Acţiune în anulare. Decizia nr. 182/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 36118/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 163/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
…..
DECIZIA CIVILĂ Nr.182 R
Ședința publică de la data de 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR - A. P.
JUDECĂTOR - I. G.
GREFIER - M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul A. M. împotriva Sentinței civile nr._/03.12.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. „A. P. EDITOR” SRL prin administrator judiciar A.H. & CO EXPERT INSOLV SPRL și A. M. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul, personal și asistat de avocat Henche D. cu delegație la fila 9 din dosar și intimatul A. M. personal, lipsind intimata S.C. „A. P. Editor” SRL prin administratorul judiciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurentul prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru.
Curtea constată îndeplinită obligația timbrării cererii de recurs, conform rezoluției.
Intimatul A. M. este legitimat cu datele de identitate menționate în caietul grefierului de ședință
Curtea acordă părților cuvântul pe cereri și pe probe:
Recurentul prin avocat, solicită proba cu înscrisuri, respectiv talonul de pensie al recurentului, pe care îl depune la dosar pentru situația în care acesta va fi obligat la plată, solicită a se dispune plata eșalonată, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Intimatul personal, de asemenea, arată că nu are alte cereri de formulat.
După deliberare, Curtea arată că urmează a aprecia asupra relevanței acestui înscris la momentul pronunțării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul București, pe fond, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În susținerea recursului, arată că acel act de vânzare a autoturismului a intervenit înainte de data intrării în insolvență a societății și că nu a existat nici un moment intenția fraudării creditorilor, ca atare anularea actului ar fi neîntemeiată. În subsidiar, dacă se consideră că ar trebui anulat transferul apreciază că ar trebui să fie restituită suma la care s-a vândut bunul.
Mai arată apărătorul recurentului, că durata de funcționare a unui autoturism este în medie de peste 6 ani, ca atare, autoturismul fiind din anul 2006 nu mai putea avea valoarea de 4000 euro la data transferului.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar în subsidiar, în situația în care recurentul va fi obligat la plată, solicită a se dispune plata eșalonată.
Intimatul personal, solicită admiterea recursului, arată că la momentul acela firma avea nevoie de lichidități și singura soluția era vânzarea acelui autoturism, consideră că prețul de vânzare a fost un preț corect conform celor spuse de cei de la service.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele.
La data de 13.12.2012 pe rolul Tribunalului București - Secția VII Civilă a fost înregistrată sub nr._ acțiunea în anulare formulată de administratorul judiciar A.H. & CO EXPERT INSOLV SPRL, în contradictoriu cu pârâții A. M. și A. D. M. în calitate de administrator special al debitorului S.C. „A. P. Editor” SRL, privind transferul patrimonial materializat prin factura fiscală nr.1253/ 06.05.2011 privind vânzarea autoturismului Seat Cordoba E . VSSZZZ6LZ5RO69710 înmatriculat sub nr._ .
S-a mai solicitat anularea oricăror alte transferuri subsecvente, restituirea în natură a bunului averii debitoarei în stare de funcționare, iar dacă nu mai este posibil obligarea pârâtului A. M. la plata contravalorii autoturismului la prețul pieței, respectiv cel puțin la suma de 20.133,45 lei, reprezentând echivalentul a 4500 euro.
În motivarea acțiunii, administratorul judiciar a arătat că din informațiile primite cu adresa nr._/SPC/16.01.2011 de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a rezultat că debitoarea a deținut în proprietate în perioada 10.03._-28.12.2011 autoturismul marca Seat Cordoba E . VSSZZZ6LZ5RO69710 înmatriculat sub nr._ .
Debitoarea a întocmit factura nr.1253/06.05.2011 din care rezultă că a înstrăinat autoturismul Seat Cordoba la prețul de 4.960 lei către pârâtul A. M., fratele administratorului statutar al debitorului.
Mai arată că la data întocmirii facturii societatea debitoare era în insolvență, pe de altă parte autoturismul a fost înmatriculat pe numele cumpărătorului la data de 28.12.2011, după data deschiderii procedurii împotriva vânzătorului, tranzacția fiind opozabilă părților de la data înmatriculării. Prețul practicat 4000 lei plus 960 lei TVA este mult inferior prețului de piață la data vânzării pentru autoturisme similare, bunul a fost vândut fără o evaluare prealabilă, astfel că prestația debitoarei depășește vădit pe cea primită.
Caracterul fraudulos al tranzacției rezultă și din faptul că la data efectuării transferului debitoarea avea datorii către creditorii săi, astfel cum rezultă din dosarul de insolvență nr._/3/2010.
În drept au fost invocate dispozițiile art.79, 80 alin.1 lit. b și c din Legea nr.85/ 2006.
La data de 21.01.2013 pârâtul A. M. a depus la dosar întâmpinare solicitând în principal respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în anulare, iar în subsidiar admiterea în parte a acțiunii cu obligarea sa la plata contravalorii autoturismului, valoare stabilită la data transferului .
A arătat pârâtul că este fratele administratorului societății debitoare, hotărând împreună cu acesta vânzarea mașinii la un preț care să nu fie foarte mare dar nici să nu fie fictiv ori neserios, debitoarea având nevoie de lichidități, autovehiculul necesitând însă reparații tehnice ce justificau prețul stabilit între părți.
A menționat pârâtul că la data transferului bunului, respectiv 06.05.2011 procedura insolvenței nu era deschisă, necunoscând astfel posibilitatea anulării transferului neprevăzând și necunoscând că societatea debitoare va intra în insolvență.
A mai arătat pârâtul că dispozițiile art.80 alin.1 lit. b și c din lege nu sunt aplicabile întrucât prestația debitorului vânzător nu depășește vădit prețul primit, având în vedere caracteristicile tehnice ale bunului.
De asemenea intenția părților nu a fost de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditori, ci dimpotrivă s-a încercat atragerea de lichidități în averea debitoarei.
Referitor la valoarea bunului în discuție pârâtul arată că în cazul obligării sale la restituirea contravalorii acestuia este necesară calcularea valorii în raport de prețul bunului de la data transferului, numai o astfel de valoare fiind conformă cu legea de vreme ce la data transferului mașina avea o valoare pe piață de maximum 2.000-2.500 euro, iar autoturismul în discuție necesita și reparații substanțiale.
În cauză a fost admisă și administrată proba cu expertiză tehnică, fiind depus la dosar la data de 28.01.2014 raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert R. M., iar la data de 02.10.2014 a fost depus la dosar răspuns la obiecțiunile formulate și încuviințate pârâtului.
Prin Sentința civilă nr._/03.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ / 2012 Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a admis acțiunea, a anulat transferul patrimonial realizat prin factura fiscala nr.1253/06.05.2011 privind vânzarea autoturismului SEAT CORDOBA, . VSSZZZ6LZ5R069710 cu număr de înmatriculare_, efectuată de pârâtul S.C. „A. P. Editor” SRL prin A. D. M. către pârâtul A. M. F.; a dispus repunerea părților în situația anterioară; a dispus restituirea în natură a bunului în patrimoniul debitoarei, iar în cazul în care bunul nu se mai află în proprietatea cumpărătorului, a dispus obligarea pârâtului A. M. F. la plata sumei de 11.463 lei, reprezentând diferența de valoare dintre suma achitată și valoarea de piață a autoturismului la data vânzării.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 8233/09.11.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția VII Civilă în dosarul nr._/3/2010 s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei S.C. „A. P. Editor” SRL, fiind numit administrator judiciar A.H. & CO EXPERT INSOLV SPRL
Prin sentința civilă nr.4076/17.04.2013 judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare al debitoarei A. print editor, iar prin sentința civilă nr.5961/ 11.06.2014 judecătorul sindic a confirmat modificarea planului de reorganizare al debitoarei.
S-a mai reținut că în exercitarea atribuțiilor specifice, administratorul judiciar a constatat existența unei tranzacții frauduloase în activitatea debitoarei, fiind vorba de transferul patrimonial realizat prin factura fiscală nr.1253/06.05.2011 prin care debitoarea reprezentată de administratorul statutar A. M. D. a vândut către pârâtul A. M. autoturismul Seat Cordoba E . VSSZZZ6LZ5RO69710 înmatriculat sub nr._, la prețul de 4000 lei exclusiv TVA.
Conform dispozițiilor art.80 alin.1 lit. b din legea 85/2006 administratorul judiciar sau după caz lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorilor altor prestații executate, realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Din actele aflate la dosar a rezultat că autoturismul Seat Cordoba, a fost vândut de către debitoare la data de 06.05.2011, procedura insolvenței fiind deschisă împotriva debitoarei la data de 09.11.2011, conform sentinței civile nr.8233/2011 vânzarea realizându-se așadar în termenul de 3 ani dinaintea deschiderii procedurii insolvenței.
S-a mai constatat că prețul vânzării astfel cum acesta este stipulat în factura fiscală nr.1253/06.05.2011 este de 4000 lei, fiind un preț vădit disproporționat, în raport de prețul stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză, respectiv 16.423 lei.
Incidența dispozițiilor art.80 alin.1 lit. b din legea 85/2006 este în opinia judecătorului sindic evidenta, vânzarea încheiată fiind o operațiune comercială în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită.
De asemenea s-a reținut că în cauză bunul a fost scos din proprietatea debitoarei cu scopul fraudării intereselor creditorilor, observându-se în acest sens că la momentul înstrăinării autoturismului respectiv 06.05.2011 debitoarea avea deja datorii în cuantum de 158.106,64 lei, reprezentând contravaloare facturi fiscale, această sumă fiind solicitată de creditorul Compania Națională a Imprimeriilor C. SA, cu titlu de creanță anterioară deschiderii procedurii, cererea de deschidere a procedurii insolvenței fiind formulată de creditor pentru această creanță la data de 11.11.2010.
De altfel, s-a mai arătat că potrivit dispozițiilor art.85 alin.3 din legea 85/2006 se instituie o prezumție relativa de fraudă în dauna creditorilor, prezumția putând fi răsturnata de debitor, acesta nefăcând însă nicio probă prin care să răstoarne prezumția legală.
De asemenea s-a reținut că în cauză sun aplicabile și dispozițiile art.80 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006 conform cărora pot fi anulate actele „încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile”.
Raportat la faptul că pârâtul cumpărător A. M. este fratele administratorului societății debitoare, respectiv A. M. D., s-a constatat reaua credință a ambelor părți implicate în transferul patrimonial ambele având cunoștință de starea societății debitoare, mai mult împotriva acesteia fiind formulată la data transferului cererea de deschidere a procedurii insolvenței depusă de creditorul Compania Națională a Imprimeriilor C. SA.
A reținut tribunalul nulitatea transferului patrimonial atât din perspectiva art.80 alin.1 lit. b cât și din perspectiva dispozițiilor art.80 alin.1 lit. c, motiv pentru care a admis acțiunea în anulare, a anulat transferul patrimonial realizat prin factura fiscală nr.1253/06.05.2011 privind vânzarea autoturismului Seat Cordoba . VSSZZZ6LZ5R069710 cu nr de înmatriculare_, efectuată de pârâtul .” SRL prin A. M. D. către pârâtul A. M. F., a dispus repunerea părților în situația anterioară și restituirea în natură a bunului în patrimoniul debitoarei, iar în cazul în care bunul nu se mai află în proprietatea cumpărătorului, a dispus obligarea pârâtului A. M. F. la plata sumei de 11.463 lei, reprezentând diferența de valoare dintre suma achitată și valoarea de piață a autoturismului la data vânzării.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 30 decembrie 2014, a declarat recurs pârâtul A. M., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, la data de 20 ianuarie 2015.
Prin cererea de recurs pârâtul a criticat hotărârea tribunalului și a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar admiterea în parte, cu obligarea sa la plata contravalorii autovehiculului, dar nu la valoarea stabilită în mod greșit în expertiză, ci la valoarea transferului, respectiv 4.960l lei.
În motivare se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că prin transferul autoturismului Seat Cordoba s-a încercat fraudarea creditorilor societății debitoare A., deoarece, așa cum s-a arătat transferului bunului s-a realizat la data de 06.05.2011, procedura insolvenței fiind deschisă ulterior la 09.11.2011.
În ceea ce privește prestația debitorului vânzător, respectiv valoarea bunului, recurentul – pârât apreciază că în continuare aceasta nu a depășit în mod vădit prețul primit. În susținerea acestei critici recurentul reia obiecțiunilor formulate față de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză.
Apreciază recurentul că având în vedere gradul mare de uzură este evident faptul că autoturismul nu putea valora 3.994 euro la momentul vânzării. Prin urmare valoarea autoturismului, an de fabricație 2004, ar trebui să fie una foarte redusă.
În drept au fost invocate prevederile art.8 din Lege anr.85/2006.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu suma de 60 lei, taxă judiciară de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar.
La data de 29 ianuarie 2015, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de A.H.&CO Expert Insolv SPRL administrator judiciar al S.C. „A. P. Editor” SRL prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare administratorul judiciar solicită să se observe că la data înscrisă pe factură ca fiind data vânzării, împotriva societății era introdusă o cerere de deschidere a procedurii de insolvență, iar debitoarea a tergiversat deschiderea procedurii. Recurentul este fratele administratorului statutar, actual administrator special și se prezumă că acesta cunoștea situația societății.
Se mai adaugă că înmatricularea s-a efectuat după data deschiderii procedurii de insolvență, fără acordul administratorului judiciar, ceea ce pune în discuție, pe de o parte capacitatea juridică a persoanei care a făcut radierea bunului de pe numele societății, și, pe de altă parte, însăși data când s-a efectuat real vânzarea.
Susține administratorul judiciar că prețul la care s-a efectuat vânzarea este sub valoarea de piață a acestuia la data vânzării, deci valoarea prestației debitoarei depășește vădit prețul primit.
În ceea ce privește criticile formulate de recurent cu privire la expertiză se arată că recurentul a fost asistat de avocat la judecarea pe fond a cauzei, nu s-a opus la numirea expertului, precum și faptul că raportul de expertiză a fost corect întocmit.
În drept au fost invocate prevederileart.205 și urm. N.C.pr.civ.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate de recurent dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
După cum în mod corect a arătat și judecătorul sindic potrivit art.79 din legea nr.85/2006 administratorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, iar potrivit art.80 alin.1 lit. b și lit. c administratorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin: b) operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
Potrivit art.83 din același act normativ terțul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art.80, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză efectuată în condițiile legii.
Din textele de lege enunțate rezultă că administratorul judiciar poate formula o cerere prin care să solicite anularea actelor frauduloase încheiate de debitor înainte de deschiderea procedurii insolvenței, în măsura în care se dovedește o disproporție între prestațiile părților sau dacă a existat intenția părților de a de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile,
După cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic în cauză autoturismul Seat Cordoba, a fost vândut de către debitoare la data de 06.05.2011, iar procedura insolvenței a fost deschisă împotriva debitoarei la data de 09.11.2011, conform sentinței civile nr.8233/2011.
În atare situație transferul patrimonial a fost realizat anterior deschiderii procedurii, iar critica recurentului – pârât prin care se arată că vânzarea autoturismului s-a efectuat anterior deschiderii procedurii insolvenței nu vine decât să confirme îndeplinirea unei condiții expres prevăzute de lege.
În ceea ce privește susținerile recurentului în sensul că nu a încercat fraudarea creditorilor societății A. P. Editor se constată în ceea ce îl privește de recurentul – pârât că acesta este fratele intimatului A. M. D., administratorul societății debitoarei, iar potrivit propriilor susțineri din întâmpinarea depusă în dosarul de fond cei doi frați au decis ca prețul de vânzare să nu fie prea mare.
Pe cale de consecință în mod corect judecătorul sindic a reținut incidența prevederilor art.80 alin.1 lit. c din legea nr.85/2006.
În ceea ce privește incidența prevederilor art.80 alin.1 lit. b - operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită – din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că valoarea autoturismului la data înstrăinării era de 3.994 euro.
Susținerile recurentului – pârât în sensul că autoturismul prezenta la data vânzării defecțiuni ce conduceau la scăderea valorii acestuia nu pot fi primite în lipsa unor minime dovezi. Odată ce a invocat existența unor defecțiuni recurentul era cel care trebuia să prezinte înscrisuri din care să rezulte reparațiile efectuate, precum și starea tehnică a autovehiculului la data transferului patrimonial. Deși a invocat existența acestor defecțiuni încă de la momentul formulării obiecțiunilor la expertiză, obiecțiuni ce i-au fost încuviințate, recurentul nu a prezentat nici măcar un început de dovadă în sensul celor afirmate. Reluarea obiecțiunilor prin cererea de recurs nu poate conduce la o soluție diferită cu atât mai mult cu cât recursul este o cale de atac prin intermediul căreia pot fi aduse sentinței de fond critici de legalitate, iar reiterarea obiecțiunilor la raportul de expertiză nu poate fi analizată drept o critică de nelegalitate a sentinței.
Reținând valoarea indicată de expert prin raportul întocmit în dosarul de fond precum și suma achitată de recurentul – pârât pentru autoturismul cumpărat de la societatea debitoare, se constată că în mod corect judecătorul sindic a reținut că prețul achitat de recurent este vădit disproporționat față de valoarea autovehiculul.
Nu poate fi primită nici solicitarea recurentului în sensul de a fi obligat să achite valoarea transferului, respectiv 4960 lei, deoarece art.83 din legea nr.85/2006 stabilește în mod clar faptul că în caz de admitere a cererii de anulare terțul dobânditor are obligația de a restitui bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză efectuată în condițiile legii. Având în vedere că nu se contestă achitarea sumei de 4960 lei în mod corect judecătorul sindic a obligat recurentul să achite diferența dintre suma plătită și valoarea reală a bunului astfel cum aceasta a rezultat din expertiză.
În ceea ce privește solicitarea recurentului – pârât de a fi obligat să achite suma stabilită de tribunal în tranșe Curtea constată că această solicitare a fost formulată pentru prima dată în recurs, în faza concluziilor pe fond. Potrivit art.294 C.pr.civ. aplicabil conform art.316 C.pr.civ., în recurs nu se pot formula cereri noi, motiv pentru care solicitarea recurentului nu va fi analizată din considerente procedurale.
Prin urmare, apreciind că în mod corect s-au aplicat prevederile art.80 alin.1 lit. b și lit. c și art.83 din Legea nr.85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, cu observarea prevederilor art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul A. M. împotriva Sentinței civile nr._/03.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații S.C. „A. P. EDITOR” SRL prin administrator judiciar A.H.&CO EXPERT INSOLV SPRL și A. M. D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 Martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. A. P. I. G.
GREFIER
M. I.
Red. Jud. I.C./ Tehnored. I.C./M.I.
2 ex/
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic – M. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
