Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 174/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 747/122/2012
Dosar nr._ (Număr intern 2967/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 174
Ședința publică de la 10 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. I.
Judecător M. P.
Judecător P. P.
Grefier E.-R. L.
**************
Pe rol fiind soluționarea cererii de repunere pe rol formulate de petentul M. C. IPURL în cauza de față privind recursul formulat de reclamantul M. C. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . împotriva sentinței civile nr. 86/13.02.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Sindic în dosarul nr._ având ca obiect procedura insolvenței, în contradictoriu cu intimatul pârât F. F. D. și intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că prin încheierea de ședință din 04.02.2014 s-a dispus suspendarea cauzei în baza art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă pentru lipsa părților.
Se mai referă și faptul că petentul M. C. IPURL a formulat în data de 27.01.2015 cerere de repunere a cauzei pe rol și a solicitat judecarea în lipsă.
Deliberând asupra cererii de repunere pe rol, având în vedere motivul pentru care cauza a fost suspendată, respectiv lipsa părților, ca și faptul că s-a formulat cererea de repunere pe rol în interiorul termenului de perimare de un an, Curtea urmează a o admite și dispune repunerea cauzei pe rol.
Față de faptul că sentința recurată a fost atacată doar sub aspectul modului de soluționare al cererii de atragere a răspunderii, Curtea constată că în cauză au calitatea de părți doar recurenta reclamantă și intimatul pârât. Se va rectifica sistemul ECRIS în acest sens.
Constatându-se că în cauză s-a solicitat judecarea pricinii și în lipsă, Curtea reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la 18.04.2012 Tribunalul G. a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitorului . G..
La data de 7.11.2012 lichidatorul judiciar a formulat cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar, F. F. D., pentru faptele prevăzute de art.138 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.
Tribunalul G., prin sentința comercială nr. 86/13.02.2013, în baza art.131 din Legea nr.85/2006, a închis procedura falimentului debitorului ., a dispus radierea din registrul comerțului și a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar M. C. IPURL G. pentru atragerea răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului F. F. D..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cererea formulată lichidatorul judiciar susține că pârâtul nu a dispus plata la termenele scadente sumele datorate bugetului statului, ceea ce a determinat acumularea de dobânzi și penalități, fără a se evidenția scadența debitului principal TVA, care a fost achitată, rămânând o restanță de 1 leu în anul 2005 și nici modalitatea de comunicare a deciziilor de calcul accesorii ulterior dizolvării societății, respectiv conduita pârâtului de omisiune a plăților, în condițiile existenței de disponibil, cu vădita intenție de a abandona societatea cu datorii.
Prin urmare, a constatat Tribunalul că nu se dovedește legătura de cauzalitate între administrarea societății și evidențierea accesoriilor în sarcina acesteia, după dizolvare, și elemente concrete ale faptelor prevăzute de art.138 pe baza cărora să se poată stabili responsabilitatea pârâtului pentru sumele evidențiate ca întârzieri la plata debitului principal, considerente pentru care a respins ca nefondată cererea formulată de lichidatorul judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. C. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ., prin care solicită admiterea prezentei cereri de recurs, modificarea sentinței comerciale atacate, iar pe fond admiterea cererii întemeiate pe art. 138 lit. d și e) din Legea 85/2006 și obligarea intimatului-pârât la suportarea pasivului din tabelul definitiv consolidat.
În motivarea recursului, a susținut că prin actele întocmite în cauză (raport asupra cauzelor insolvenței, notificări către debitor), a arătat că societatea debitoare este o societate cu răspundere limitată înființată în anul 2000, având ca obiect de activitate recuperarea de intermedieri în comerțul cu combustibili, minereuri, metale și produse chimice pentru industrie - CAEN 4612. Totodată a mai arătat că, deși notificată și înștiințată în privința obligațiilor stabilite de Legea insolvenței, debitoarea nu a luat legătura cu lichidatorul judiciar și nu a depus actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, după cum nu a oferit nici o informație privind activitatea societății ori patrimoniul ei.
Din analiza datelor reflectate în ultimele situații financiare depuse la AFP G., obținute de la organul teritorial fiscal, respectiv situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 31.12.2006, rezultatele financiare la 31.12.2006, s-a constatat că societatea avea în patrimoniu active imobilizate în sumă de 258.208 lei, active circulante reprezentate de stocuri de mărfuri în valoare de 174.384 lei, creanțe de recuperat în sumă de 145.686 lei (mai vechi de 3 ani) precum și lichidități în casă și conturi în sumă de 1037 lei.
Datoriile societății către furnizori, bugetul statului și alți creditori se cifrau la 601.581 lei. Exercițiul financiar a fost încheiat cu un profit brut de 26.935 lei. Societatea a derulat activitate în anul 2006, înregistrând venituri din vânzarea mărfurilor.
Cât privește stocurile, cât timp nu a fost prezentată situația analitică a conturilor de active, nu poate fi stabilit tipul acestora și dacă este vorba de mărfuri/produse care se mai află sau nu în termenul de valabilitate, având în vedere faptul că acestea datează din anul 2006. Cât privește creanțele de recuperat, acesta în mod cert sunt sume prescrise, având o vechime de peste 6 ani.
Față de aspectele învederate, a apreciat recurenta că deși s-au înregistrat venituri din vânzarea mărfurilor, administratorul societății nu a folosit aceste sume pentru achitarea debitelor societății, agravând astfel starea financiara a societății.
Intimatul a depus la dosar note scrise și înscrisuri.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate de către recurent și față de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul nu este fondat și în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. îl va respinge.
Se are în vedere că răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății au contribuit la ajungerea societății debitoare in stare de insolvență.
Această formă de răspundere nu izvorăște din contractul de mandat, nefiindu-i aplicabile regulile de la răspunderea contractuală, ci este o răspundere civilă delictuală, astfel că trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale acesteia, și anume: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate si culpa.
Mai apreciază Curtea că pentru a se admite cererea de atragere a răspunderii a membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății este necesar ca persoana care formulează o asemenea cerere să dovedească săvârșirea de către aceștia a vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g, sarcina probei revenindu-i reclamantului, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles sa instituie o prezumție legala de vinovăție si de răspundere in sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi.
De asemenea, din conținutul alin. 1 al art. 138, reiese că trebuie îndeplinită și cerința ca faptele prevăzute de acest text de lege să fi contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolvență, respectiv să fi produs un prejudiciu constând în apariția sau accentuarea stării de insolvență și legătura de cauzalitate dintre această stare și vreuna dintre faptele prevăzute la art. 138.
Având în vedere cele de mai sus și materialul probator administrat în cauză, Curtea apreciază că nu există elemente din care să reiasă că sunt întrunite elementele care pot atrage răspunderea delictuală a intimatului pentru faptele imputate prin cererea de atragere a răspunderii, criticile formulate de către recurent nefiind fondate.
Referitor la fapta prevăzută de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, se observă că aceasta cuprinde trei cazuri: s-a ținut o contabilitate fictivă, s-a făcut să dispară unele documente contabile sau nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, însă toate aceste cazuri au un numitor comun, respectiv prin această conduită a fost cauzată starea de insolvență a societății debitoare.
Curtea apreciază că încălcarea de către intimat a obligației de a ține contabilitatea în conformitatea cu legea poate atrage răspunderea acestuia doar în condițiile în care această faptă a cauzat starea de insolvență, respectiv în situația în care sunt dovedite și celelalte două condiții ale răspunderii delictuale, și anume fapta ilicită și legătura de cauzalitate.
Aceasta deoarece este foarte posibil ca, chiar în condițiile în care contabilitatea nu a fost ținută în conformitate cu legea, situațiile financiare nu au fost depuse la instituțiile abilitate sau documentele contabile nu au fost puse la dispoziția administratorului judiciar sau lichidatorului, starea de insolvență să nu fi fost determinată de niciuna dintre aceste fapte, iar legătura de cauzalitate trebuie dovedită.
Se are în vedere în acest sens că legătura de cauzalitate trebuie să fie dovedită în concret, prin arătarea și dovedirea mecanismului prin care motivul la care se face referire a condus la starea de insolvență, nefiind suficientă doar formularea unor aprecieri de ordin general, cum ar fi cele invocate prin cererea de recurs.
De asemenea, în cauză nu se poate reține nici incidența cazului de atragere a răspunderii prevăzut de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, astfel cum în mod corect a apreciat și judecătorul sindic.
Se are în vedere aici că în susținerea cererii de atragere a răspunderii și a motivelor de recurs recurentul reclamant face referire la date preluate din situațiile financiare ale societății debitoare de la data de 31.12.2006, deci cu mai mult de 5 ani anterior datei formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Or, în condițiile în care între cele două momente a trecut un interval atât de mare de timp apare foarte dificil de apreciat, în lipsa unor alte elemente, că intimatul pârât ar fi procedat la deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, fiind la fel de posibil ca aceste bunuri să fie folosite tocmai în scopul aducerii la îndeplinire al obiectului de activitate al debitoarei.
Aceasta cu atât mai mult cu cât recurentul însuși arată, în cererea de recurs, că în mod cert creanțele pe care debitoarea le avea de recuperat sunt mai vechi de 3 ani și, cât privește stocurile, este posibil să fie vorba de produse care nu mai sunt în termenul de valabilitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul M. C. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei . împotriva sentinței civile nr. 86/13.02.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Sindic în dosarul nr._ având ca obiect procedura insolvenței, în contradictoriu cu intimatul pârât F. F. D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.03.2015.
Președinte, C. G. I. | Judecător, M. P. | Judecător, P. P. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. C.G.I.
Tehnoredactat: C.G.I.
2 ex./01.04.2015
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Jud. sindic: M. M. B.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
