Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 910/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 910/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 5784/3/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi 60/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.910/R/2014
Ședința publică de la07 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. S.
JUDECĂTOR: A. S. V.
JUDECĂTOR: F. L. ȘALAR
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-debitoare S.C. E. C. S.R.L., prin administrator special G. V. împotriva Sentinței civile nr.8979 din 31.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. E. C. S.R.L., prin fostul lichidator ELVA C. S.P.R.L. și prin lichidator V.F. INSOLVENTA S.P.R.L. și intimata-creditoare S.C. A&S I. 2000 S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-creditoare S.C. A&S I. 2000 S.R.L., prin avocat G. S., cu împuternicirea avocațială nr._/2014, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că în dosar s-a formulat cerere de abținere în conformitate cu dispozițiile art.98 alin.4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, astfel că suspendă ședința de judecată în vederea soluționării cererii de abținere, dispunând lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La reluarea dosarului, urmare respingerii cererii de abținere formulată de către doamna judecător Șcheaua M. C., Curtea este compusă din: Președinte M. C. S., Judecător A. S. V. și Judecător F. L. ȘALAR.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-creditoare S.C. A&S I. 2000 S.R.L., prin avocații L. A. și G. S., lipsind celelalte părți.
Avocat G. S. pentru intimata-creditoare S.C. A&S I. 2000 S.R.L. depune la dosar întâmpinare și înscrisuri.
Avocat L. A. pentru intimata-creditoare S.C. A&S I. 2000 S.R.L. solicită suspendarea judecării recursului până la soluționarea dosarului nr._/3/2011 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținând că sunt incidente dispozițiile art.244 alin.1 pct.1 Vechiul Cod de procedură civilă.
Deliberând, Curtea respinge cererea de suspendare a judecării recursului formulată de intimata-creditoare S.C. A&S I. 2000 S.R.L., în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Vechiul Cod de procedură civilă. Constată că cererea de suspendare a judecării cauzei este justificată de existența pe rolul instanțelor judecătorești a unor cereri privind recuperarea creanțelor debitoarei.
Avocat L. A. pentru intimata-creditoare S.C. A&S I. 2000 S.R.L. solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență, că hotărârea la care face referire recurenta, este atacată cu recurs, fiind suspendate a efectele deciziei pronunțate de Curtea de Apel București. Astfel, consideră că această decizie nu poate să modifice hotărârea de trecere în faliment, în condițiile în care sunt suspendate efectele deciziei. Totodată, solicită înlăturarea susținerilor recurentei, în sensul că ar fi împiedicată să-și exercite drepturile procesuale în recuperarea altor creanțe de la terțe persoane.
În completare, avocat G. S. pentru intimata-creditoare S.C. A&S I. 2000 S.R.L. susține că S.C. E. C. S.R.L. nu și-a manifestat niciodată intenția de a se reorganiza în procedura insolvenței. Pe de altă parte, fostul administrator judiciar, cât și actualul lichidator, au menționat în rapoartele de activitate că societatea debitoare nu deține vreun bun sau activ în patrimoniu.
CURTEA,
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2909/29.03.2010 Tribunalul București a admis cererile conexe formulate de creditoarele . 2000 SRL, . SRL și a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei . SRL.
Prin sentința comercială nr. 4170/30.05.2011 Tribunalul București a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului judiciar; în temeiul art. 107 alin. 1 lit. a, b și c din lege a dispus . debitoarei prin procedura generală; a desemnat lichidator judiciar ELVA C. SPRL .
Prin sentința comercială nr. 5953/12.09.2011 Tribunalul București a admis cererea, în temeiul art. 2812 c.pr.civ. a dispus completarea dispozitivului sentinței comerciale în sensul că a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 156R/23.01.2012 Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare, a respins excepția lipsei calității procesuale active a . prin administrator special; a admis recursurile formulate de debitoarea E. C. SPRL prin administrator special împotriva sentințelor comerciale 4170/30.05.2011 și 5953/12.09.2011; a casat sentințele și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
După casare, prin sentința civilă nr. 8979/31.10.2013 Tribunalul București a dispus disjungerea cererii de atragere a răspunderii administratorului judiciar, în temeiul art. 165 c.pr.civ.; în temeiul art. 155 1 c.pr.civ. a dispus suspendarea judecării cererii de atragere a răspunderii administratorului judiciar; în temeiul art. 107 alin. 1 pct. A din lege a dispus trecerea ala procedura de faliment ; a dispus dizolvarea societății debitoare, ridicarea dreptului de administrare .
Prin încheierea de la 28.11.2013 Tribunalul București a admis cererea formulată de creditorul . 2000 SRL ; a dispus menționarea în cuprinsul sentinței . a falimentului a debitoarei și desemnarea în calitate de lichidator judiciar provizoriu a ELVA C. SPRL.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs debitoarea . prin administrator special G. V., pentru motive de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art. 304 cpt. 9 c.pr.civ.
În esență s-a susținut că măsura dispusă, a trecerii la procedura falimentului este o măsură inoportună, debitoarea având șanse de redresare a activitățile economice în măsura în care creanțele societății ar pute fi recuperate, creanțe net superioare debitelor societății.
S-a mai învederat că trecerea la procedura falimentului face imposibilă reintegrarea în circuitul comercial.
A mai arătat recurenta că măsura este prematură raportat la dispozițiile incidente, în cauză nefiind comunicat și depus la dosarul cauzei tabelul preliminar al creanțelor.
De asemenea, s-a susținut că raportul privind propunerea de trecere la faliment nu a fost comunicat debitoarei prin administrator judiciar conform art. 59 alin. 6 din lege.
S-a solicitat suspendarea executării sentinței atacate până la soluționarea recursului, conform art. 8 alin. 4 și alin 5 din lege raportat la art. 300 alin. 3 și alin. 4 c.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Cu prioritate, cu privire la cererea de suspendare a efectelor sentinței atacate o va respinge ca rămasă fără obiect.
Reține că dispozițiile legale incidente sunt cele prevăzute de art. 107alin. 1 lit. A potrivit căruia din lege judecătorul-sindic poate dispune, în condițiile art. 32 . următoarele cazuri:
a)debitorul și-a declarat intenția de a intra în procedura simplificată;
b) debitorul nu și-a declarat intenția de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de insolvență, iar contestația a fost respinsă de judecătorul-sindic;
c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare, în condițiile prevăzute la art. 94, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat și confirmat.
Constată că măsura a fost dispusă în fond după casarea sentinței nr. 4170/30.05.2011 pronunțată de Tribunalul București prin decizia civilă nr. 156R/23.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în condițiile în care ulterior prin sentința_/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul București devenită irevocabilă prin nerecurare a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată împotriva măsurii propuse de administratorul judiciar de trecere la faliment, prin Raportul de activitate depus la dosar la 16.05.2011.
Raportat la dispozițiile art. 315 c.pr.civ. constată că prima instanță a avut în vedere hotărârile date de instanța de recurs asupra problemelor de drept supuse analizei, a dispus disjungerea soluționării cererii privind atragerea răspunderii administratorului judiciar .
Cu privire la soluționarea cererii de trecere la faliment, constată că în fond după casare reconstituirea documentelor prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. c nu a fost posibilă culpa aparținând exclusiv administratorului special al debitoarei .
În consecință, instanța a dispus trecerea la procedura generală de faliment în temeiul art. 107 alin.1 pct. A, prin raportare la același raport de activitate a cărei legalitate a fost constatată irevocabil prin sentința civilă nr._/12.11.2012 prin care a fost respinsă contestația formulată de debitoare prin administrator special în temeiul art. 21 alin. 3 din lege.
Din cuprinsul hotărârii atacate a mai rezultat, în urma verificărilor efectuate, că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu și nu a fost propus un plan de reorganizare de către persoanele îndreptățite.
Coroborat cu probatoriul administrat rezultă în cauză au fost întrunite dispozițiile art. 107 alin. 1 lit. A pct. b și c din lege, întrucât administratorul judiciar a întocmit tabelul definitiv de creanțe la 14.12.2010, termen în raport cu care prima instanță a apreciat corect că nici una dintre categoriile de persoane prevăzute de art. 94 nu au propus plan de reorganizare .
Referitor la raportul de activitate depus la instanță la 28.02.2011, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență la 16.02.2011 cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 1 din lege constată că măsura privind trecerea la faliment a fost supusă aprobării Adunării creditorilor care prin Hotărârea de la 25.02.2011, conform procesului verbal încheiat, cu un procent de 87,47% din totalul creanțelor a votat pentru trecerea la procedura falimentului în condițiile art. 107 alin. 1 lit. A pct. c și b din lege.
Cu privire la susținerile recurentei referitor la posibilitatea de redresare a activității societății raportat la existența unor creanțe de recuperat deținute de debitoare împotriva propriilor debitori, constată că măsura de recuperare a propriilor creanțe se subsumează principiului maximizării averii debitoarei cu scopul acoperirii pasivului acesteia nu al redresării societății, astfel că este indiferent dacă recuperarea creanțelor se produce în perioada de observație, de reorganizare sau de faliment.
Pentru reorganizarea societății aflată în procedura insolvenței prezintă relevanță elaborarea, aprobarea și confirmarea unui plan viabil.
În cauză așa cum am consemnat nici una din categoriile de persoane și nici debitoarea nu au propus un plan de reorganizare în termenul și în condițiile prevăzute de lege.
Rezultă că existența pe rolul instanțelor a unor cauze având ca obiect recuperarea creanțelor debitoarei este fără relevanță pentru măsura trecerii la procedura falimentului.
Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 59 alin. 6 din lege constată că obligația de comunicare se raportează la dispozițiile art. 59 alin. 1 din lege, în cauză la raportul privind cauzele și persoanele vinovate de insolvență.
Chiar dacă prin acest raport s-a propus și măsura trecerii la faliment, apreciem că nu se impunea comunicarea în condițiile speciale cerute de lege, administratorului judiciar incumbându-i exclusiv obligația de depunere și publicare a raportului de activitate în condițiile art. 21 alin. 1 din lege, obligație de altfel îndeplinită așa cum deja s-a consemnat.
În consecință nu se poate reține îngrădirea dreptului debitoarei de a contesta măsura în condițiile art. 21 alin. 3 din lege, acesta cu atât mai mult cu cât partea a formulat contestație, soluționată așa cum am consemnat prin sentința civilă_/12.11.2012.
În consecință, apreciind că nu există motive de nelegalitate privind măsura trecerii la faliment dispusă de instanță prin hotărârea atacată, raportat la art. 304 pct.9 c.pr.civ. și art. 312 alin. 1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Respinge recursul formulat de recurenta-debitoare S.C. E. C. S.R.L., prin administrator special G. V. împotriva Sentinței civile nr.8979 din 31.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. E. C. S.R.L., prin fostul lichidator ELVA C. S.P.R.L. și prin lichidator V.F. INSOLVENTA S.P.R.L. și intimata-creditoare S.C. A&S I. 2000 S.R.L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. S. A. S. V. F. L. ȘALAR
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.S.M.C./10.04.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București
Președinte: B. A.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1287/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
