Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1016/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1016/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 34404/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 929/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1016/2015
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I.
JUDECĂTOR C. M. SPERANȚA
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței civile nr. 2201/03.03.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți T. A.și T. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,.
Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 alin 3 Noul Cod de procedură civilă motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2201/3.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, judecătorul - sindic a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice, în contradictoriu cu pârâții T. A. și T. A., pentru considerentul că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că, prin nedepunerea cu regularitate a situațiilor financiare, s-ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei și pârâții ar fi avut un interes în continuarea unei activități neprofitabile.
Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr.85/2006 a declarat apel, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București – Secția a V a Civilă la data de 1.04.2015 a fost înregistrat dosarul nr. 929/2015 (nr. unic_ ).
Apelanta consideră că sentința atacată este nelegală deoarece:
-instanța de fond în mod greșit a considerat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit d din Legea nr.85/2006 atâta timp cât la dosar nu au fost depuse actele prevăzute de dispozițiile art. 28 din Legea nr.85/2006 și existau deci premisele că administratorul societății debitoare să fi ținut o contabilitate fictivă sau să nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale;
-în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c) în sensul că reprezentantul societății debitoare avea obligația legală să solicite el însuși aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și să nu dispună continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plați.
Rezulta că administratorii unei societăți comerciale sunt obligați să solicite ei înșiși aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 nu numai în situația apariției stării de încetare de plăți, ci chiar în situația în care această stare este iminentă. În acest sens, pentru a evita acumularea unor noi obligații restante, legiuitorul a stabilit chiar un termen limită pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolventa.
În aceasta situație, formularea unei cereri întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu este o opțiune, ci o obligație pe care administratorii nu o pot încălca, iar dispozițiile art. 138 lit. c) apar ca o sancțiune aplicată administratorilor pentru încălcarea dispozițiilor art. 27 din aceeași lege.
În consecință se solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților.
Curtea, verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente în materie, constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Este cunoscut faptul că, răspunderea civilă reglementată de dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 nu reprezintă o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreuneia dintre faptele enumerate la lit.a-g, aceștia au contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de faliment.
Cum prin reglementarea menționată, legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de culpă și de răspundere în sarcina organelor de conducere, este evident că, dovada îndeplinirii condiției referitoare la existența raportului de cauzalitate dintre respectivele fapte și starea de insolvență a debitoarei, trebuie făcută de cel care face asemenea afirmații, potrivit dispozițiile art. 1169 Cod civil.
Este de necontestat faptul că, răspunderea patrimonială nu poate fi angajată automat în temeiul prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în lipsa administrării unui probatoriu pertinent și concludent din care să rezulte atât îndeplinirea condițiilor generale prevăzute de art. 998-999 Cod civil, cât și a celor speciale prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006.
Prin urmare, în lipsa unei prezumții de culpă a organelor de conducere, toate condițiile răspunderii reglementată de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 trebuiesc dovedite în acest sens.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit „c” din Legea nr.85/2006,Curtea reține că apelantul nu a administrat probe din care să rezulte interesul personal al pârâților în continuarea activității neprofitabile a societății debitoare.
Fapta intimaților-pârâți de a fi dispus continuarea activității neprofitabile a debitoarei, în lipsa dovedirii interesului personal urmărit de pârâți, în toată această perioadă, poate fi apreciată cel mult ca un management defectuos care însă, neîncadrându-se în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit a-g din Legea nr. 85/2006, nu poate conduce la atragerea răspunderii patrimoniale a intimaților-pârâți.
În consecință, în lipsa unor dovezi din care să rezulte săvârșirea de către intimații-pârâți a faptei ilicite prevăzute de art. 138 alin. 1 lit.”c” din Legea nr. 85/2006, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat motivul de apel întemeiat pe acest text de lege.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit „d” din Legea nr.85/2006, Curtea consideră, că, de asemenea, în lipsa unor dovezi din care să rezulte existența raportului de cauzalitate dintre fapta neținerii contabilității în conformitate cu legea și starea de insolvență a debitoarei, simpla împrejurare a nedepunerii în mod regulat la dosar, a actelor prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006, în termenul prevăzut de art. 35 din același act normativ, ori a raportărilor contabile la organele fiscale ori la Oficiul Registrului Comerțului, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 138 alin. 1 lit.”d” din Legea nr.85/2006 și deci nu poate conduce prin ea însăși la antrenarea răspunderii patrimoniale pentru săvârșirea unei astfel de fapte, sancțiunile aplicabile pentru neîndeplinirea unor astfel de obligații fiind prevăzută de legi speciale cum ar fi Legea nr.31/1990 și Legea nr.82/1991.
În consecință, pentru nedovedirea legăturii de cauzalitate dintre fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit.”d” din Legea nr.85/2006 și starea de faliment a societății debitoare, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în București, . sector 2, împotriva Sentinței civile nr. 2201/03.03.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți T. A. (CNP_) domiciliar în sector 6, București, ., ., . și T. A. (CNP_), domiciliată în sector 5, București, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Aprilie 2015.
Președinte, I. P. | Judecător, M.-SPERANȚA C. | |
Grefier, C. L. |
Red.Jud.I.P.
Tehnored.A.A.
5 ex/19.06.2015
.>
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: G. L. D.
| ← Contestaţie. Sentința nr. 16/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
