Contestaţie. Decizia nr. 226/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 1247/3/2008/a7
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi 466/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.226/R/2015
Ședința publică de la30 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. S.
JUDECĂTOR: S. G. N.
JUDECĂTOR: F. L. ȘALAR
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare S.C. M. B. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr._ din 16.12.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. BANEASA S.A., prin lichidator GENERAL GROUP EXPERT S.P.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-creditoare, prin avocat P. Rakoczy A., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2013 și intimata-debitoare, prin avocat T. C. M., cu împuternicirea avocațială nr._/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-creditoare depune la dosar chitanța nr._ (1) din 30.03.2015, reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 100,00 lei.
La interpelarea instanței, reprezentanții părților arată că nu înțeleg să recuze judecătorii care fac parte din completul de judecată.
Recurenta-creditoare, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri, având ca teză probatorie prestația lichidatorului judiciar, astfel cum aceasta este criticată în contestația ce face obiectul litigiului. Depune la dosar înscrisuri.
Intimata-debitoare, prin apărător, lasă la aprecierea instanței.
Raportat la dispozițiile art.305 Vechiul Cod de procedură civilă, Curtea încuviințează recurentei-creditoare proba cu înscrisuri.
Reprezentanții părților prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-creditoare, prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației. Arată că primul motiv de recurs se referă la criticile formulate prin contestație, susținând că instanța de fond nu a indicat în mod concret măsurile luate de către lichidatorul judiciar. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, consideră că judecătorul sindic a interpretat în mod eronat scopul și sensul activității lichidatorului. În opinia sa, rapoartele de activitate ar trebui să cuprindă și măsurile luate de către lichidatorul judiciar în procedura insolvenței. Or, raportul pe care l-a contestat, nu cuprinde vreo măsură, ci face doar referire la o situație de fapt privind societatea. Solicită plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-debitoare, prin avocat, solicită respingerea recursului, susținând că, prin raportare la dispozițiile art.21 din Legea nr.85/2006, este vădit nefondat, întrucât nu se contestă practic nicio măsură dispusă prin raportul de activitate. Depune la dosar concluzii scrise.
În replică, apărătorul recurentei precizează că lipsa măsurilor luate de lichidatorul judiciar reprezintă o deficiență a raportului de activitate nr.31 din 10.06.2014. Mai subliniază că lichidatorul a întocmit ulterior un raport de activitate complet.
CURTEA,
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
P. contestația formulată la 16.06.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului București creditoarea S.C. M. Beverage S.R.L. a solicitat neaprobarea Raportului de activitate nr. 31/10.06.2014 întocmit de către lichidatorul judiciar.
În motivarea contestației s-a invocat pasivitatea lichidatorului judiciar, inexistența măsurilor și dovezilor privind realizarea procedurii de valorificare a bunurilor debitoarei, cuprinse în raportul de activitate, neexistând menționată nici o măsură întreprinsă între termenul din 26.04.2014 și termenul din 10.06.2014.
S-a susținut că raportul de activitate cuprinde referiri la aspecte irelevante pentru derularea lichidării debitoarei, de natură a tergiversa procedura falimentului .
Raportul nu cuprinde referiri la lichiditățile organizate pentru valorificarea activelor societății, la metodele propuse pentru vânzarea bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei, dacă s-a încercat negocierea vânzării în . evidentă inactivitatea lichidatorului judiciar.
A mai arătat contestatoarea că, prin raportul de activitate lichidatorul judiciar confirmă propriile erori de gestiune, făcute în frauda creditorilor, cu limite duse până la atragerea răspunderii penale.
De asemenea, s-a subliniat că lichidatorul judiciar a acționat în frauda creditorilor diminuând prin pasivitatea sa valoarea averii debitoarei, generând riscul afectării patrimoniului debitoarei, cu cheltuieli de judecată inutile; a generat riscul nașterii unor pretenții de daune ridicate de cele două societăți privilegiate la cumpărarea bunurilor societății debitoare; a determinat vânzarea bunurilor în condiții de piață oneroase, la un preț net inferior celui la care ar fi trebuit să la înstrăineze.
P. întâmpinarea, formulată la 27.11.2014 debitoarea prin lichidator judiciar a invocat excepția inadmisibilității contestației raportat la dispozițiile art. 21 din lege susținând că reclamanta, prin contestația formulată nu critică măsuri luate de administratorul judiciar.
Pe fondul cererii s-a solicitat înlăturarea susținerilor reclamantei, învederându-se că reclamanta este aceea care denaturează adevărul omițând a preciza faptul că prin decizia civilă nr. 367/03.02.2010 ICCJ a admis recursul formulat de A. și a respins acțiunea ., faptul că această societate nu a obținut niciodată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă obligarea debitoarei . vânzarea activelor aflate în patrimoniu, prin decizia civilă nr. 158/25.03.2009 instanța dispunând doar prelungirea contractului de închiriere nr. 36/2005.
A susținut lichidatorul judiciar faptul că în cauză, creditoare nu justifică un interes legitim.
S-a mai arătat că, în considerarea obligațiilor ce îi reveneau lichidatorul judiciar a procedat la convocarea Adunării creditorilor debitoarei pentru a aproba oferta de cumpărare a activelor de către Mediteranean Drinks SRL însă această societate nu a fost de acord, așa cum rezultă din procesul verbal al ședinței condiționând achiziționarea activelor de suportarea de către ANAF a pierderilor societății cumpărătoare; reclamanta a atacat încheierea prin care a fost omologat raportul de expertiză prin care a u fost evaluate activele, refuzând achiziționarea acestora la valoarea de piață.
Relativ la litigiile dintre părți a învederat lichidatorul judiciar că derularea contractului de închiriere a generat pretenții reciproce, creditoarea contestatoare înregistrând la rândul său o datorie față de . cuantum de 4.971.682,80 lei.
De asemenea, s-a susținut că reclamanta creditoare nu poate opune valabil un drept de preemțiune în adjudecarea activelor aparținând debitoarei, întrucât ea însăși se află în faliment activitatea sa fiind strict limitată la operațiunile de lichidare.
P. sentința civilă nr._/16.12.2014 Tribunalul București a respins excepția inadmisibilității; a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut cu privire la excepția inadmisibilității, raportat la dispozițiile art.21 alin. 2 din lege, faptul că cererea a fost motivată în fapt și în drept, aspectele invocate constituind critici privind activitatea lichidatorului judiciar, așa cum acesta rezultă din cuprinsul raportului de activitate contestat.
Cu privire la fondul litigiului, instanța analizând cuprinsul raportului de activitate contestat a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor art.21 din lege, respectiv cuprinde expunerea sumară a activităților derulate de către lichidatorul judiciar, apreciind că nu se impune preluarea și prezentarea tuturor detaliilor referitoare la procedură, câtă vreme acestea se regăsesc în cuprinsul rapoartelor de activitate anterioare precum și în cel al înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
A apreciat instanța că reluarea istoricului procedurii precum și al litigiilor derulate între creditoare și debitoare nu se impun și omisiunea nu poate constitui un viciu al raportului de activitate.
Cu privire la situația contractului de închiriere derulat între părți faptul că informațiile furnizate de lichidator sunt conforme realității, susținerile contestatoarei fiind nefondate.
Împotriva aceste sentințe a formulat recurs creditoarea . pentru nelegalitate solicitând examinarea hotărârii prin raportare la art. 304 1 c.pr.civ.
Primul motiv de recurs, circumscris art. 304 pct. 7 c.pr.civ. a privit nemotivarea hotărârii, în sensul că prima instanță s-a limitat la prezentarea istoricului contestațiilor formulate de către creditoare și la confirmarea opțiunii lichidatorului de a nu înscrie în raport elementele concrete privind activitatea desfășurată, fapt ce reprezintă o insuficientă argumentare a măsurii respingerii contestației.
Cel de al doilea motiv de recurs subsumat prevederilor art. 304 pct.9 c.pr.civ. a privit greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor ce reglementează obligațiile ce revin lichidatorului judiciar în întocmirea raportului de activitate.
Informarea privind activitatea întreprinsă de lichidatorul judiciar nu se poate realiza decât prin raportul de activitate întocmit periodic, nicidecum prin alte mijloace procedurale, astfel că și pentru situația în care acesta nu reflectă în amănunt fiecare pas întreprins de lichidatorul judiciar cel puțin trebuie să furnizeze un minim de informații, care să probeze demersurile pretins a fi fost întreprinse, activitatea efectivă de gestiune a activității debitoarei.
Exprimarea opiniilor de către lichidatorul judiciar prin întâmpinări formulate în virtutea calității sale procesuale de reprezentant al debitoarei nu poate suplini obligația de menționare în raportul de activitate a elementelor deja menționate.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul ca nefondat:
Cu privire la primul motiv de recurs purtând asupra nemotivării hotărârii atacate, raportat la practica constantă a CEDO (cauzele Albina c. României; Perez C. Franței V. der Hurk c. Olandei) rețină că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, implică și dreptul părților de a le fi analizate cererile, examinate în mod corect, atent și în conformitate cu logica juridică, drept ce nu poate fi considerat efectiv în lipsa unei argumentări pertinente și în legătură cu soluția adoptată.
Art. 6 CEDO impune instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența din perspectiva legalității cererilor formulate.
Raportat la acestea, constată întrunite cerințele art. 261 alin. 1 pct. 5 c.pr.civ. hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care cererile părților au fost înlăturate, fără ca în cuprinsul acestora să se regăsească argumente echivoce sau contradictorii.
Considerentele sentinței atacate nu sunt evazive sau generale, fără legătura cu criticile aduse prin contestație raportului de activitate ci, dimpotrivă conțin o analiză pertinentă și circumstanțiată în legătură cu fondul cauzei.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs subsumat art. 304 pct. 9 c.pr.civ. și analizând hotărârea din perspectiva art. 304 1 c.pr.civ. constată că în cauză sunt în discuție art. 21 alin.1din lege, potrivit căruia administratorul judiciar este obligat ”a depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului” și respectiv art.21 alin. 2 din lege potrivit căruia ”oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată poate face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar”.
Respingând excepția inadmisibilității, prima instanță, în mod corect a reținut că, de principiu, este posibilă contestarea cuprinsului raportului de activitate și în lipsa contestării unei măsuri concrete dispuse de lichidatorul judiciar reflectată în raportul de activitate, instanța fiind ținută a cenzura legalitatea acestuia.
Cu toate acestea, din cuprinsul contestației nu rezultă în mod concret ce anume scăderi prezintă rapoartele de activitate contestate nr.31/2014 cu excepția lipsei detaliilor referitor la derularea contractului de închiriere dintre . și debitoare și a menționării unui drept de preemțiune al acestei societății în adjudecarea activelor debitoarei.
Din probatoriul administrat a rezultat că între debitoare și menționata societate au existat mai multe litigii finalizate decizia civilă nr.367 din 03.02.2010 pronunțată de ICCJ prin care a fost admis recursul formulat de A. și respinsă cererea . de anulare a hotărârii A. . 11.10.2007 de a nu declara disponibile activele societății; prin decizia civilă nr.15/12.01.2010 pronunțată de ICCJ a fost respinsă irevocabil cererea de obligare a debitoarei la vânzarea activului, astfel că . ar fi putut opune valabil doar decizia comercială nr.158/25.03.2009 prin care s-a încuviințat prelungirea contractului de închiriere nr.36/2005 .
Menționarea acestor detalii însă, nu se impun, așa cum a reținut și prima instanță, a fi înscrise în cuprinsul tuturor rapoartelor de activitate lunar întocmite de către lichidatorul judiciar, pe de o parte pentru că în sine nu vizează decât derularea contractului de închiriere, necontestată de lichidatorul judiciar și pe de altă parte, notarea în Cartea Funciară despre care face vorbire contestatoarea, nr._/UAT Voluntari privind contractul de închiriere nr.36/2005 dispusă prin Încheierea nr._ din 24.01.2014 a fost radiată prin sentința civilă nr. 5510 din 29.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ .
Referitor la neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina lichidatorului judiciar prin lege sau de către instanță, constată că pot fi supuse cenzurii exclusiv măsurile întreprinse de lichidatorul judiciar, pentru cele învederate de către contestatoare sancțiunea fiind cea prevăzută de art. 22 alin. 2 din lege.
În consecință constatând neîntrunite cerințele art. 304 pct. 7 și 9 c.pr.civ., relativ și la 304 1 c.pr.civ. în temeiul art. 312 alin. 1 c.pr.civ. apreciind legală sentința atacată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-creditoare S.C. M. B. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr._ din 16.12.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare .., prin lichidator GENERAL GROUP EXPERT S.P.R.L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. S. S.G. N. F. L. ȘALAR
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.S.M.C./02.04.2015
Nr.ex.:2
Fond: Tribunalul București
Președinte: B. M. E.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
