Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 231/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 231/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 18732/3/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2599/2013)
DECIZIE Nr. 231/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. H.
Judecător A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Grefier L. V. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta reclamantă D. B. IN REPREZENTAREA AFP SECT.4 împotriva sentinței civile numărul 4384 din data de 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. M. T., având ca obiect - angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenta reclamantă, după care,
Curtea constată că citativul este greșit, dispunând astfel rectificarea acestuia, citarea făcându-se însă corect.
Curtea invocă din oficiu lipsa calității procesuale active.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra recursului:
Prin Sentinta civila nr. 4384 pronununțata în ședința publica din data de 24.04.2013 de Tribunalul Municipiului B. Sectia a VII a Civila a fost respinsa cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulată de reclamanta D. B. in reprezentarea AFP sector 4, în contradictoriu cu pârâta C. M. T., ca neintemeiataă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Menirea contabilității este unică și de neînlocuit pentru că urmărește o evidență clară a mișcării și transformării patrimoniului aflat în administrarea oricărui operator economic, într-un proces continuu de determinare a obligațiilor fiscale, a rezultatelor financiare și eficiența activităților desfășurate.
Or, creditorul nu a arătat ce activități a desfășurat debitoarea, din creanță nu rezultă din fișa sintetică pe plătitor, ci dacă aceste activități, prin omisiunea de a fi înregistrate, au avut legături în raport de cauzalitatea cu starea de insolvență a debitoarei.
Simpla descriere a neîndeplinirii obligațiilor de a depune actele contabile, ca suport teoretic al săvârșirii faptei delictuale, nu este o faptă delictuală, mai ales că această omisiune poate fi și contravenție așa cum prevede art. 41 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B. IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, criticând-o pentru următoarele motive:
Consideră că instanța de fond a procedat la soluționarea cererii formulată de recurentă cu interpretarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila).
În motivarea hotărârii, instanța de fond a considerat că nu s-a stabilit legătura de cauzalitate între neținerea contabilității și ajungerea debitoarei în sare de insolvență, și în considerarea acestui aspect, cererea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 a fost respinsă.
Prin cererea formulată de către recurentă, s-a solicitat instanței să procedeze la atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății, respectiv a administratorului societății pentru pasivul social rămas neacoperit ca urmare a declanșării procedurii falimentului.
De asemenea din actele cauzei rezultă că mai multe categorii de obligații la bugetul de stat nu au fost vărsate la termenele prevăzute de legale, acumularea acestora precum și a dobânzilor și penalizărilor de întârziere aferente, constituind cu siguranță unul din motive pentru care debitoarea a ajuns în încetare de plăți."
Astfel "responsabilitatea pentru manifestarea acestor încălcări ale dispozițiilor legale revine cu certitudine administratorului debitoarei, față de prevederile art. 138 alin 1 lit. d) din legea 85/2006 privind procedura insolvenței."
A arătat că au fost întrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv a arătat că există un prejudiciu, există o faptă ilicită, o legătură de cauzalitate între cele două și există de asemenea și prezumția de culpă a administratorilor.
Consideră ca in culpa este administratorul si asociatul debitoarei, intrucât acesta, desi a fost notificat de mai multe ori de către lichidator, nu a fost găsit si astfel nu au predat acestuia documentele contabile prevăzute de art. 28 din Legea 85/200( fapt pentru care, consideră ca sunt aplicabile dispozițiile art. 138 lit, d), privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului si asociatului debitoarei.
A arătat că au fost întrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv a arătat că există un prejudiciu, există o faptă ilicită, o legătură de cauzalitate între cele două și există de asemenea și prezumția de culpă a administratorilor și asociaților.
Urmare a activității desfășurate de administratori si asociați, societatea a intrat în încetare de plați, și pe cale de consecință în faliment, recurenta fiind prejudiciată prin neplata impozitelor și taxelor, dobânzilor și penalităților aferente acestora.
In considerarea celor expuse arată că instanța de fond a analizat eronat situația de fapt, considerând că nu sunt întrunite nici una dintre ipotezele cuprinse în art. 138 c) si d) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.
Astfel, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii cererii formulată în baza art. 138 lit. c) și d) din Legea 85/2006, de către recurentă și obligarea pârâtei C. M. T., în calitate de administrator al societății la plata sumei datorate conform tabelului definitiv al creanțelor societății.
In drept art. 299 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, Legea 85/2006.
Analizând actele dosarului sub aspectul excepției invocate din oficiu, conform art. 137 alin. 1 C.p.civ., Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006, împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea formulată în condițiile art. 138 alin. 1 sau 3 din același act normativ poate formula recurs numai administratorul sau lichidatorul judiciar, atât în situația în care intenția de declarare a recursului este a administratorului judiciar, respectiv a lichidatorului judiciar, cât și atunci când aceștia sunt solicitați în acest sens de adunarea creditorilor, respectiv de creditoarea ce deține mai mult de jumătate din valoarea totală a creanțelor.
Raportat la aceste dispoziții legale, recurenta – creditoare, chiar dacă a fost titulara cererii formulate în condițiile art. 138 din Legea nr.85/2006, nu justifica legitimare procesuala în promovarea recursului împotriva hotărârii de respingere a cererii sale.
Pentru aceste considerente, in baza art. 137 alin. 1 Cod procedura civila va admite exceptia invocata din oficiu si va respinge recursul pentru lipsa calității procesuale active .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B. IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței civile numărul 4384 din data de 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. M. T., ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. A. M. S. G. VINȚANU
U.
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud. M.H.
Tehnored. I.N.
2 ex.
24.02.2014
…………………………
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător fond: M. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 1036/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
