificarea diferitelor operațiuni, nu există o perspectivă de reorganizare din partea debitoarei.
Prin întâmpinarea depusă debitoarea a solicitat respingerea apelului arătând că raportul întocmit relevă situația de fapt reală, discrepanțele contabile se explică prin momentul la care a fost analizată contabilitatea debitoarei.
Prin întâmpinare depusă administratorul judiciar a solicitat respingerea apelului ca nefondat susținând că discrepanțele menționate de contestatoare nu existau la momentul întocmirii raportului privitor la cauzele insolvenței, în mod corect instanța a respins probele prin înscrisuri și raport de expertiză contabilă, nu s-a invocat încălcarea de către administratorul judiciar a vreunei norme legale, propunerea și adoptarea unui plan de reorganizare presupune aplicarea altor texte de lege, respectiv art.94-101.
Analizând actele și lucrările dosarului de față instanța de apel reține următoarele:
Prin contestația depusă s-a atacat raportul privitor la cauzele insolvenței. În esență se susține de fapt că acest raport nu este corect (adică se oprește la concluzii insuficiente sau chiar eronate). Se observă însă că aceste critici ale apelantei nu reprezintă vreo cauză de nelegalitate a raportului de activitate referitor la cauzele insolvenței.
Astfel, faptul că acest raport nu ar cuprinde justificări ale unor mențiuni, lipsuri sau necorelări ale contabilității debitoarei și astfel ar ajunge la concluzii incorecte privitoare la cauzele insolvenței și la posibilitățile de reorganizare ale debitoarei nu reprezintă, adevărat de ar fi, un motiv de nulitate a raportului dat fiind natura unui astfel de act juridic (este vorba de o raportare, adică de o prezentare; este vorba de un act esențialmente unilateral al administratorului judiciar, de o opinie a acestuia asupra cauzelor insolvenței debitoarei). Practic legea nr.85/2006 a impus să existe acest raport, dar nu a dat efecte juridice constrângătoare concluziilor sale ceea ce înseamnă că incorectitudinea unui astfel de raport de activitate nu este prevăzută de lege ca motiv de refacere.
Pe de altă parte, art. 59 din Legea nr.85/2006 impune administratorului judiciar să întocmească un astfel de raport fără însă a impune și cerințe speciale formale sau procedurale de urmat de către practicianul în insolvență. Prin urmare analiza actelor contabile ale debitoarei nu este o etapă obligatorie, formal impusă de lege, ci este ea însăși lăsată la aprecierea administratorului judiciar. Desigur că, ținând seama de importanța informațiilor cuprinde în actele contabile, acestea, în mod logic, oferă în general o bază substanțială în demersul de aflare a cauzelor insolvenței, însă, chiar dacă aceste acte ar lipsi (ar fi incorecte sau incomplete) și nu ar putea fi reconstituite, raportul privitor la cauzele insolvenței tot ar trebui întocmit. De aceea nu se poate conchide că o expertiză contabilă este obligatorie pentru întocmirea unui raport privitor la cauzele insolvenței.
Prin urmare soluția judecătorului sindic este corectă și va fi menținută ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta–contestatoare . cu sediul social în București, ., etaj 5, ., nr. J_, CUI_, prin administrator Bolosina H., cu sediul ales la SCPA „N.&Asociații” în București ., ., prin av. N. D. în contradictoriu cu intimații E. INSOLVENȚĂ SPRL administrator judiciar al . cu sediul în sector 3, București ., . debitoarea . prin administrator special I. V. cu sediul în Popești Leordeni, .. 77, J. Ilfov, împotriva sentinței civile nr.1189/01.04.2014 pronunțate de Tribunalul Ilfov Secția Civilă în dosarul nr._ 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. G. F. I. C. N.
GREFIER
L. M.
Red. G.I. 2 ex./05.02.2015
judecător sindic: N. M. N., Tribunalul Ilfov, Secția Civilă
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1244/2014. Curtea de... | Contestaţie. Decizia nr. 1286/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
