Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 633/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 633/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 30341/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 75/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 633
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.9456/10.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. A. S. și H. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul pârât G. A. prin avocat T. L. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Intimatul pârât G. prin avocat, învederează că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea acordă cuvântul intimatului pârât, prin avocat, pe excepțiile invocate de intimatul pârât H. M., prin întâmpinarea depusă la dosar, respectiv, excepția lipsei calității de reprezentant a Biroului Juridic C. 4 din cadrul DIRECȚIEI G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI de a reprezenta ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE și excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că nu a deținut calitatea de reprezentant legal al societății debitoare.
Intimatul pârât G. A. S., prin avocat, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul H. M., iar cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a Biroului Juridic C. 4 din cadrul DIRECȚIEI G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Curtea, deliberând, respinge ca nefondate excepțiile invocate de intimatul pârât H. M., prin întâmpinarea depusă la dosar, respectiv, excepția lipsei calității de reprezentant a Biroului Juridic C. 4 din cadrul DIRECȚIEI G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI de a reprezenta ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE, având în vedere dispozițiile OUG nr.74/2013 cu privire la măsurile adoptate pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală și excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere dispozițiile art.138 alin. 1 din Legea 85/2006 care prevăd că răspunderea poate aparține și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului pârât pe apel.
Intimatul pârât, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică. Depune la dosar note scrise pe care le susține oral.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
La data de 12 septembrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a comercială sub nr._ 13 cererea debitorului ., prin lichidator Stefy IPURL, desemnat prin încheierea judecătorului delegat la ORC București, prin care acesta a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului.
În motivare, în fapt, lichidatorul a arătat că prin rezoluția nr._ din 8 iulie 2013 s-a dispus numirea Stefy IPURL ca lichidator judiciar al debitoarei ..
Debitorul se află în stare de insolvență, fiind în incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile către creditorii bugetari cu sumele de bani disponibile.
La data de 02.12.2013 s-a pronunțat Încheierea prin care s-a deschis procedura simplificată a falimentului împotriva debitoarei . și a fost numit ca lichidator judiciar Stefy IPURL.
Pe parcursul desfășurării procedurii colective s-au mai formulat și alte declarații de creanță care au fost incluse în tabelul obligațiilor debitorului.
În cauză, lichidatorul judiciar a arătat că nu a identificat faptic în patrimonial debitorului bunuri mobile sau imobile care să fie valorificabile.
Prin urmare, la data de 10.03.2014 prin Sentința comercială nr. 2675, Tribunalul București Secția a VII-a civilă, prin judecătorul-sindic, a închis procedura insolvenței și a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
La data de 7 martie 2014 creditorului bugetar Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, ca urmare a modificării Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prin Legea nr. 167/2010, a înregistrat sub nr._, cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor Gheroghișor A. S. și H. M. întemeiată pe art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în susținerea căreia a solicitat administrarea probei cu înscrisurile de la dosarul de fond_ 13.
Cererea de chemare în judecată a pârâților Gheroghișor A. S. și H. M. ce au avut calitatea de administratori ai debitoarei este formulată în termeni generali, teoretici, fără a indica în concret ce fapte au fost săvârșite de administratorii, cu ce se probează acestea. Reclamantul se rezumă doar la a indica o parte din elementele răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul (reprezentat desigur de creanțele neachitate), vinovăția pârâților, fără însă a arăta ce faptă ilicită au săvârșit pârâții care a produs prejudiciul respectiv, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este demonstrată nu prin relația simplă cauză-efect, ci prin analogii și supoziții. În cerere sunt citate normele legale aplicabile în cauză, prezentându-se doar considerente teoretice pe marginea acestor norme, neindicându-se însă și faptele săvârșite de pârâți prin care aceștia au încălcat normele înscrise în art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pârâții au depus întâmpinare.
Pârâtul H. M. a invocat în întâmpinare excepțiile lipsei calității de reprezentant a Biroului Juridic C. 4 din cadrul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București de a reprezenta Administrația Finanțelor Publice Sector 4, lipsei calității de reprezentant a Directorului Executiv Juridic M. C. de a reprezenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, precum și cea a lipsei calității procesual pasive.
Prin sentința civilă nr. 9456/10.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea creditorului Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în contradictoriu cu pârâții Gheroghișor A. S. și H. M. în calitate de administratori ai ., de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește primele două excepții, a lipsei calității de reprezentant a Biroului Juridic C. 4 din cadrul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București de a reprezenta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 și a lipsei calității de reprezentant a Directorului Executiv Juridic M. C. de a reprezenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București acestea sunt neîntemeiate întrucât raporturile dintre cele două instituții sunt reglementate de O.P.A.N.A.F. nr. 1104/2013.
Față de dispozițiile art. 138 alin. 1, care prevăd că „…judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului”, ceea ce înseamnă că pasivul societății poate fi suportat de persoana identificată ca fiind cea care a cauzat starea de insolvență și care poate fi orice persoană, va respinge excepția lipsei calității procesual pasive, pârâtul H. M. putând sta în judecată în acțiunea întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Cu privire la cererea de atragere a răspunderii instanța reține că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art. 138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Instanța constată că cererea creditorului bugetar Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București nu indică acele fapte, în concret, săvârșite de către administratorii Gheroghișor A. S. și H. M. și nu indică prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte.
Creditorul bugetar și-a întemeiat cererea împotriva pârâților pe dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În ceea ce privește obligația pârâților de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, Creditorul bugetar nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. d) a art. 138 din lege. Pentru aceste considerente cererea creditorului bugetar Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE, solicitând să se constate că instanta de fond a analizat eronat situatia de fapt, considerând ca, in cauza nu s-au probat elementele necesare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a paratului.
In incadrarea faptelor la art. 138 lit. d), apelanta a avut in vedere si faptul ca la dosarul cauzei nu s-au depus documentele contabile ale societatii, ceea ce reiese si din rapoartele de activitate depuse de lichidatorul judiciar, rapoarte prin care invedereaza faptul ca desi a făcut numeroase demersuri in vederea intrării in posesia documentelor contabile ale debitoarei, aceastia nu au răspuns solicitărilor. Nici dupa depunerea cererii întemeiata pe art. 138, dupa ce asociații au devenit parați, nu au fost depuse actele contabile ale societatii, fapt ce intareste prezumția de culpa a administratorului asociat al societatii debitoare.
A aratat astfel ca au fost intrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv a aratat ca exista un prejudiciu, exista o fapta ilicita, o legătură de cauzalitate intre cele doua si exista de asemenea si prezumția de culpa a administratorilor si asociaților societatii debitoare.
În privința izvorului răspunderii civile, subliniază ca aceasta are atat sorginte delictuala (izvorand din nerespectarea obligațiilor legale) cat si contractuala (izvorata din contractul de mandat pe care reprezentanții societatii il incheie cu societatea). Primeaza în acest caz calitatea de mandatar al reprezentantei societatii.
Pe tot parcursul desfasurarii procedurii de faliment si in cursul judecării cererii, parata nu a făcut in nici un fel dovada existentei unor cauze care sa o absolve de aceste obligații contractuale, rezultând in mod evident existenta culpei.
Intimatul pârât H. M. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității de reprezentant a Biroului Juridic C. 4 din cadrul Direcției G. Regională a Finanțelor Publice București, lipsa calității de reprezentant a directorului executiv juridic și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepții ce au fost respinse de instanță în ședința publică din 22.04.2015, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.
Pe fondul cererii a solicitat respingerea cererii de apel ca neîntemeiată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, urmează să respingă apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Ținerea unei contabilități fictive, cauzarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea, poate constitui și infracțiunea de bancrută frauduloasă ( art.143 alin. (2), lit. a), infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr.82/1991 sau Legea nr. 241/2005 sau poate realiza conținutul vreunei contravenții la regimul fiscal. Nu este suficientă existența neținerii contabilității conform cu legea, ci mai este necesar prin această faptă să se fi produs starea de insolvență.
În speță, nu s-a probat că prin această omisiune a fost determinată insolvența.
Pe de altă parte, chiar din raportul întocmit de lichidatorul judiciar, conform articolului 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind cauzele și împrejurările insolvenței (aflat la filele 102 și următoarele dosar_ 13) rezultă că, făra a avea la dispoziție documentele societății, doar pe baza informațiilor existente la acesta data, lichidatorul judiciar nu poate dovedi vinovăția organelor de conducere ale societatii, si pe cale de consecința nu va formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale.
Întrucât sarcina probei revenea reclamantei creditoare iar aceasta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor necesare angajării răspunderii, condiții ce nu se prezumă, Curtea urmează ca în baza articolului 480 Cod procedură civilă să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.9456/10.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. A. S. domiciliat în București, ., ., . sector 4, și H. M. domiciliat în București, .. 107, ., ., sector 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. M. S. G. VINȚANU
U.
GREFIER
C. M.
Red.Jud.A.M.S.U.
Tehnored.I.N.
Ex.5
14.05.2015
……………………..
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător fond: P. N.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 240/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
