Rezoluţiune contract. Decizia nr. 410/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 410/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 12/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 133/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 410/2014
Ședința publică de la 26 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-SPERANȚA C.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă . împotriva Sentinței civile nr. 6518/08.11.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata pârâtă . SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru datele din 05.05.2014, 12.05._14 și 26.05.2014 când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VI - a Civilă, sub nr._, din 03.01.2012 reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta . SRL, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună:
Anularea contractului comercial de furnizare de produse nr.036/25.09.2010 încheiat de părți;
Să oblige pârâta să primească înapoi toate costumele pe care aceasta le-a livrat către beneficiarul reclamantei și care fac obiectul contractului de furnizare;
Să oblige pârâta să restituie reclamantei prețul primit actualizat cu rata inflației pentru plata contravaloarea costumelor ce au constituit obiectul contractului anterior indicat;
-să oblige pârâta la plata de daune materiale și morale în vederea reparării prejudiciului cauzat reclamantei;
-cu cheltuieli de judecată.
La data de 29.06.2012 reclamanta a completat cererea de chemare în judecată, arătând că obiectul litigiului îl reprezintă acțiunea în rezoluțiunea contractului comercial nr. 36 din 25.09.2010, a cărui valoare a fost de 861.508,88lei, iar suma plătită cu titlu de preț este de 922.640,17 lei achitată astfel:
-430.754,44 lei prin OP din 30.12.2010
-117.587,74 lei reținută la data introducerii B.O. în bancă
-374.297,99 lei în urma executării silite a B.O.
Pârâta . întâmpinare în ședința publică de la 27.09.2013, solicitând respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Au fost administrate probe cu înscrisuri, instanța decăzând pe reclamantă din proba cu raportul de expertiză tehnică și respingând proba testimonială, în ședința publică de la 25.10.2013.
Prin sentința civilă nr. 6518 din 8.11.2013 Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de . contradictoriu cu pârâta ..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cererea de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare are caracter principal în raport cu cererea de repunere a părților în situația anterioară.
Contractul ce constituie cauza juridică a cererii de chemare în judecată este un contract de vânzare-cumpărare cu termen, iar rezoluțiunea constă în încetarea cu efect retroactiv a efectelor unui contract sinalagmatic cu executare uno ictu, ca urmare a neexecutării culpabile de către una din părți a obligațiilor asumate, neexecutare ce trebuie să fie semnificativă pentru a determina aplicarea sancțiunii rezoluțiunii, a arătat prima instanță.
Pentru a solicita rezoluțiunea antecontractului reclamanta nu s-a prevalat de vreun pact comisoriu, astfel încât trebuie să probeze, conform art. 1169 C.civ., întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea sancțiunii rezoluțiunii, respectiv, pe lângă existența raportului contractual și executarea propriilor obligații, a culpei pârâtei în executarea contractului și a punerii acesteia în întârziere, a apreciat instanța de fond.
Reclamanta nu a probat îndeplinirea obligației de plată a prețului convenit în contractul de vânzare-cumpărare, din întreaga corespondență comercială depusă în susținerea cererii de chemare în judecată reieșind că pârâta mai avea de încasat o diferență de 338.480,39 lei din prețul convenit, B.O. predat de reclamantă fiind parțial refuzat la plată din cauză de lipsă disponibil.
Reclamanta nu a probat nici faptul că E. nu ar fi executat într-o proporție suficient de însemnată contractul de vânzare-cumpărare, conform procesului-verbal de conciliere directă încheiat de M. și Garda Financiară, act juridic ce are forță probantă împotriva reclamantei, conform art. 1176 C.civ., întrucât a fost semnat de reprezentantul acesteia, 28 % din produsele livrate de E. necesitau să fie retușate sau recroite, această pondere a rebuturilor, deși importantă, nefiind însă suficientă pentru a determina aplicarea sancțiunii rezoluțiunii, cererea principală fiind nefondată.
Întrucât cererea de repunere a părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare are caracter accesoriu față de cea de rezoluțiune, iar cererea de plată a despăgubirilor este incompletă, reclamanta omițând să indice în ce constau prejudiciile materiale și morale suferite și care este cuantumul acestora, instanța de fond a apreciat că nici acestea nu sunt întemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta ., apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr._, din 22.01.2014.
În motivarea apelului reclamanta a susținut că prima instanță nu a reținut situația de fapt reală, a reținut mecanic cifra de 28%, în condițiile în care prin adresa nr._/6.04.2011 Garda Financiară preciza că până la acea dată M. nu a livrat costumele retușate/neconfecționate în procent de 28% din cantitatea totală de livrat conform contractului subsecvent, în timp ce prin notificarea nr._ din 18.01.2011 Garda Financiară a comunicat reclamantei M. că după repartizarea costumelor pe comisari a rezultat un procent inadmisibil de costume (peste 80%) care nu corespund cu măsurile antropometrice ale comisarilor.
Între cele două notificări apelanta reclamantă susține că a remediat o mare parte din deficiențele constatate, a reconfecționat o parte din aceste costume, a plătit penalitățile contractuale către beneficiar și a rămas cu costumele confecționate de E., pe stoc, în depozitul din B..
Mai susține reclamanta că prin cererea de chemare în judecată și ulterior prin completarea acțiunii, a demonstrat faptul că și-a onorat obligațiile de plată către intimată, lucru necontestat de către aceasta.
În al treilea rând, apelanta reclamantă a arătat că modul de determinare a cuantumului daunelor morale și materiale a căror reparare a solicitat-o urma să fie stabilit prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, dar instanța de fond a decăzut-o din această probă, nejustificat, după cum, nejustificat, a respins și administrarea probelor cu interogatoriu și martori.
În drept, art. 287 alin. 2 teza a II a Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă . SRL a depus întâmpinare în ședința publică de la 24.03.2014, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelanta reclamantă a depus concluzii scrise și înscrisuri la data de 5.05.2014.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă, constată apelul nefondat pentru considerentele ce succed:
Contractul comercial de vânzare-cumpărare nr. 036/25.09.2010 a fost încheiat între părți pe o durată de un an începând cu data de 25.09.2010 până la data de 31.12.2010, putând fi prelungit prin acordul tacit al părților.
Plata pentru produsele livrate urma a fi plătită 100% prin B.O., cu scadența la 30 de zile de la livrare.
Potrivit art. 12 din contract, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor comerciale asumate prin contract partea păgubită are dreptul la daune.
Conform art. 13 din contract, cumpărătorul este obligat să anunțe în scris vânzătorul în maxim 3 zile de la preluarea produselor eventualele diferențe cantitative și calitative.
În data de 13.12.2010 s-a încheiat Procesul Verbal de predare-primite între . și Garda Financiară (f.28, dos. T.B.) pentru 1172 costume vară și 1172 costume iarnă, Comisia constatând că produsele „corespund cantitativ și calitativ în conformitate cu prevederile contractului, neconstatându-se vicii aparente”.
Produsele au fost lăsate în custodia M. 3 SRL, conform Contractului de custodie nr._ din 13.12.2010 (F.30, dos. T.B.).
Așadar, marfa a fost livrată integral în luna decembrie 2010, aspect menționat și de către reclamanta apelantă prin adresa nr. 61 din 18.03.2011 (F.37-41, dos. T.B.).
Biletul la Ordin emis de către apelanta reclamantă pentru plata produselor livrate, cu data scadentă, 30.12.2010, în valoare de 861.508,88 lei nu a fost onorat la plată, M. plătind cu O.P. suma de 430.754,44 lei, după ce la data de 5.04.2011 Banca a refuzat la plată B.O. pentru lipsa parțială de disponibil (f. 158,159, 161, 162, dosar T.B.).
Potrivit mențiunilor de pe B.O., s-a plătit suma de 117.587,7 lei, s-a refuzat la plată suma de 793.921,14 lei (F. 164, dos. T.B.).
Intimata pârâtă E. a solicitat la 14.04.2011 investirea cu formulă executorie a BO nr. RNCB3AD_ și executarea silită a . pentru suma de 374.297,99 lei, reprezentând contravaloare marfă.
Raport la această situație de fapt, în mod corect prima instanță a reținut că apelanta reclamantă M. 3 SRL nu a făcut dovada îndeplinirii tocmai a obligației contractuale de plată a prețului produselor livrate, conform clauzelor contractuale, în 30 de zile de la livrarea produselor, aceasta achitând la data scadenței doar suma de 430.754,44 lei, aspect învederat și de către M. prin cererea completatoare depusă la 26.09.2012.
După cum în mod judicios a reținut și prima instanță, părțile nu au stipulat prin contract un pact comisoriu de rezoluțiune a contractului ci, conform art. 12 din contract, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor asumate în contract partea păgubită avea dreptul doar la daune (f.142, dos. T.B.).
Acțiunea în rezoluțiune a contractului poate fi intentată numai de partea care a executat sau care se declară gata să execute contractul.
În speță, intimata pârâtă E. și-a îndeplinit însă obligația contractuală asumată, livrând mărfurile contractate, în 13 decembrie 2010, mărfurile fiind recepționate de către beneficiarul final în temeiul contractului încheiat de aceasta cu apelanta-reclamantă, M. 3 SRL, și lăsate în custodia acesteia.
Cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de plată 100% din valoarea mărfii prin B.O., cu scadența la 30 de zile de la livrare, (aspect necontestat de către apelanta-reclamantă), este apelanta reclamantă M. 3 SRL, care a menționat că plata s-a efectuat în tranșe, inclusiv prin executarea silită a acesteia, pentru suma de 374.297,99 lei (la data de 5.01.2012, B.E.J. T. C. T. solicitând ridicarea popririi emisă la 8.12.2011).
Curtea constată că apelanta-reclamantă nu și-a îndeplinit nici obligația de a anunța în scris pe vânzătorul E., în maxim 3 zile de la preluarea produselor despre „eventualele diferențe contabile și calitative”, conform dispozițiilor art. 13 din contract.
Deși a criticat cele reținute de către tribunal cu privire la procentul de 28% din produsele livrate, care necesitau retușări, apelanta reclamantă a recunoscut, atât în cuvântul pe fondul apelului, cât și prin concluziile scrise, că problema care se pune este „dacă procentul de 28% de costume defecte și necorespunzătoare reprezintă o proporție suficientă pentru aplicarea sancțiunii rezoluțiunii judiciare a contractului nr. 36/2010”.
Apelanta reclamantă a susținut prin orale și scrise că 28% nu reprezintă un procent suficient pentru aplicarea sancțiunii rezoluțiunii judiciare a contractului 36/2010, situație în care intimata are obligația de a-i restitui în conformitate cu prevederile legale „suma egală cu acest procent, (258.339,25 lei) ce reprezintă așa cum reține și prima instanță rebuturi (…)”.
Raportat însă la situația de fapt corect reținută de către tribunal, soluția de respingere a cererii de rezoluțiune a contractului comercial nr. 36/2010 este temeinică și legală, nefiind îndeplinite condițiile de rezoluțiune a contractului, așa cum în mod judicios a arătat instanța de fond, procentul de 28% de produse necorespunzătoare calitativ (procent recunoscut și de către apelanta reclamantă) nedeschizând calea cumpărătorului la o acțiune în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare deja executat și expirat prin ajungerea la termen, ci, în măsura în care se consideră păgubită, la o acțiune în daune, potrivit art. 12 din contract.
Cât privește cererea apelantei-reclamante de obligare a intimatei pârâte la plata de daune morale și materiale, în mod corect prima instanță a reținut că această cerere este incompletă, reclamanta refuzând să indice în ce constau respectivele prejudicii morale și materiale pretinse și care este cuantumul acestora.
Nu poate fi primită susținerea apelantei reclamante în sensul că a precizat că modul de determinare a cuantumului daunelor morale și materiale urma a fi stabilit în urma efectuării expertizei tehnice de specialitate, întrucât indicarea obiectului cererii presupune menționarea pretenției concrete, atât art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, cât și art. 7203 pct. 3 Cod procedură civilă, obligând reclamantul să precizeze obiectul și valoarea cererii, precum și calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.
În acest sens, Curtea reține că prima instanță, prin rezoluția din 4.05.2012, a pus în vedere apelantei reclamante M. 3 SRL să completeze cererea de chemare în judecată în care să indice „obiectul litigiului și valoarea acestuia (…) în ce constau daunele materiale și morale a căror reparare o solicită, valoarea fiecăreia din aceste daune, modul în care a determinat cuantumul daunelor (…)”, M. 3 SRL refuzând însă să îndeplinească dispozițiile instanței și dispozițiile legale precitate.
Pentru aceste considerente, Curtea, văzând și dispozițiile art. 294-296 Cod procedură civilă, respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă ., cu sediul în Brasov, ., J. B., împotriva Sentinței civile nr. 6518/08.11.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata pârâtă . SRL, cu sediul în sector 3, București, . 05, nr. 67, et. 3; București, ., ., ., Sector 4 și ales în București, Splaiul Unirii nr. 8, ., ap. 9, ..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2014.
Președinte, M.-SPERANȚA C. | Judecător, G. G. | |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. M.S.C.
26.05.2014
Tehnored.A.A.
6 ex./27.05.2014
.>
Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă
Judecător fond: C. F. Șurparu
| ← Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia nr.... | Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Sentința nr. 7282/2014.... → |
|---|
