Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 466/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 466/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 17304/3/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 466A
Ședința publică din data de 19.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
JUDECĂTOR: A. M. G.
GREFIER: L. E. A.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul M. T. și Sportului/ M. Educației, Cercetării, T. și Sportului, împotriva sentinței civile nr. 8672/21.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. W. I. S.R.L.
Dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise, potrivit art.396 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 19.03.2015, când, în aceeași compunere, a deliberat și a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA ,
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 22.05.2014 sub_ pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă, creditorul M. T. și Sportului (Ministrul Educației, Cercetării, T. și Sportului) a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. W. I. S.R.L. pentru o creanță în sumă de 1.469.716,77 lei.
În motivarea cererii, creditorul a arătat că prin sentința civilă nr.6465/05.11.2013, pronunțată în cauza nr._ a Tribunalului București, debitoarea a fost obligată la plata către creditor a sumei de 1.467.716,77 lei + 2.000 lei, reprezentând prestații aferente perioadei 2006-2009, conform art. 70 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 69/2000 și cheltuieli de judecată. Deși cunoștea obligația ce îi incumba în temeiul legii, debitoarea a refuzat achitarea cestor sume, atât pe parcursul anilor 2006-2009, cât și ulterior pronunțării și comunicării sentinței nr. 6465/2013.
Creditorul a subliniat că deține astfel o creanță certă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre executorie, iar de la data scadenței au trecut mai mult de 90 de zile, context în care starea de insolvență a debitoarei este prezumată a fi vădită. De asemenea, M. are calitatea de creditor îndreptățit, în sensul dispozițiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
Totodată, creditorul a arătat că a inițiat procedura executării silite împotriva debitoarei, procedură ce face obiectul dosarului de executare nr. 934/204 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., în cadrul căruia a fost instituită măsura popririi asupra conturilor debitoarei, însă fondurile s-au dovedit insuficiente pentru acoperirea debitului.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 26 și art. 31 din Legea nr.85/2006.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform at.30 din OUG nr.80/2013.
În susținerea cererii, creditorul a depus la dosarul cauzei, în copii conforme cu originalul, adrese de înființare a popririi emise în dosarul nr.934/2014 al B. D. G., L. G. și M. P., răspunsurile emise de unitățile bancare la adresa de înființare a popririi, sentința civilă nr.6465/05.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă, certificatul constator nr._/03.06.2014 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Prin contestația depusă la data de 08.07.2014, debitoarea S.C. W. I. S.R.L. a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței ca neîntemeiată și obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, debitoarea a arătat că, în urma litigiului desfășurat între aceasta și creditor, înregistrat sub nr._ și soluționat prin sentința civilă nr.6465/05.11.2013 a Tribunalului București, a fost obligată la plata sumei de 1.443.771,44 lei, reprezentând prestații aferente perioadei 2006-2009, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei. Ulterior pronunțării acestei sentințe, la inițiativa creditorului a fost constituit dosarul de executare nr. 934/204 al B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., care a emis mai multe adrese de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei, în perioada 27.03.2014 – 03.04.2014.
Debitoarea a subliniat că nu se află în stare de insolvență, simplul fapt că la un moment dat nu există disponibilități bănești în contul unei societăți nefiind suficient pentru a releva starea de incapacitate de plată în mod absolut. Or, societatea dispune în mod real de suficiente disponibilități bănești pentru a achita orice datorie către creditor, astfel că nu se găsește în starea de insolvență prevăzută de art. 5 pct. 29 din Legea insolvenței.
S-a mai subliniat că, în speță, creanța Ministerului nu este certă, lichidă și exigibilă, întrucât are la bază o hotărâre judecătorească nedefinitivă, împotriva căreia debitoarea a formulat apel. Chiar dacă sentința primei instanțe este executorie, aceasta poate fi modificată de către instanța de control judiciar.
În drept, dunt invocate dispozițiile art. 158 C.pr.civ.
În apărare, debitoarea a depus la dosarl cauzei, în copii conforme cu originalul, extras de pe portalul instanțelor de judecată privind dosarul nr._ al Tribunalul București și declarația de apel din data de 19.03.2014.
Prin răspunsul la contestație depus la data de 30.07.2014, creditorul M. T. și Sportului/ M. Educației, Cercetării, T. și Sportului a solicitat respingerea apărărilor debitoarei ca neîntemeiate și admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În motivarea răspunsului la contestație, creditorul a arătat că din dosarul de executare rezută insuficiența fondurilor debitoarei, astfel că insolvența este iminentă, potrivit art.3 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, nefiind răsturnată prezumția legală în acest sens. DE asemenea, creanța pretinsă este cert, lichidă și exigibilă, rezultă din lege, fiind astfel cunoscută debitoarei, iar hotărârea judecătorească menționată este executorie și definitivă prin respingerea apelului, conform deciziei nr.523/2014 a Curții de Apel București.
Prin cererea precizatoare depusă la data de 21.10.2014, creditorul M. T. și Sportului/ M. Educației, Cercetării, T. și Sportului a arătat că valoarea debitului este în prezent de 1.922.705,3 lei, întrucât la debitul principal s-au adăugat între timp sumele reprezentând actualizarea debitului, sumă stabilită de executorul judecătoresc potrivit dispozițiilor noului Cod de procedură civilă.
Tot la data de 21.10.2014, debitoarea S.C. W. I. S.R.L. a depus la dosarul cauzei dovada achitării în contul B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P. a sumei de 1.451.290,70 lei, reprezentând debit datorat în dosarul de executare nr.934/2014.
Ca urmare a faptului achitării debitului principal, creditorul și-a precizat poziția procesuală, în sensul în care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitul rămas neachitat, constând în actualizările calculate de către executorul judecătoresc.
Prin sentința civilă nr. 8672/21.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii insolvenței, formulata de creditorul M. T. și Sportului/ M. Educației, Cercetării, T. și Sportului, în contradictoriu cu debitoarea S.C. W. I. S.R.L.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a arătat că, potrivit prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea insolvenței nr. 85/2006, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzută de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă în care va preciza: a) cuantumul și temeiul creanței; b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii; c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; d) declarația privind eventuala intenția de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze cel puțin la nivel de principiu, modalitatea prin care înțelege să participe la reorganizare.
Conform art. 3 pct. 6 din lege prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 zile.
Instanța reține totodată că potrivit art. 3 pct. 1 din Lege, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
În ceea ce privește definirea noțiunii de creanță certă, lichidă și exigibilă, art. 662 C.pr.civ. arată următoarele: „(1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata. (5) Creanțele cu termen și cele condiționale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condițiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului.”
Examinând cererea creditorului M. T. și Sportului, astfel cum aceasta a fost precizată, prin prisma dispozițiilor legale antemenționate, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, instanța reține că, în temeiul sentinței civile nr. 6465/2013 a Tribunalului București, creditorul deținea la momentul învestirii instanței o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 662 C.pr.civ.
Cu toate acestea, debitul imputat inițial a fost achitat de către debitoare până la primul termen de judecată, aspect față de care creditorul a solicitat deschiderea procedurii în considerarea debitului reprezentând actualizare creanță, în cuantum de 471.414,60 lei (diferență între 1.922.705,30 lei și1.451.290,70 lei).
Cu privire la acest debit, judecătorul sindic apreciază că nu sunt întrunite condițiile stabilite de art. 662 C.pr.civ.
Astfel, cu privire la prima condiție cerută de lege, instanța nu poate reține caracterul cert al creanței, în sensul dispozițiilor art. 662 alin. 2 C.pr.civ., întrucât existența sa este discutabilă din punct de vedere juridic, având în vedere că ea emană exclusiv dintr-o somație întocmită de către executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 934/2014, nefiind în niciun fel asumată de către debitoare și neavând la bază un titlu executoriu. De altfel, debitoarea înțelege să conteste debitul constând în actualizări.
Mai mult, în condițiile în care debitoarea a achitat la data de 17.10.2014, cu patru zile anterior termenului de judecată, suma de 1.451.290,70 lei, nu se poate reține că aceasta s-ar afla în stare de insolvență, definită ca acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Prin faptul plății, debitoarea a răsturnat prezumția de insolvență invocată de către creditor, dovedind prin achitarea debitului principal că nu se află în stare de incapacitate de plată.
Mai mult, față de debitul precizat, M. nu are calitatea unui creditor deținând împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 zile, context în care acțiunea sa este neîntemeiată.
Judecătorul sindic apreciază că dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu reprezintă un substitut al procedurilor de drept comun, puse la dispoziția creditorilor în vederea recuperării creanțelor pe care debitorii nu înțeleg să le execute voluntar și nici un instrument auxiliar procedurii de executare silită.
În consecință, creditorii nu pot uza de procedura insolvenței decât în situațiile limitativ prevăzute de lege, având ca premisă starea de insolvență a debitorului.
Or, în situația în care acesta probează în mod neîndoielnic capacitatea sa de a-și achita debitele restante, procedurile speciale ale Legii nr. 85/2006 nu pot constitui un remediu procedural în vederea recuperării creanțelor.
În considerarea aspectelor mai sus menționate, apreciind susținerile debitoarei ca fiind întemeiate, și, în consecință, caracterul nefondat al cererii creditorului, instanța a respins acțiunea acestuia, ca neîntemeiată.
Totodată, instanța a luat act că societatea debitoare și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelantul creditor M. T. și Sportului/ M. Educației, Cercetării, T. și Sportului la data de 28.10.2014, înregistrat la data de 11.12.2014 sub nr._ pe rolul Curții de Apel București – secția a VI-a civilă, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate și deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. W. I. S.R.L.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că valoarea actualizată a creanței pretinse, precizată și în fața instanței de fond, a fost de 1.922.705,30 lei, judecătorul sindic reținând că debitoarea ar fi achitat cu 2 zile inaintea termenului de judecata suma de 1.452.290.70 lei răsturnând prezumția de insolvabilitate.
Creditorul a subliniat că debitul a fost achitat parțial, nefiind achitată și diferența de 470.414,6 lei datorată; în plus, nu debitoarea a achitat parțial debitul, ci asociații acesteia. În mod eronat, instanța a reținut că plata s-a făcut de către societate, plata fiind însă realizată de către asociații persoane fizice. Debitoarea nu are bunuri si disponibilități bănești, aspect dovedit cu actele din dosarul de executare, depuse în fata instanței de fond aferente dosarului de executare nr. 934/2014, aflat pe rolul B. D. G., L. G. și M. P.. Deși s-a instituit poprirea asupra tuturor conturilor debitoarei, s-a relevat insuficiența fondurilor care ar fi acoperit debitul datorat, insolvența fiind în acest caz iminentă, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. b) din Legea nr.85/2006. De la data scadenței debitului datorat au trecut mai mult de 90 de zile, iar potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr.85/2006, insolvența debitoarei este prezumată ca fiind vădită.
S-a mai susținut că suma pretinsă reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, fiind calculată chiar de executorul judecătoresc. Contestarea acesteia de către debitor nu are nicio relevanță, de altfel W. contestând în mod permanent și debitul principal, deși obligația de a achita cota de 5% către MTS îi era cunoscută încă de la constituirea firmei. Or, potrivit art. 628 alin. 2, 3 si 4 C.pr.civ.: „(2) În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii. (3) Dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. (2), executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri. (4) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea executorului judecătoresc este titlu executoriu”.
Creditorul a învederat că existenta creanței certe, lichide și exigibile este recunoscută chiar de către instanța în considerente, când se face referire la sentința civila nr.6465/2013, reținându-se că suma este obligație principală. În mod neechivoc, accesorium sequitur principale, în ceea ce privește sumele datorate cu titlu de actualizare. În caz contrar, al inexistenței dreptului de actualizare a creanței, debitorul de rea-credinta ar putea achita suma datorată atunci când dorește, cu consecințe negative de netăgăduit pentru creditor.
În genere, actualizarea debitului urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate. Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda urmărește acoperirea beneficiului nerealizat. Mai mult, în materie comercială, prin excepție de la dreptul comun, se pot cere și acorda cumulativ daune-interese compensatorii și daune-interese moratorii, păgubirea creditorului fiind prezumată, conform art. 43 C.. și actualizată cu rata inflației, împrejurare care nu reprezintă o dublă reparație a prejudiciului, ci o reparare a sa integrală.
În drept, sunt invocate dispozițiile art.471 C.pr.civ.
Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform at.30 din OUG nr.80/2013.
Apelanta nu a atașat înscrisuri noi cererii de apel.
Prin întâmpinarea depusă la data de 23.01.2015, intimata debitoare S.C. W. I. S.R.L. a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea în tot a hotărârârii apelate și obilgarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că cererea de deschidere a procedurii insolvenței are la bază sentința nr.6465/05.11.2013, prin care Tribunalul București a admis cererea formulată de către M. T. și Sportului, obligând W. la plata sumei de 1.443.771,44 lei reprezentând pretenții aferente perioadei 2006 – 2009 și la plata sumei de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În dosarul de executare silită nr. 934/2014, intimata a făcut plata debitului datorat în contul B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., plătind la data de 17.10.2014 suma de 1.451.290,70 lei, astfel că la termenul de judecată din 21.10.2014, debitoarea a arătat că a plătit debitul datorat, iar instanța de judecată a reținut în consecință lipsa de temei a cererii de deschidere a procedurii insolventei, respingând cererea apelantei.
Intimata a subliniat că starea de insolvență nu există, atât timp cât a efectuat plata debitului principal, nefiind suficient pentru declararea insolvenței faptul că la un moment dat societatea nu a avut disponibilități bănești pentru achitarea unui debit. Achitarea debitului relevă că societatea a depășit în cele din urmă acest impas financiar și și-a onorat datoriile. După cum just reține instanța de fond, prin însuși faptul plății, intimata a răsturnat prezumția de insolvabilitate invocată de apelantă. Mai mult, este injust și contrar spiritului activității comerciale faptul că apelantul încearcă să sancționeze un incident izolat, firesc în activitatea unei societăți comerciale, și anume lipsa temporară a lichidităților, cu cea mai grea sancțiune - . care poate avea ca efect însăși încetarea activității prin radierea debitoarei.
S-a mai susținut că este eronată apărarea apelantului în sensul că starea de insolvabilitate persistă deoarece plata debitului principal ar fi fost făcută de altcineva. Plata debitului principal a fost efectuată de asociatul unic al intimatei, societatea Novo Invest Co S.R.L., o situație frecvent întâlnită în practică: nu este nimic anormal și nici pe departe ilegal ca o stare temporară de criză în fluxul de lichidități al unui comerciant să fie depășită prin sprijinul asociatului/asociaților, aceștia având tot interesul în a menține societatea în activitate.
Intimata debitoare a învederat că nu sunt întrunite condițiile cerute de legea insolvenței, întrucât creanța pretinsă de debitoare este, de fapt, o actualizare a debitului principal și care nu întrunește condițiile prevăzute de art. 662 C.pr.civ. Astfel, creanța nu este nici certă, nici exigibilă: ea provine dintr-un document emis de un executor judecătoresc, este nerecunoscută de debitor, ba chiar contestată de acesta. Mai mult, creanța nu are la bază un titlu executoriu, ci rezultă dintr-un dosar de executare silită. În plus, nici termenul de 90 de zile prevăzut de legea insolventei nu a fost respectat, întrucât plata debitului principal a fost efectuată pe 17.10.2014, cu 4 zile înainte de termenul de judecată, deci creanța nu avea maturitatea cerută de prevederile legale, cererea apelantei fiind astfel prematură.
S-a mai arătat că legea insolvenței este derogatorie și reglementează o situație excepțională în viața unui profesionist, starea de insolvență, când acesta nu își mai poate plăti datoriile exigibile și trebuie să aleagă între dizolvare și reorganizarea profundă a activității sale. Acesta este scopul pentru care legiuitorul a legiferat o procedură derogatorie de la dreptul comun. Procedura insolvenței nu este - și nu trebuie să fie - o cale alternativă pusă la dispoziția unui creditor pentru a recupera datoriile sale: pentru acest demers, dreptul comun asigură suficiente garanții legale. Procedura insolvenței nu se poate substitui nici executării silite, întrucât scopul urmărit de prevederile legale este diferit.
În drept, sunt invocate prevederile art.150 C.pr.civ., art.158 C.pr.civ. și Legea nr.85/2006.
Intimata nu a depus înscrisuri noi în apărare.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 06.02.2015, apelantul creditor M. T. și Sportului/ M. Educației, Cercetării, T. și Sportului a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată și admiterea apelului.
În motivarea răspunsului la întâmpinare, apelantul a arătat că intimata nu și-a manifestat intenția de a plăti sumele datorate ex-lege înca de la momentul constituirii, sume pentru care s-a declanșat o procedură judiciară în anul 2009 pentru refuzul de a plăti cota prevăzută de lege în perioada 2006-2009. De altfel, nici în perioada 2004-2005 W. nu a plătit vreuna din sumele datorate. O așa-zisă notificare că ar vrea să plătească a operat abia la câteva luni de la deschiderea procedurii insolvenței - în scopul deturnării acesteia - pretinsa plată efectuată fiind, în fapt, făcută de o altă entitate economică – S.C. Novo Invest. Plata creanței certe, lichide și exigibile, rezultând din titluri executorii, a fost făcută numai parțial și în contul executorului judecătoresc, care deschisese cu un an în urma executare silită față de refuzul plății prevăzute în titlul executoriu emis de instanța de judecată.
S-a subliniat că sunt neserioase susținerile W. privind faptul că ar fi achitat datoria, dar nu ar fi cunoscut contul în care să plătească sau că nu știa intinderea debitului, susțineri analizate atât pe fondul cauzei, în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, cât și în apel, dar și în ordonanța de plată promovată de crediotr și în contestația la executare formulată de debitoare, respinsă recent de Judecătoria Sectorului 4 București.
Creditorul a arătat că a rămas neachitată diferența de 470.414,6 lei datorată, iar plata parțială nu a fost făcută de debitoare, ci de asociații acesteia, persoane fizice, așadar nu intimata a răsturnat prezumția de insolvabilitate. Chiar recunoașterea intimatei că altcineva a plătit pentru ea arată tocmai o incapacitate de plată. De asemenea, creanța este certă, lichidă și exigibilă, fiind calculată chiar de executorul judecătoresc, potrivit art. 628 alin. 2, 3 și 4 C.pr.civ., instanța respingând în acest sens argumentele privind cuantumul creanței pe calea contestației la executare, în dosarul nr._/4/2014.
S-a mai învederat că procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 nu a fost avută în vedere ca o cale derogatorie de la dreptul comun. Intimata a refuzat să își achite contribuțiile datorate potrivit Legii nr.69/2000. Ulterior pronunțării unei hotărâri executorii, refuzul achitării a fost din nou reiterat, astfel încât unica posibilitate era cea a punerii în executare a hotărârii, executare care a reliefat faptul că intimata nu avea disponibilități.
La solicitarea instanței, apelantul a depus la dosarul cauzei, în copii conforme cu originalul, încheierea nr.1/19.03.2014 privind actualizarea debitului, încheierea din data de 19.03.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, încheierea nr.2/01.10.2014 privind actualizarea debitului și încheierea din data de 01.10.2014 privind satbilirea cheltuielilor suplimentare de executare silită, emise în dosarul nr.934/2014 al B. D. G., L. G. și M. P..
În cadrul probei cu înscrisuri, apelantul a mai depus la dosarul cauzei extras de pe portalul instanțelor de judecată privind dosarul nr._/3/2012 al Tribunalului București.
La termenul din data de 12.03.2015, Curtea a încuviințat apelantului proba cu înscrisurile noi depuse în apel, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, în conformitate cu art. 478 alin. 2, coroborat cu art. 258 și art. 255 C.pr.civ., și a luat act că intimata nu a solicitat administrarea altor probe noi ori readministrarea probelor din fața primei instanțe.
Examinând hotărârea atacată în raport de înscrisurile dosarului și de motivele invocate de apelantul creditor M. T. și Sportului/ M. Educației, Cercetării, T. și Sportului, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.8672/21.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă atacată a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii insolvenței, formulată de creditorul M. T. și Sportului/ M. Educației, Cercetării, T. și Sportului, în contradictoriu cu debitoarea S.C. W. I. S.R.L., reținându-se inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile mai vechi de 90 de zile și inexistența stării de insolvență a societății debitoare.
Curtea constată că soluția de respingere a cererii pronunțată de judecătorul sindic este legală și temeinică, urmând a prezenta argumentele de fapt și de drept corecte, care sprijină justețea acestei soluții.
Astfel, prin cererea de deschidere a procedurii, înregistrată la data de 22.05.2014, creditorul a invocat împotriva debitoarei o creanță în cuantum de 1.469.716,77 lei, pretinsă în baza sentinței civile nr.6465/05.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ . Ulterior, prin cererea precizatoare depusă la data de 21.10.2014, creditorul a învederat cuantumul total al creanței pretinse și actualizate ca fiind de 1.922.705,30 lei.
Acest debit a fost supus urmării silite în dosarul de executare nr.934/2014 al B. D. G., L. G. și M. P., fiind emise mai multe adrese de înființare a popririi către diferite unități bancare și reliefându-se insuficiența disponibilităților bănești în conturile debitoarei pentru a stinge această datorie.
Cu toate acestea, la data de 17.10.2014, plătitorul Novo Invest Co S.R.L., asociat unic al debitoarei S.C. W. I. S.R.L., a efectuat plata sumei de 1.451.290,70 lei în contul executorului judecătoresc, pentru a stinge creanța supusă executării silite în dosarul anterior menționat.
Ca urmare, creditorul M. T. și Sportului/ M. Educației, Cercetării, T. și Sportului a susținut că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exgibilă în cuantumul rămas de 471.414,3 lei.
Instanța de apel observă că suma pretinsă de creditor are la bază sentința civilă nr.6465/05.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ de cătreTribunalul București – Secția a VI-a Civilă, rămasă definitivă prin respingerea apelului ca nefondat, conform deciziei civile nr.523/02.07.2014 a Curții de Apel București – Secția a VI-a civilă, fără să fi fost soluționată până în prezent calea de atac a recursului. Prin acest titlu executoriu s-a dispus obligarea debitoarei la plata către creditor a sumei de 1.443.771,44 lei reprezentând pretenții aferente perioadei 2006 – 2009 și a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Debitul principal de 1.443.771,44 lei a fost actualizat în dosarul de executare nr.934/2014 al B. D. G., L. G. și M. P., prin încheierea nr.1/19.03.2014, reținându-se o actualizare de 21.945,33 lei, conform indicelui de inflație aferent perioadei noiembrie 2013 – februarie 2014. Așa fiind, creanța pentru care se derulează executarea silită este de 1.465.716,77 lei, la care se adaugă 2.000 lei cheltuieli de judecată în dosarul de fond. De aceea, adresele de înființare a popririi se referă la debitul principal de 1.467.716,77 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Ulterior, la data de 01.10.2014, în același dosar de executare silită, executorul judecătoresc a procedat la o nouă actualizare a debitului, sens în care a emis încheierea nr.2/01.10.2014, prin care a procedat la calcularea actualizării debitului inițial de 1.443.771,44 lei și pentru perioada anterioară pronunțării hotărârii judecătorești, adică de la data scadenței (ianuarie 2007, ianuarie 2008, ianuarie 2009 și respectiv ianuarie 2010) și până la data pronunțării hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu (noiembrie 2013). Conform modului de calcul prezentat de executorul judecătoresc, a rezultat o actualizare a creanței până la nivelul lunii noiembrie 2013 în valoare totală de 454.988,53 lei, astfel că debitul principal datorat creditorului este de 1.922.705,3 lei (1.443.771,44 lei debit principal + 21.945,33 lei actualizarea pentru perioada noiembrie 2013 – februarie 2014 + 454.988,53 lei actualizarea pentru perioada ianuarie 2007 – noimebrie 2013 + 2.000 lei cheltuieli de judecată), la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că suma pretinsă de către apelantul creditor prin cererea inițială reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă mai veche de 90 de zile, care a fost stinsă prin plată parțială sub limita valorii prag, iar suma invocată prin cererea precizatoare constituie o creanță care nu îndeplinește cerința vechimii de 90 de zile, conform argumentelor ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.85/2006, cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei poate fi formulată de orice creditor îndreptățit să solicite acest lucru. Potrivit art.3 pct.6 din aceeași lege, „prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile. Creditorii, inclusiv cei bugetari, vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăși suma prevăzută la pct. 12”. Art.3 pct.12 definește noțiunea de valoare-prag, care reprezintă „cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 45.000 lei, iar pentru salariați, de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat”.
Verificând îndeplinirea acestor cerințe legale în cazul de față, instanța de apel constată că în mod corect a apreciat judecătorul sindic faptul că suma pretinsă cu titlu de debit principal (1.443.771,44 lei + 2.000 lei) constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, care rezultă dintr-un titlu executoriu, respectiv din sentința civilă nr.6465/05.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ de cătreTribunalul București – Secția a VI-a Civilă. Cu toate acestea, plata parțială în sumă de 1.451.290,70 lei este în măsură să acopere acest debit principal, astfel că în mod just a apreciat prima instanță că nu este cazul a se deschide procedura insolvenței pentru o creanță stinsă prin plată, mai înainte de primul termen de judecată fixat în cauză.
În schimb, cât privește actualizarea debitului principal, în cuantum de 21.945,33 lei pretinsă prin cererea inițială și în cuantum suplimentar de 454.988,53 lei pretinsă prin cererea precizatoare, Curtea constată că apelantul creditor nu a solicitat judecătorului sindic să procedeze el însuși la actualizarea creanței sale, ci a înțeles să solicite actualizarea efectuată de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr.934/2014 al B. D. G., L. G. și M. P., prin încheierile nr.1/19.03.2014 și nr.2/01.10.2014.
Așa fiind, atât timp cât cele două încheieri de actualizare a debitului nu au fost desființate pe calea specifică a contestației la executare, acestea beneficiază de prezumția de legalitate și constituie titluri executorii, conform art.628 alin.5 C.pr.civ., fiind astfel eronată concluzia la care a ajuns judecătorul sindic în sensul că actualizarea debitului nu ar constitui o creanță certă, lichidă și exigibilă, atât timp cât obligația de plată a acesteia rezultă din titluri executorii nedesființate de către instanța judecătorească competentă.
Cu toate acestea, Curtea observă că numai actualizarea în cuantum de 21.945,33 lei aferentă perioadei noiembrie 2013 – februare 2014 îndeplinește cerința vechimii de 90 de zile, prevăzută de art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, prin raportare la data soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Această actualizare a fost efectuată de către executorul judecătoresc la data de 19.03.2014, în timp ce judecătorul sindic s-a pronunțat asupra cererii de deschidere a procedurii la data de 21.10.2014, astfel că titlul executoriu reprezentat de încheierea nr.1/19.03.2014 a fost emis cu mai mult de 90 de zile față de data soluționării cererii.
În schimb, actualizarea în sumă de 454.988,53 lei aferentă perioadei ianuarie 2007 – noimebrie 2013 a fost calculată de executorul judecătoresc prin încheierea nr.2/01.10.2014, astfel că titlul executoriu invocat de către creditor a fost emis cu 21 de zile înainte de data soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Cu alte cuvinte, suma reprezentând actualizarea debitului principal de la data scadenței și până la data pronunțării hotărârii judecătorești rezultă dintr-un titlu executoriu cu o vechime mai mică de 90 de zile, nefiind astfel îndeplinită cerința expresă prevăzută de art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006.
Trebuie subliniat că, deși debitul principal are o vechime mai mare de 90 de zile, rezultând dintr-o hotărâre judecătorească, totuși în privința actualizării acest termen nu este îndeplinit, în condițiile în care sentința civilă invocată drept tilu executoriu nu conține nicio referire cu privire la actualizarea debitului, fiind astfel necesară calcularea de către executorul judecătoresc, în baza art.628 C.pr.civ. Cum organul de executare a înțeles să efectueze calculul în două etape, emițând în acest sens două titluri executorii, rezultă că data de referință pentru verificarea vechimii creanței de 90 de zile se raportează la data întocmirii fiecăruia dintre cele două acte.
De asemenea, mai trebuie spus că verificarea îndeplinirii acestei cerințe se face în funcție de situația avută în vedere de judecătorul sindic, iar nu în raport de circumstanțele ivite ulterior cu prilejul soluționării căii de atac.
În concluzie, față de cele arătate, instanța de apel observă că numai creanța în cuantum total de 1.494.146,50 lei (1.443.771,44 lei debit principal + 21.945,33 lei actualizare conform încheierii nr.1/19.03.2014 + 2.000 lei cheltuieli de judecată + 26.429,73 lei cheltuieli de executare silită) îndeplinește cerința vechimii de 90 de zile, prin raportare la data judecării cererii de deschidere a procedurii. O atare cerință nu este îndeplinită de actualizarea suplimentară de 454.988,53 lei și de cheltuielile de executare silită suplimentare de 38.643,59 lei, întrucât aceste sume rezultă din încheieri ale executorului judecătoresc emise la data de 01.10.2014, adică din titluri executorii întocmite cu mai puțin de 90 de zile față de data soluționării cererii (21.10.2014).
Din creanța de 1.494.146,50 lei, certă, lichidă și exigibilă cu mai mult de 90 de zile trebuie dedusă plata parțială de 1.451.290,70 lei, rezultând un debit neachitat de 42.855,8 lei, situat sub valoarea prag prevăzută de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, creanță insuficientă pentru a se putea da curs cererii creditorului de deschidere a procedurii insolvenței.
Restul creanței până la suma pretinsă de 1.922.705,30 lei nu îndeplinește cerința de a rezulta din titluri executorii cu scadența mai mare de 90 de zile, astfel că în mod corect judecătorul sindic a reținut neîndeplinirea acestei cerințe.
Toate apărările intimatei debitoare bazate pe contestarea actualizării creanței sunt lipsite de relevanță în acest cadru procesual, atât timp cât sumele sunt stabilite prin încheierile executorului judecătoresc și nu au fost desființate pe cale contestației la executare. De aceea, sunt greșite considerentele primei instanțe privind lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al sumei pretinse cu titlu de actualizare, urmând a fi înlăturate. Cu toate acestea, ca urmare a plății parțiale și a datei ulterioare de emitere a încheierii de actualizare a debitului, soluția de respingere a cererii de deschidere a procedurii apare ca fiind legală, impunându-se menținerea sa.
Nici susținerile intimatei debitoare privind lipsa stării de insolvență nu pot fi primite de instanța de apel, atât timp cât plata parțială nu a fost făcută de către debitoare, ci de către un asociat al acesteia, ceea ce relevă tocmai lipsa fondurilor bănești necesare pentru stingerea datoriei. De asemenea, lipsa lichidităților rezultă din cuprinsul dosarului de executare silită nr.934/2014 al B. D. G., L. G. și M. P., în cadrul căruia nu s-a reușit acoperirea creanței supuse urmării silite prin poprirea conturilor debitoarei. Or, conform art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006, insolvența este definită ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Totuși, deschiderea procedurii nu poate interveni în condițiile în care creanța certă, lichidă și exigibilă mai veche de 90 de zile este situată sub valoarea parg prevăzută de art.3 pct.12 din același act normativ și nici atunci când creanța invocată în cuantum situat peste această valoare nu are vechimea prevăzută de lege, la momentul la care judecătorul sindic este chemat să soluționeze cererea de deschidere a procedurii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul creditor M. T. și Sportului/ M. Educației, Cercetării, T. și Sportului, împotriva sentinței civile nr.8672/21.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. W. I. S.R.L.
Totodată, în temeiul art.453 C.pr.civ., instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul M. T. și Sportului/ M. Educației, Cercetării, T. și Sportului, cu sediul procesual ales în mun. București, ., ., C._, împotriva sentinței civile nr.8672/21.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. W. I. S.R.L., cu sediul în mun. București ., demisol, ., sector 1, CUI_, J_, cu sediul procesual ales la SPARL Gilescu, V., Nathanzon & Partenerii în mun. București, .-72, Polona Business Center, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. M. A. M. G.
GREFIER,
L. E. A.
Red.jud.M.M./4 ex./15.04.2015
Tribunalul București – secția a VII-a civilă – dosar nr._
Judecător fond: E. B. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 984/2015. Curtea de... → |
|---|
