Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 551/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 674/122/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 551/A/2015
Ședința publică din data de 03.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTOR: A. L. Z.
GREFIER: S. I. S.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-creditoare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., împotriva sentinței civile nr. 438 din 24.09.2014, pronunțate de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-debitor G. N. E..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că apelanta, prin cererea de apel, a solicitat judecata în lipsă și nu au fost solicitate probe noi în apel, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr.438/2014 de la 24 septembrie 2014 a Tribunalului G., s-a respins cererea formulată de creditorul Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. în contra pârâtului fost administrator statutar G. N. E..
In motivare s-a retinut ca societatea a fost înființată în anul 2007 și dizolvată judiciar, la 19.07.2001 fiind numit lichidator judiciar, prin ORC G., la cererea Administrației Județene a Finanțelor Publice G..
La 21 martie 2013 lichidatorul judiciar a învederat asupra lipsei disponibilităților pentru plata datoriilor bugetare, respectiv a debitului de 1000 lei stabilit cu titlu de amendă, conform titlului executoriu nr._/14.02.2011 în baza deciziei de impunere nr._/2010 și a debitului de 602 lei stabilit prin procesul-verbal încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă G. la 07.06.2013.
Constată tribunalul că titlurile executorii privind datorii bugetare au fost emise ulterior dizolvării societății și nu rezultă legătura acestora cu fapta administratorului statutar de a fi întocmit și depus declarații fiscale și situații financiare, în absența dovezilor concrete privind omisiunea evidențierii contabile corecte, din simpla împrejurare a neidentificării acesteia, neputând a se stabili o faptă culpabilă care să fi condus societatea în incapacitate de plată.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., solicitand modificarea sentinței apelate in sensul admiterii cererii de atragere răspundere a fostului administrator al societății, G. N. E. pentru pasivul rămas neacoperit in suma de 1.000 lei.
In sustinerea apelului se arata ca in mod eronat instanța de fond a reținut ca paratul nu se face vinovat de comiterea faptelor reținute in sarcina sa, intrucat nu s-a dovedit existenta vreunuia din cazurile prevăzute de art.138 lit. d) din legea nr. 85/2006, respectiv tinerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile precum si netinerea contabilității in conformitate cu legea
Propunerea de atragere a răspunderii a fost făcuta in mod corect si justificat, in baza analizei efectuate de organele fiscale asupra situațiilor financiare din care rezulta faptul ca administratorul societății se face vinovat de ajungerea societății in stare de insolventa prin netinerea corecta a evidentei contabile.In ceea ce privește bilanțurile si raportările contabile, rezulta faptul ca acestea nu au fost depuse la termenele din 31.12.2008, 31.12.2010, 31.12.2011.Nedeclararea in totalitate a debitelor are drept consecința necunoașterea in realitate a cuantumului exact al datoriilor societății fata de bugetul statului, creandu-se prezumția ca administratorul societății, fie a ținut o contabilitate fictiva, fie ascunde cu buna știința realitatea economico-financiara, fie a făcut sa dispară documentele contabile.
Așa cum se poate observa, paratul nu a probat, pe parcursul judecării cererii, faptul ca si-a respectat obligația depunerii declarațiilor fiscale.
Societățile comerciale au obligația de a depune declarații fiscale si situații financiare pana in momentul radierii de la Oficiul Registrului Comerțului, aceasta obligație nefiind întrerupta de dizolvarea societății sau de deschiderea procedurii insolventei.
Tinerea unei contabilități fictive este dovedita pe deplin prin sentința pronunțata de Tribunalul G. la data de 31.03.2011 prin care se dispune dizolvarea societății comerciale pentru nedepunerea bilanțurilor contabile.
Apelul a fost declarat în termenul legal, fiind scutit de la plata taxelor de timbru prevăzute de lege.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nici nu a formulat alte cereri.
Analizând actele dosarului, în temeiul art.479 din N.C.pr.civ., Curtea constată și reține următoarele:
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementată de art.138 din Legea 85/2006, este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, așa cum sunt reglementate în art.998 – 999 cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpă, condiții care, în această situație, capătă caracteristici speciale).
Faptele la care se referă art.138 din lege, trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Fapta prevăzută de art.138 lit.d) din lege, cuprinde trei ipoteze care se referă la faptul că intimatul ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile ori nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, însă Curtea constată că nu au fost probate asemenea împrejurări.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți, apelanta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Or, considerentele expuse anterior relevă că faptele reclamate a fi fost săvârșite de intimata nu se circumscriu ipotezelor reglementate de art.138 lit.d) din Legea 85/2006.
Simplele susțineri ale apelantei nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, iar invocarea prevederilor art.138 din lege nu atrage automat admiterea cererii, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin săvârșirea în concret a uneia din faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatului săvârșirea vreunei fapte dintre cele prevăzute de art.138 lit.d) din Legea 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.480 N.C.pr.civ. și art.8 din Legea 85/2006, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-creditoare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr.438 din 24.09.2014, pronunțate de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-debitor G. N. E. cu domiciliul în Belgia, localitatea Heers, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2015.
Președinte, Judecător,
D. M. A. L. Z.
Grefier,
S. I. S.
Red.Jud.D.M.
Tehnored.F.L.
03.06.2015
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul G. - Sindic
Președinte: Judecător sindic: M. M. B.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 180/2015. Curtea de... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 960/2015. Curtea de... → |
|---|
