Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 641/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 30221/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 556/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.641/2015
Ședința publică de la 20 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. S. V.
JUDECĂTOR: F. L. ȘALAR
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-creditoare S.C. V. 2000 S.R.L., împotriva Sentinței civile nr.305 din 12.01.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. L. W. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-creditoare, prin avocat S. V., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/01.04.2015 și intimata-debitoare, prin avocat D. A., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/06.03.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta-creditoare, prin avocat, pune concluzii de admitere a apelului pentru motivele dezvoltate în scris. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimatei-debitoare pune concluzii de respingere a apelului și arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 05.09.2014 sub nr._ creditoarea . a solicitat deschiderea procedurii de insolvență în contradictoriu cu debitoarea . care se află în stare de insolvență de mai mult de 60 zile și nu a achitat creanța în sumă de 211.900 lei.
Prin sentința civilă nr.305/12.01.2015 Tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis contestația debitoarei . și a respins cererea creditoarei ., constatând creanța prescrisă.
Pentru a concluziona în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
În conformitate cu disp.art.70 alin.1 din Legea nr.85/_, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezentul titlu poate introduce o cerere de deschidere a procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență, în care va preciza:a) cuantumul și temeiul creanței;b) existența unui drept de preferință, constituit de către debitor sau instituit potrivit legii;c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
Conform art.5 pct.20 din lege prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii se înțelege creditorul a cărui creanță asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile.
De asemenea, conform art.5 pct.29 din Legea nr.85/2014 insolvența acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, astfel: a) insolvența debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă; b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Potrivit art.5 pct.20 din lege prin creanță certă se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute.
În speță, creditoarea invocă ca și temei al creanței sale raporturile comerciale în formă simplificata având ca obiect vânzarea de produse oferite de către debitoare, respectiv factura fiscală nr. 15 din data de 27.11.2009, în valoare de 238.000,00 lei ce reprezintă contravaloare avans. Mai mult, creditoarea a susținut că deși a achitat către debitoare suma totală de 238.000,00 lei, aceasta a livrat produse în valoare de doar 26.100 lei.
Analizând actele dosarului se reține că extrasele de cont dovedesc plata a diverse sume de bani, de către dl. Vutulici I., dar și de societatea debitoare, mențiunea fiind ”plată rată” sau ”restituire credit_”; din aceste mențiuni nu rezultă că societatea debitoare ar fi efectuat plăți, reprezentând restituire contravaloare factură fiscală.
În același timp, Tribunalul a reținut că nici ordinele de plată emise de societatea creditoare nu dovedesc că ar fi aceasta ar fi achitat fiscală nr. 15 din data de 27.11.2009, ele fiind emise din anul 2007.
De altfel, întrucât nici avansul nu s-a achitat, nici marfa nu s-a livrat, factura de avans nr.15 din data de 27.11.2009 a fost anulata printr-o factura stornată emisă la sfârșitul aceleiași luni, respectiv prin factura fiscala nr.15/30.11.2009, aspect dovedit cu factura fiscala de avans si cu factura de stornare(fila 73), emise în luna noiembrie 2009.
Totodată, sub aspectul excepției prescripției, s-a reținut că factura nr.15 din data de 27.11.2009 nu cuprinde un termen stabilit de părți în care aceasta devine exigibilă, astfel că societatea creditoare ar fi putut să solicite banii ce fac obiectul facturii în termenul general de prescripție de trei ani, prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, termen împlinit, însă, înainte de formularea prezentei cereri de deschidere a procedurii insolvenței. Mai mult, creditoarea nu a dovedit întreruperea cursului prescripției
Împotriva sentinței civile a declarat în termen legal apel S.C. V. 2000 S.R.L., prin care a solicitat schimbarea in tot a hotărârii de fond in sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitoarei S.C. L. W. S.R.L.
In motivare se arată că, în fapt, intre S.C. V. 2000 S.R.L. in calitate de cumpărător si S.C. L. W. S.R.L. in calitate de vânzător, au avut loc raporturi comerciale in forma simplificata având ca obiect vânzarea de produse oferite de către S.C. L. W. S.R.L. către S.C. V. 2000 S.R.L.
Astfel in cadrul desfășurării relațiilor comerciale intre părți, apelanta cu buna - credinta a achitat in avans suma de 238.000,00 lei către parata, conform facturii nr. 15 din data de 27.11.2009, insusita prin semnătura si stampila de către reprezentanții paratei, respectiv de către Vutulicu I. in calitate de Administrator al L. W. S.R.L.
Ulterior achitării sumei mai sus menționate, apelanta urma sa recepționeze bunuri din partea paratei, pana la concurarea sumei achitate cu titlu de avans. Insa in ciuda faptului ca societatea apelantă și-a respectat cu buna - credinta obligațiile asumate, parata a furnizat bunuri in valoare totala de de 26.100 lei, conform facturilor fiscale însușite prin semnătura si stampila de către reprezentanții paratei.
In urma constatării nerespectarii înțelegerii avute, a solicitat restituirea imediata a restului rămas din avansul achitat, insa reprezentanții L. W. S.R.L. nu au mai dat curs solicitărilor noastre.
Dovada veridicității si temeiniciei celor susținute rezultă atât prin factura fiscala emisa de către parata ca urmare a incasarii avansului din partea societății noastre cat si prin extrasele bancare de cont, ce atesta faptul ca parata a efectuat plați parțiale către societatea noastră in încercarea restituirii integrale a avansului achitat.
Referitor la extrasele bancare menționate, arată faptul ca din motive necunoscute noua, parata nu a efectuat toate plățile parțiale din conturile bancare ale societății, cele mai recente plații fiind înregistrate in numerar in contul apelantei, prin Vutulicu I. in calitate de Administrator al L. W. S.R.L. (cf. informațiilor recent furnizate de către ORC anexate prezentei). F. de aceste aspecte, apelanta apreciază că societatea L. W. S.R.L. se afla in incapacitate de plata, iar reprezentanții săi au încercat restituirea creanței datorate societății noastre efectuând plați in numerar.
Referitor la contestația depusa la dosarul cauzei de către parata,arată ca parata isi începe susținerile prin recunoașterea faptului ca primit din partea subscrisei suma de 320.000,00 lei si totodată trebuie reținut faptul ca aceasta recunoaște ca ultima transa efectuata de către reprezentanții L. W. S. R. L. in vederea restituirii sumei in cauza, a fost efectuata in 28.11.2013 prin Vutulicu I.. Totodată reprezentanții paratei susțin faptul ca au achitat eșalonat pana la data de 29.06.2009 suma de 85.000 lei iar ulterior prin reprezentant pana la data de 28.11.2013 suma de 23.100.00 lei, in acest sens intelegem ca din totalul de 320,000 lei primit din partea apelantei, mai prezintă la data curenta un rest de plata recunoscut in cuantum de 211.900.00 lei, conform situației expuse in cererea noastră introductiva.
Faptul ca reprezentanții paratei au reținut incasarea sumei de 320.000,00 lei din partea societății noastre cu titlul de credit, considera ca nefiind imputabil societății apelante având in vedere mențiunea din factura emisa de către parata, aferenta avansului primit, ce ii poarta stampila si semnătura. Astfel, apelanta apreciază că toate incasarile prin plați parțiale din partea paratei au fost efectuate cu mențiunea "restituire credit", ca reprezentând o încercare de a tergiversa restituirea sumei in cauza si totodată un abuz de incredere in ceea ce privește buna credința a apelantei, intrucat nu a apelat la soluționarea litigiului pe calea instanței pana la data curenta.
F. de susținerile paratei conform cărora creanța pretinsa de către apelanta a atins termenul de prescripție, considera aceste afirmații ca fiind just lipsite de temei si totodată contradictorii, in condițiile in care la pg. 2 paragraful 4 din întâmpinare parata recunoaște faptul ca "ne-a acordat cu titlu de credit prin virări succesive suma de 320.000,00 lei", iar ulterior recunoaște ca ultima plata parțiala/transa restituire a fost efectuata la data de 28.11.2013 prin Vutulicu I., in calitate de Administrator al societății L. W. S.R.L.
Mai mult, in cuprinsul contestației la pg 4 paragraful l, parata face afirmația vădit eronata si totodată menita a induce in eroare onorata instanța, "societatea creditoare emite factura fiscala ce reprezenta avans marfa, pentru suma de 238.000,00 lei, suma ce nu figurează ca fiind virata in cont", in schimb factura nr. 15/27.11.2009 a fost emisa de către parata si atesta faptul ca incasat suma in cauza, purtând stampila si semnătura L. W. S.R.L.
O dovada in plus a faptului ca societatea L. W. S.R.L. se afla in incapacitate de plata, consta in faptul ca aceasta nu a anexat contestației măcar un inscris ce ar putea proba următoarele situații ce ar răsturna prezumția de insolvabilitate: extras bancar din care sa reiasă ca poate achita suma recunoscuta ca fiind datorata subscrisei;contracte in derulare ce sa ateste faptul ca va beneficia de incasari viitoare; registru de casa din care sa reiasă faptul ca parata are incasari;ultima balanța depusa;documente ce ar putea atesta faptul ca nu prezintă datorii către stat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Potrivit inscrisurilor depuse la dosarul cauzei și necontestate sub acest aspect, Curtea reține că între părți au avut loc raporturi comerciale, desfășurate în formă simplificată,fiind emise în acest sens mai multe facturi fiscale, însușite în mod expres prin semnare și ștampilare de către reprezentanții ambelor părți. Astfel, chiar daca apelanta invocă existența unei convenții de vânzare cumpărare, în cadrul căreia a achitat în avans suma de 238.000,00 lei către debitoare, conform facturii nr.15 din data de 27.11.2009,debitoarea furnizând bunuri în valoare de numai 26.100 lei, iar pârâta, atât în cuprinsul contestației, cât și prin întâmpinare, se referă la existența unei convenții de creditare, de împrumut, Curtea reține că divergența între părți privind contractul încheiat, nu prezintă relevanță juridică asupra existenței datoriei sau al cursului termenului de prescripție. Pentru a concluziona în acest sens, Curtea are în vedere atât plățile parțiale efectuate, în cuantum de 108.100 lei, cât și recunoașterea expresă a debitoarei, din cuprinsul contestației, în sensul că a primit suma de 320.000 lei de la . (fila 51 dosar fond), precum și faptul că, începând cu data de 22.12.2006 și până la 29.06.2009 a achitat suma de 85.000 lei, iar între 28.08.2013 și 28.11.2013, numitul Vutulicu I. a virat în contul apelantei suma de 23.100 lei. Astfel, ambele părți recunosc existența unor relații comerciale, dar și existența unei datorii în cuantum de 211.900 lei, chiar dacă cu titlu diferit.
Potrivit art. 16 pct a Decret nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia prescripția, recunoaștere care, pentru a produce efectele specifice, trebuie să fie neîndoielnică, să fie dată în deplină cunoștință de cauză în privința existenței dreptului și titularului acestuia, iar recunoașterea să se producă înăuntrul termenului de prescripție. În speță, debitoarea a achitat în contul apelantei în perioada 22.12._09 suma de 85.000 lei, iar în perioada 28.08._13 suma de 23.100 lei din totalul datoriei de 320.000 lei. Curtea nu poate reține susținerea pârâtei în sensul că plățile efectuate de către numitul Vutulicu I. nu îi sunt opozabile, în condițiile în care acesta este administratorul societății, reprezentantul legal al acesteia, iar pârâta nu a contestat efectuarea plății în cuantum de 23.100 lei, în contul și pe numele său.
Pentru aceste considerente, apreciind că prin plățile succesive efectuate de către debitoare a operat întreruperea cursului prescripției dreptului material la acțiune, în temeiul disp. art. 480 alin.2 N.C. Proc.civ., Curtea va admite apelul, va anula sentința civilă nr.305/12.01.2015 și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, judecătorul sindic urmând a analiza îndeplinirea condițiilor privind deschiderea procedurii insolvenței față de intimata-debitoare S.C. L. W. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-creditoare S.C. V. 2000 S.R.L., cu sediul ales la S.C.A. U. & Asociații, din București, ., ., ., împotriva Sentinței civile nr.305 din 12.01.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. L. W. S.R.L., cu sediul ales la Cabinet de avocat L. de Alvare, din București, ..38, sector 1.
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
A.S. V. F.L. ȘALAR
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.A.S.V./30.04.2015
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București
Președinte: B. A.E.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 150/2015. Curtea de Apel... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
