Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 608/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 608/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 24083/3/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DOSAR NR._ (Număr în format vechi 272/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR. 608
Ședința publică de la 17 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. G. F.
JUDECĂTOR - I. C. N.
GREFIER - L. M.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulate de apelanta–reclamantă I. M. SPRL în calitate de lichidator judiciar al JOYLAND FACTORY SRL în contradictoriu cu intimata–pârâtă C. A. I. împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile. Curtea, având în vedere împrejurarea că la strigarea cauzei la ordine nu se prezintă părțile, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare. La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dosarul este la a doua strigare a cauzei, iar procedura de citare este legal îndeplinită. Instanța procedează la judecata pricinii în lipsa părților legal citate.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București la data de 20.06.2014 sub nr._ reclamantul I. M. SPRL a solicitat ca pasivul debitorului . rămas neacoperit să fie suportat de către pârâta C. A. I..
În motivare reclamantul a menționat că prejudiciul constă în pasivul rămas neacoperit în sumă de 93.981,25 lei, pârâta a săvârșit 2 fapte ilicite, anume neținerea contabilității și ascunderea activului societății. Astfel din faptul că pârâta nu a depus actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 rezultă că nu a ținut contabilitatea dat fiind că întreruperea activității nu înseamnă și descărcarea de obligații, din 2008 nu a fost depusă nicio raportare fiscală la organele fiscale, trebuie aplicate prevederile art.73 din Legea nr.31/1990, dezinteresul pentru funcționarea normală a societății a cauzat insolvența, în bilanțul din 2007 societatea figurează cu active circulante de 43.902 lei, creanțe de recuperat de 21.158 lei, lichidități în casă și conturi bancare de 9.557 lei, aceste bunuri au fost ascunse și nu au putut fi valorificate. În drept au fost invocate prevederile art. 138 lit. a,d și e din Legea 85/2006.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Prin sentința nr._/26.11.2014 Tribunalul București secția a VII-a a respins ca neîntemeiată cererea reținând următoarele:
„Din relatiile emise de OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI BUCURESTI, rezulta ca parata a detinut functia de administrator in cadrul societatii debitoare .. Din analiza principalilor indicatori economico- financiari reflectati in exercitiu financiar aferent anului 2007 rezulta ca societatea inregistra la sfarsitul anului 2007 venituri in suma de 66.112 lei, cheltuieli de 163.208 lei, valoarea pierderilor fiind de 97.096 lei . Se invoca de catre lichidator judiciarul savarsirea de catre parata, a faptei de a nu tine contabilitatea conform prevederilor legale prevazuta de art 138 lit d motivat de nedepunerea la dosarul cauzei a actelor contabile prevazute la art. 28 din legea 85 /2006 și a raportarilor contabile. Evidenta contabila, asa cum este reglementata de Legea 82/1991 cu modificarile ulterioare se refera la registrele contabile si situatiile financiare anuale, care trebuie sa reflecte intreaga activitate a societatii si nu vizeaza nedepunerea diverselor declaratii cu privire la obligatiile de plata catre bugetul de stat care au doar rolul de a stabili cuantumul obligatiilor de plata si care sunt supuse unor sanctiuni distincte si care in nici un caz nu pot cauza ajungerea societatii in stare de insolventa. Faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivaleaza obligatoriu cu faptul netinerii contabilitatii, legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevazand doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea de dovezi in acest sens. Pentru a putea fi reținut că pârâta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, lichidator judiciarul trebuia să probeze faptele prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr. 82/1991 și, mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adica legatura de cauzalitate intre faptele paratului si starea de insolventa a societatii. Lichidatorul judiciarul nu a arătat în concret care dispozitii din legea contabilitătii au fost încălcate, prin prisma cărora să se poată retine, raportat la probele administrate in cauza, savarsirea faptelor prevazute la art.138 lit d din lege in sarcina paratei. Sarcina probei incumba celui care face o afirmatie in fata judecatii, iar invocarea art 138 din lege nu atrage automat raspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevazand doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea de dovezi in acest sens. Situatiile de fapt reglementate de dispozitiile art.138 lit d) nu au fost probate in conditiile art.1169 Cod civil, desi sarcina probei incumba celui care face o afirmatie in fata judecatii. În cazul tuturor debitorilor supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care reclamantul dovedește săvârșirea de către pârât a unora din faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din lege și legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și insolvența debitorului.Raspunderea administratorilor pentru ajungerea societatii in incetare de plati este strict limitata de art 138 din legea insolvenței la savarsirea faptelor enumerate in acest articol. Cât privește incidența dispozițiilor art 138 lit e din legea 85/2006 instanta retine din datele bilanțiere aferente perioadei 2007 ca societatea inregistra la sfarsitul anului 2007 activelor circulante în cuantum de 43.902 lei, a sumei de 9.557 lei casa si conturi la banci și active imobilizate de 76.625 lei. Se invoca de catre lichidatorul judiciar savarsirea de catre parata administrator al societatii a faptei prevazuta la art 138 lit e din lege, prezumand ca a folosit bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, avand in vedere ca nu au fost identificate faptic activele mentionate . Instanța reține că societatea debitoare nu a deținut în patrimoniu bunuri de natura imobilizărilor corporale (de natură materială, concretizate în terenuri, construcții, mijloace de transport etc. destinate să genereze beneficii economice ulterioare ca urmare a utilizării lor in activitatea de exploatare), activele la care creditorul face referire sunt active imobilizate în cuantum de 76.625 și active circulante în cuantum de 43.902 lei constând în stocuri, creanțe, capital, elemente patrimoniale destinate să asigure continuitatea ciclului de exploatare, într-o permanentă schimbare si transformare in cadrul unui circuit al activității societății, astfel încât nu se poate reține că pârâtul a ascuns o parte din acest activ non material care să conducă la incidența dispozitiei art.138 lit.a din lege. Activele imobilizate reprezinta resurse controlate pe o perioada indelungata de timp in activitatea unitatilor patrimoniale (de regula mai mare de un an) care degaja prin utilizarea lor beneficii economice viitoare si ca urmare isi recupereaza esalonat valoarea prin includere in cheltuieli in mai multe exercitii in functie de durata lor de utilizare, deosebindu-se imobilizari necorporale, imobilizari in curs, imobilizari financiare si imobilizari corporale. Din analiza contului de profit si pierdere la 31.12.2007 instanta reține că desi societatea debitoare figureaza in patrimoniu cu disponibilitati banesti in suma de 9.557 lei, totusi, prin nepredarea catre lichidatorul judiciar a acestor sume cu valoare relativ redusa nu s-a putut cauza starea de insolventa a societatii debitoare, cu atat mai mult cu cat suma este aferenta anului 2007, astfel incat nu se poate retine in sarcina paratei savarsirea faptei prevazuta la art 138 lit a din legea 85/2006. Faptul nerecuperarii creantelor de la terte persoane nu echivaleaza cu fapta de a folosi bunurile sau creditelor persoanei juridice in folos propriu sau in al unei alte persoane. Mai mult, nu orice deficienta de natura manageriala este de natura a conduce la stabilirea raspunderii organelor de conducere, textul de lege sanctionand practic acele fapte care implica o deturnare a activitatii societatii de la scopul comercial in vederea caruia a fost infiintata si o utilizare a societatii in vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terti, fapt neprobat in speta. In conformitate cu prevederile art.138 din Legea 85/2006 judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societatii ajunsa in incetare de plati sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere daca acestia prin activitatea lor culpabila au cauzat încetarea de plăți a societații debitoare. Pentru a putea fi reținut că pârâta a folosit bunurile sau creditelor persoanei juridice in folos propriu sau in al unei alte persoane creditorul trebuia să arate in concret bunurile/ creditele folosite in interes propriu și mai mult, că folosirea acestora ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adica legatura de cauzalitate intre fapta administratorilor si starea de insolventa. Din raspunsul emis de catre D.I.T.L. rezulta ca societatea debitoare nu figureaza cu bunuri in patrimoniu care sa nu fi fost identificate faptic de lichidatorul judiciar in vederea valorificarii in cadrul procedurii de insolventa, astfel incat nu se poate retine existenta faptei prevazuta la art 138 lit a din lege. De asemenea, in cauza nu s-a probat nici savarsirea faptei prevazuta la art. 138 lit e din lege, in sensul ca parata a deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori marirea in mod fictiv a pasivului acesteia. Raspunderea reglementata de art 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Si aceasta forma a raspunderii trebuie sa cuprinda elementele prevazute de art 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia, numai ca sunt circumscrise situatiei speciale avute in vedere de legea 85/2006. F. a se face dovada savarsirii acestor fapte si a intrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru aceasta raspundere, in speta a legaturii de cauzalitate nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creantele in urma lichidarii. Cazurile prevazute de lege pentru antrenarea raspunderii administratorului sunt limitative, iar motivele invocate de lichidatorul judiciar nu se incadreaza in dispozitiile mentionate din lege. Cum angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere este o masura lasata la aprecierea judecatorului sindic in cazul de fata se constata ca nu se impune aceasta masura, cat timp nu s-a probat savarsirea unei fapte din categoria celor enumerate in art.138 lit. d si e din lege, astfel ca instanta va respinge cererea formulata de lichidatorul judiciar, ca neintemeiata.”
Împotriva acestei sentințe la data de 09.01.2015 a declarat apel reclamantul, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 28.01.2015.
În motivarea apelului s-au arătat în esență următoarele: nepredarea actelor contabile determină o prezumție relativă de neținere a contabilității, dar și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, activele evidențiate în bilanțul aferent anului 2007 au fost ascunse nefiind predate lichidatorului.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului de față instanța de apel reține următoarele:
În cauza de față administrator statutar al debitoarei .>SRL a fost pârâta începând cu decembrie 2007 (relații ORC f.17 vol. 1 dosar insolvență). Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar toate actele contabile împiedicându-se astfel identificarea și inventarierea tuturor bunurilor, lămurirea situației creanțelor ce figurau în patrimoniul debitoarei, a disponibilităților bănești, lichidatorul nereușind să identifice efectiv (să găsească) toate activele debitoarei, active care din informațiile obținute de lichidator (vezi raport cauze f. 37-49 vol. 1 dosar insolvență) aveau în septembrie 2007 o valoare de peste 100.000 lei (aproximativ 76.000 lei active imobilizate, este vorba de activele analizate de judecătorul sindic, deși nu ele au fost invocate ca fiind ascunse de reclamant!, și aproape 44.000 lei active circulante).
Suma reprezentând creanțe neacoperite, adică pasivul debitoarei, este de 93.981,25 lei conform tabelului definitiv de la f. 73-74 vol.1 dosar insolvență. Cea mai mare parte a acestor creanțe este compusă din creanța lui . 43.000 lei) și rezultă dintr-o sentință irevocabilă din 2009. Următoarea creanță de aproximativ 13.500 lei este a ALPA București și este constatată de o hotărâre judecătorească din 2011. Rezultă că ambele creanțe sunt anterioare datelor hotărârilor (pentru că hotărârile în pretenții au caracter declarativ), iar lecturând sentința din 2009 (pentru cea mai veche creanță) se observă că izvorul este un contract de închiriere din 2007. Toate aceste aspecte converg către concluzia că creanțele rămase neacoperite s-au născut în perioada cât pârâta era administratorul societății debitoare.
Din această succesiune a faptelor rezultă, în primul rând, că pârâta a ascuns activele debitoarei. Raportat la cele invocate prin acțiune, instanța reține ascunderea față de activele circulante. Această concluzie este firească din moment ce activele sau contravaloarea acestora au dispărut fără urme explicate prin vreun act contabil. De altfel pârâta nici nu a predat către lichidator toate actele contabile ale debitoarei (inclusiv cele primare) aspect care întărește deducția exprimată mai sus (fapt reținut pentru că pârâta avea obligația predării acestor acte și nu a făcut dovada executării acestei obligații nici până în prezent). Analiza făcută de judecătorul sindic asupra activelor imobilizate este în afara cadrului procesual (pentru că reclamantul nu a invocat în acțiune că acestea ar fi fost ascunse, ci s-a referit doar la activele circulante, adică stocuri, creanțe și lichidități), dar și în afara logicii (pentru că indiferent câte cicluri de producție străbat activele, adică dacă sunt circulante sau imobilizate, fie înseși activele, fie contravaloarea acestora, fie casarea lor trebuie să se regăsească atât ca operațiuni înscrise în actele contabile ale societății, cât și, dacă e cazul, să existe în realitatea materială; adică, de pildă, stocurile fie au fost valorificate și atunci se pune problema unde sunt banii obținuți, fie trebuie să existe materialmente undeva și atunci pârâta trebuia să le predea lichidatorului; sau, într-un alt exemplu, uneltele, adică bunurile folosite pentru activitatea debitoarei pentru un termen mai lung, adică activele imobilizate, un computer de pildă, fie au fost casate/distruse/pierdute și atunci trebuia ca pârâta să demonstreze această situație prin actele contabile, fie au fost valorificate, fie trebuie să se regăsească în posesia debitoarei). În al doilea rând este cert că aceste valori ascunse ar fi acoperit pasivul societății atât pentru că valoarea lor este apropiată în cuantum de total pasivului neacoperit, cât și pentru că plătindu-se debitul principal la termen nici nu ar mai fi existat dobânzi și penalități. Deci prin ascunderea acestora s-a determinat, s-a produs starea de insolvență a societății-debitoare care, lăsată fără aceste valori nu și-a putut acoperi datoriile exigibile.
De asemenea din faptul că deși notificată (și citată chiar și în acest dosar) pârâta nu a depus actele contabile ale societății debitoare rezultă, fără echivoc, că pârâta nu a ținut contabilitatea acesteia (obligație ce îi revenea potrivit legii). De aici se poate extrem de ușor prezuma că neținerea contabilității este una din cauzele ce au determinat instalarea stării de insolvență. Contabilitatea nu are doar un rol pur fiscal (pentru stabilirea impozitelor și taxelor), ci are ca primă rațiune păstrarea evidențelor economice ale societății comerciale respective tocmai pentru a fi posibil în orice moment a se analiza și a reacționa, dacă e cazul, la dificultățile ce apar în gestionarea patrimoniului societății. Continuarea unei activități economice fără a ține vreo evidență este logic că poate determina apariția situației când datoriile depășesc lichiditățile, adică apariția insolvenței. Aceasta este cauzalitatea și în speța de față. Lipsa oricărei reacții a pârâtei pe parcursul procedurii insolvenței societății debitoare întărește deducția exprimată mai sus.
În drept, potrivit disp. art. 138 din legea menționată, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului-persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a - g din textul legal, printre care se regăsesc: neținerea contabilității (lit. d) și ascunderea unei părți din activul persoanei juridice (lit. e). Analizând situația de fapt reținută mai sus raportat la textul de lege invocat, se observă că sunt întrunite în mod cumulativ cerințele acestui text legal față de pârâtă pentru literele d și e însă oricare dintre aceste fapte, chiar și singură, poate atrage răspunderea deplină a pârâtei. Răspunderea instituită de art. 138 din Legea nr.85/2006 este în esență o răspundere civilă delictuală (de aceea aplicarea art.73 din Legea nr.31/1990 nu se poate face). În cauză sunt reunite elementele acesteia anume: fapta ilicită constând în neținerea contabilității și ascunderea bunurilor, vinovăția pârâtei îmbrăcând forma intenției directe (aspect ce rezultă din faptul că pârâta a realizat în mod conștient faptele menționate), prejudiciul constând în datoriile debitoarei rămase neacoperite, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind stabilită (după cum s-a arătat mai sus).
Se mai poate adăuga că ideea cauzării unui anumit efect (deci inclusiv cauzarea stării de insolvență) nu se rezumă la depistarea unei cauze unice și nici măcar la determinarea cauzei celei mai importante. Stabilirea unei cauze necesare (chiar dacă nu și suficiente) asigură existența unui lanț cauzal. Un element care susține cu forță acest lanț cauzal este cel temporal, în sensul că faptele reținute s-au petrecut în perioada în care s-a instalat insolvența.
Fiind astfel întrunite elementele răspunderii civile delictuale rezultă că apelul va fi admis, sentința scimbată în sensul admiterii acțiunii și instituirii răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru pasivul neacoperit al debitoarei . în valoare de 93.981,25 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta–reclamantă I. M. SPRL înregistrată la unipr sub nr. RSP 0345, C._, cu sediul în sector 6, București, ., ., . de lichidator judiciar al . (J40/_/2007, CUI_) în contradictoriu cu intimata–pârâtă C. A. I. domiciliată în București, ., CNP_, împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite cererea.
Instituie răspunderea patrimonială a pârâtului C. A. I. pentru pasivul neacoperit al debitoarei . în sumă de 93.981,25 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. G. F. I. C. N.
GREFIER
L. M.
Red.Jud. I.G.F. 2 ex./02.07.2015
Judecător Sindic: D. G., Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 494/2015. Curtea de... → |
|---|
