Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1063/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1063/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 38470/3/2013/a1
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI | |
Secția a V-a Civilă | Dosar nr._ |
Nr. în format vechi: 1496/2015 |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1063/A
Ședința publică de la data de 19 iunie 2015
Președinte: R. A. V. S.
Judecător: G. F. I.
Grefier: M. L.
Pe rol apelul formulat de apelanta-reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE în contradictoriu cu intimatul-pârât C. M. împotriva Sentinței civile nr. 3481/10.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ având ca obiect - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsind părțile.
Procedură de citare nelegal îndeplinită, citația emisă intimatului fiind restituită cu mențiunea „destinatarul nu mai locuiește la acea adresă”.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de dispozițiile art. 172 C.proc.civ. constată procedură legal îndeplinită și în temeiul dispozițiilor art. 411 C.proc.civ. reține cauza spre soluționare.
Curtea,
Asupra apelului:
Prin Sentința civilă nr. 3481/10.04.2015, Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă a respins acțiunea formulată de D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, reținând că nu s-a făcut dovada condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin apelul declarat, apelanta-reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE a apreciat că soluția pronunțată de judecătorul-sindic este netemeinică, în speță regăsindu-se elementele răspunderii prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006. Administratorul statutar nu a depus documentele prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței și nu a înregistrat situațiile financiare anuale, rezultând „în mod clar” că societatea debitoare nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale. Depunerea documentelor contabile prevăzute de lege poate fi considerată o acțiune accesorie desfășurării activității comerciale, la care asociații sunt obligați în conformitate cu contractul de societate. Singurul rezultat al atitudinii de dezinteres față de prevederile legale este falimentul societății comerciale. Răspunderea prevăzută de art. 138 are atât sorginte delictuală, cât și contractuală – izvorâtă din contractul de mandat pe care reprezentanții îl încheie cu societatea.
Analizând apelul formulat de apelanta-reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, văzând și dispozițiile art. 476-80 C.proc.civ., Curtea reține:
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, se constată că textul de lege permite angajarea răspunderii în situația în care se dovedește cumulativ faptul că societatea debitor era angajată într-un raport juridic, determinat, care prin modul de derulare determina pierderi - și astfel acea activitate ducea, în mod vădit, la încetarea de plăți, precum și faptul că persoana căreia i se impută starea de insolvență avea un interes personal în continuarea acelui raport, prejudiciant pentru societate.
Promovarea interesului personal al administratorului în detrimentul interesului societății reprezintă caracteristica fraudei în insolvență. Nu orice act contrar interesului social poate justifica antrenarea răspunderii pentru acoperirea pasivului, ci se impune indicarea - și probarea - actelor comisive. Pentru a putea fi angajată răspunderea în temeiul art. 138 lit. c este necesară o indicare a activităților desfășurate de către administrator în interes personal și care ar fi dus în mod inevitabil la încetarea de plăți, nefiind suficientă simpla enunțare a textului.
Or, trecând peste faptul că, pretinzând antrenarea răspunderii, apelanta-reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE s-a rezumat la a indica faptul omisiv al nedeclarării stării de insolvență - fapt care, situându-se temporal după instalarea insolvenței, nu putea constitui o cauză a insolvenței, se observă că nu a fost indicat niciun raport juridic concret care ar fi fost vădit prejudiciant pentru societate și nici nu s-a făcut referire la un interes personal al pârâtului atras în judecată de a nu dispune încetarea raportului juridic prejudiciant, de altfel nedeterminat prin cererea introductivă de instanță ori prin cererea de apel.
Simpla înregistrare a unor pierderi, chiar pe parcursul mai multor ani, nu poate prezuma continuarea activității în interes personal. Interesul personal nu poate fi prezumat ci trebuie dovedit. Chiar dacă s-ar putea prezuma și un dezinteres al administratorului, acest dezinteres, fiind o faptă omisivă, nu întrunește caracteristicile faptei prevăzute de art. 138 lit. c.
În ce privește faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, se constată că lipsa documentelor contabile nu prezumă, contrar opiniei exprimate de D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, neținerea contabilității în conformitate cu legea, în absența probării faptului conex - spre exemplu, a încălcării prevederilor Legii nr. 82/1991, constatată într-un moment chiar anterior declanșării procedurii de insolvență printr-un proces-verbal de control. O asemenea încălcare a dispozițiilor legii ar naște probabilitatea ca înregistrările contabile să fi fost eronate, fapt ce prezumă imposibilitatea luării deciziilor pertinente în desfășurarea activității și, pe cale de consecință, ajungerea în stare de insolvență.
Cât timp legea specială - Legea nr. 85/2006 - nu a instituit o prezumție de cauzalitate, proba răspunderii prevăzute de art. 138 lit. d în condițiile imposibilității analizei documentelor contabile ulterior deschiderii procedurii insolvenței impune proba faptului conex. O astfel de probă nu a fost făcută, apelanta-reclamantă rezumându-se la a afirma neîndeplinirea obligațiilor de raportare prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, reținând că Sentința civilă nr. 3481/10.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 480 C.proc.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006 urmează a fi respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, fiind păstrată în tot sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în sector 2, București, ., împotriva Sentinței civile nr. 3481/10.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât C. M., cu ultimul domiciliu cunoscut în sector 3, București, .-8, citat prin afișare la ușa instanței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | ||
R. A. V. S. | G. F. I. | ||
GREFIER, | |||
M. L. | |||
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 128/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
