Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 236/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 236/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 13786/3/2013/a1

ROMÂNIA

Dosar nr._

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Decizia civilă nr.236

Ședința publică de la 17 Februarie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTELILIANA C.

JUDECĂTORMIHAELA I. B.-P.

GREFIERFLORENTINA D.

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 6743 din 03.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. I..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat N. N. care depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2015, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.

Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală. Solicită să se observe că apelanta prin motivele de apel a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată, fără a le proba. Totodată, apreciază că în cauză nu este aplicabil disp. art. 138 lit. c din Legea nr.85/2006, apelanta nefăcând dovada interesului personal pe care l-a urmărit administratorul special atunci când a decis continuarea activității societății și nici faptul că această continuare a activității conducea în mod vădit la încetarea de plăți. De asemenea, apreciază că art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 nu instituie o prezumție a culpei, ci această culpă, precum și faptele trebuie dovedite. În ceea ce privește invocarea de către apelantă a faptului că administratorul societății nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței în termen de 30 de zile de la data apariției stării de insolvență, solicită a se avea ave în vedere că aceasta nu este o cauză prev. în art.138 din Legea nr.85/2006. Solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecat.

CURTEA

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VII-a Civila sub nr._, creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI in reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 1 a solicitat, în temeiul dispozitiilor art.138 lit. c din Legea 85/2006, atragerea raspunderii patrimoniale a pârâtului A. I. în calitate de administrator al societatii debitoare ..

Prin sentința civilă nr. 6743 din 03.09.2014, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins cererea ca neintemeiata, reținând, în esență, urmatoarele:

Nu s-a probat faptul ca paratul a dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare, starea de pasivitate a administratorului cu privire la recuperarea creantelor nefiind prin ea insasi o fapta prin care sa se poata aprecia incidenta dispozitiilor art. 138 lit. c din legea insolventei.

Pentru nerespectarea obligatiei debitorului aflat in incetare de plati de a se adresa tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii de reorganizare judiciara si faliment in maxim 30 de zile de la aparitia starii de insolventa nu este instituita o sanctiune care sa conduca la aplicarea dispozitiilor art. 138 lit. c din Legea 85/2006. Aceasta din urma prevedere legala incrimineaza o fapta distincta de obligatia stabilita prin art. 27 din lege, impunand conditia continuarii activitatii de catre membrii organelor de conducere in interes propriu.

F. a se face dovada savarsirii acestor fapte si a intrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru aceasta raspundere, in speta a legaturii de cauzalitate nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creantele in urma lichidarii.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București - Biroul Juridic C. 1, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, solicitând, admiterea apelului, schimbare sentinței civile atacate, admiterea cererii si obligarea pârâtului să suporte în întregime datoriile astfel cum au fost evidențiate in tabelul definitiv consolidat.

În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art. 466, art. 470 și urm., art. 488 pct. 8 Cod procedura civila și art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Reprezentanții societății debitoare aveau obligația legala sa nu dispună continuarea unei activități care ducea in mod vădit la încetarea de plați. Societatea înregistra datorii in cuantum de 5.944 încă din anul 2009, conform somațiilor si titlurilor executorii existente in dosarul de executare silita.

Administratorii unei societăți comerciale sunt obligați sa solicite aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 nu numai in situația apariției stării de încetare de plați, ci chiar in situația in care aceasta este iminenta. Formularea cererii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu este o opțiune, ci o obligație pe care administratorii nu o pot încălca, iar dispozițiile art.138 lit. c) apar ca o sancțiune aplicata administratorilor pentru încălcarea dispozițiilor art. 27 din aceeași lege.

Din coroborarea dispozițiilor art.72, art.73 alin. (1) din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicata, cu modificările si completările ulterioare, art. 374 Cod Comercial, din Legea nr.31/1990, cu modificările si completările ulterioare, art. 10 alin. 1 și art.6 din Legea nr. 82/1991 rezulta ca răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului societății comerciale, iar lipsa actelor cerute de lege constituie o premisa pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale societății.

In cauza este dovedita legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a paratului, constând in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societății si prejudiciul cauzat creditorilor.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Asupra apelului:

Creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, susținându-se, în esență, faptul că reprezentantul debitoarei a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea in mod vădit la încetarea de plăți, deși avea obligația de a solicita declanșarea procedurii de reorganizare judiciara a societății, manifestând dezinteres în ceea ce privește funcționarea normală a societății.

Față de aceste susțineri, prin prisma ansamblului criticilor invocate prin cererea de apel, Curtea arată că atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere nu reprezintă o consecință a invocării prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție în sarcina membrilor organelor de conducere, ci a reglementat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a acestora, în condițiile în care se administrează dovezi privind săvârșirea faptelor invocate, precum și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptelor și insolvența societății.

În cauză nu s-a probat interesul personal al pârâtei în continuarea activității, nu au fost indicate și probate modalitatea și perioada de timp in care s-a realizat continuarea activității, precum si faptul că insolvența a fost determinată, în tot sau în parte de fapta ilicită a pârâtei.

Împrejurarea că nu s-a formulat cerere de deschidere a procedurii la momentul apariției stării de insolventa nu poate conduce, prin ea însăși, la angajarea răspunderii patrimoniale, în lipsa administrării unor probe în acest sens, iar exercitarea unui management defectuos nu se poate circumscrie ipotezei reglementată prin dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Pe de altă parte, din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată de către debitoare prin lichidatorul desemnat prin rezoluția nr._/22.02.2012.

Derularea unei activități economice este un aspect normal din timpul funcționarii unei societăți comerciale, iar imposibilitatea de a face fata plaților nu este, prin ea însăși, un act imputabil administratorului.

De asemenea, în cauză nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între săvârșirea faptelor invocate și insolvența societății.

Culpa administratorului nu este prezumată, ci trebuie dovedită de către partea interesată, distinct de dovedirea celorlalte condiții obligatorii cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. D. în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator să o reprezinte și să o angajeze în relațiile cu terții, însă această situație nu se regăsește în cauză.

Concluzionând, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de Procedură Civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 1 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sectorul 2, împotriva sentinței civile nr. 6743 din 03.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. I. domiciliat în C., ., jud. C..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. C. M. I. B.-P.

GREFIER,

F. D.

Red.Jud. L.C.

Fond: Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă

Președinte: G. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 236/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI