Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 62/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 33527/3/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 2741/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.62/R/2015
Ședința publică de la 26 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: A. S. V.
JUDECĂTOR: S. G. N.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr. 8643 din 21.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. D. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului, față de dispozițiile art. 457 alin.1 și alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 8 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și reține cauza spre soluționare, urmând să analizeze, cu prioritate, excepția invocată.
CURTEA,
Deliberând asupra excepției inadmisibilității recursului, constată :
Prin sentința civilă nr. 8643 din 21.10.2014, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins cererea formulată de reclamanta DGRFP București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului I. D.-D..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, prin care a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865.
La termenul stabilit, în ședință publică, Curtea a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art. 457 alin. 1 și 3 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006.
Analizând, cu prioritate, excepția invocată, Curtea reține următoarele :
Raportat la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, la dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr.76/2012, Curtea apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă intrat în vigoare la data de 15.02.2013.
Potrivit art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea 76/2012, calea de atac împotriva hotărârilor judecătorului sindic este apelul.
În conformitate cu prevederile art. 457 alin. 1 NCPC, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele prevăzute de aceasta, indiferent de mențiunile din cuprinsul ei.
În speță, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, se poate ataca numai cu apel.
În dispozitivul sentinței apelate, judecătorul sindic a menționat calea de atac corectă, respectiv apelul.
Recalificarea căii de atac nu se poate dispune, căci nu sunt incidente dispozițiile art. 152 NCPC, text care are în vedere situația în care cererea poartă doar o denumire greșită. Or, în situația în speță, cererea este formulată ca recurs, recurenta solicitând modificarea sentinței atacate, soluție ce se poate dispune doar într-o astfel de cale de atac, iar temeiul de drept privește, de asemenea, calea de atac a recursului în reglementarea vechiului Cod de procedură civilă, inaplicabil în speță.
În consecință, recurenta a înțeles să formuleze recurs, și nu apel, astfel că, raportat la principiul disponibilității, calea de atac trebuie analizată ca atare.
În raport de dispozițiile alineatului 1 al art. 457 NCPC, care instituie principiul legalității căii de atac, Curtea apreciază că o cale de atac neprevăzută le lege nu este admisibilă.
Văzând referirea de la alineatul 3 privind soluția respingerii ca inadmisibilă a căii de atac neprevăzute de lege, exercitate ca atare în considerarea mențiunii greșite din dispozitivul hotărârii atacate, Curtea apreciază că această soluție se impune cu atât mai mult în situația din speță, în care exercitarea căii de atac neprevăzute de lege s-a făcut fără un astfel de motiv întemeiat.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite excepția inadmisibilității, urmând a respinge recursul formulat ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge recursul formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr. 8643/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. D. D., ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR A.S. V.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./27.01.2015
Nr.ex.:2
Fond: Tribunalul București
Președinte: C. C.
Cu opinie separată, în sensul recalificării căii de atac ca apel și soluționarea lui în complet de doi judecători.
Astfel, NCPC statuează, în art. 457 alin. 1, principiul legalității căilor de atac și nu cuprinde dispoziții ce ar interzice instanței recalificarea, iar art. 457 alin. 3, în forma aplicabilă prezentului dosar, se referă strict la situația în care există o mențiune greșită în hotărârea atacată cu privire la calea de atac.
JUDECĂTOR,
S.G. N.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
