Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1074/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1074/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 2473/98/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 613/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.1074/2015
Ședința publică de la 22 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: M. C. S.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta – creditoare S.C. I. L. ROMANIA IFN S.A., împotriva Încheierii din 16.01.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. F. I. S.R.L., prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ A. N. și intimatele-creditoare F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERI M. ȘI MIJLOCII SA IFN, C. B. S.A. SUCURSALA SLOBOZIA, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, P. M., I. T. DE MUNCĂ IALOMIȚA, B. C. R. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea revine asupra măsurii necesității depunerii dosarului de executare nr.250/2011, apreciind că acesta nu mai este util soluționării cauzei prin raportare la înscrisurile existente la dosarul cauzei și reține cererea de apel în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată :
Prin încheierea din 16.01.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul_ 13 a fost admisă excepția prescripției și a fost respinsă, ca prescrisă, cererea de înscriere la masa credală formulată de creditoarea I. L. România IFN.
În motivarea sentinței, instanța a reținut următoarele:
Pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată a ratelor contractului de leasing, la data de 25.02.2010, creditoarea a ridicat autoturismul care făcuse obiectul contractului de leasing. Din înscrisurile depuse de I. L. (fila 111) rezultă că autoturismul ridicat de la debitoare a fost înstrăinat la data de 11.08.2010 către un alt utilizator.
Potrivit art. 10.9.2 din contractul de leasing financiar nr._/2008 (filele 119-124), finanțatorul poate lua în posesie bunul afectat garanției (în cauza de față autoturismul) pe care îl poate valorifica pentru acoperirea ratelor restante. Contractul mai prevede că în situația în care sumele obținute din valorificare sunt insuficiente pentru acoperirea în întregime a sumei restante, utilizatorul rămâne obligat pentru diferența de plată .
Cum bunul a fost vândut de finanțator la data de 11.08.2010, la această dată el cunoștea dacă au mai rămas sume restante în sarcina utilizatorului. În raport de această dată, avea la dispoziție un termen de prescripție de 3 ani în care să-și recupereze sumele rămase neachitate de către utilizator, termen care s-ar împlini la data de 11.08.2013.
În cauza de față, procedura insolvenței debitoarei s-a deschis la data de 08.11.2013, astfel că creanța I. L. era prescrisă la data deschiderii procedurii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea, care a solicitat anularea încheierii apelate, iar pe fond, admiterea cererii de înscriere în tabelul definitiv de creanțe, cu suma de 96.199,62 lei.
În motivarea apelului, apelanta a susținut următoarele:
Între S.C. I. L. România IFN S.A. și F. I. S.R.L. au existat relații contractuale, materializate prin încheierea contractului de leasing nr._/20.08.2008, având ca obiect punerea la dispoziția utilizatorului, în sistem de leasing financiar, a autoturismului marca F. N DUCATO MAXI CABINATO HI, în schimbul achitării lunar a 48 de rate de leasing, conform planului de eșalonare a ratelor.
În urma achiziționării și livrării bunului către debitoare, aceasta și-a asumat obligația de plată a ratelor de leasing conform planului de eșalonare, obligație nerespectată de către debitoare.
Datorită nerespectării obligațiilor de achitare a facturilor emise, subscrisa pentru a diminua cât mai mult prejudiciul creat societății noastre, am calculat sumele datorate de către debitoare în contabilitatea subscrisei, în temeiul art. 13 din Contractul de leasing financiar încheiat de părți cât și a prevederilor art. 10 Ut. d din O.G. 51/1997 republicată, care arată că obligația utilizatorului este: "să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing – rate de leasing, asigurări, impozite, taxe – în cuantumul și la termenele menționat în contract".
Având în vedere faptul că împotriva societății debitoare S.C. F. I. S.R.L. s-a deschis procedura insolvenței, fără să primească, din partea lichidatorului judiciar, notificarea prevăzută de art. 61 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006, a formulat cerere de repunere în termen și de admitere la masa credală, la dosarul nr._ 13 al Tribunalului Ialomița.
Prin încheierea de ședință din data de 16.01.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția civilă în dosarul nr._ 13 (denumită în continuare „încheierea atacată"), judecătorul sindic a admis cererea de repunere în termenul de admitere la masa credală, dar a respins cererea noastră, considerând creanța ca fiind prescrisă.
Încheierea atacată nu a fost comunicată la sediul procesual ales, indicat în cererea de înscriere la masa credală, astfel că solicită repunerea în termenul de apel.
În cererea de admitere la masa credală, din data de 05.08.2014, a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul ales din București, ., ., însă încheierea atacată nu i-a fost comunicată la această adresă.
Prin încheierea atacată, în mod nefondat s-a reținut că ar fi prescrisă creanța cu care a solicitat să fie înscrisă la masa credală.
Titlul executoriu reprezentat de contractul a fost pus în executare silită la B. M. A., în cadrul dosarului de executare silită nr. 250/2011, iar prin încheierea pronunțată la data de 03.11.2011 de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită. Procedura executării silite a început la data de 18.07.2011, astfel cum rezultă din cererea de executare silită anexată fără să realizăm nici măcar o recuperare parțială a creanței, deoarece nu au putut fi identificate în patrimoniul societății debitoare bunuri mobile sau imobile urmăribile.
Potrivit art. 708 C.proc.civ. - (1) Cursul prescripției se întrerupe: 1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei; 2. pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; 3. pe data depunerii cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori; 4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; 5. pe data depunerii cererii de reluare a executării; 6. în alte cazuri prevăzute de lege.
Deoarece procedura executării silite a începută la data de 18.07.2011, cursul prescripției a fost întrerupt prin raportare la art. 708 alin. 1 pct. 1 și pct. 3, mai sus citate, iar cererea de înscriere la masa credală din data de 05.08.2014 a fost formulată înăuntrul termenului de prescripție de trei ani prevăzut de art. 705 din Noul Cod de procedură civilă.
Pentru aceste motive, în mod netemeinic și nelegal, instanța fondului a constatat că dreptul de a cere executarea silită a fost respins. Deoarece instanța s-a pronunțat doar asupra acestei excepții, neintrând în dezbaterea fondului, trebuie dispusă anularea încheierii atacate și, pe fond, admiterea cererii de înscriere la masa credală, cu trimiterea cauzei către judecătorul sindic pentru continuarea procedurii.
În drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă, art. 705 și art. 708 Cod procedură civilă, art. 12 și art. 64 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările ulterioare.
Intimata-debitoare, prin lichidator judiciar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, în principal, ca tardiv, în subsidiar, ca neîntemeiat.
În ce privește tardivitatea, intimata a arătat că instanța de fond a citat apelanta la sediul din București, . – 63, Sector 2, fără ca aceasta să solicite efectuarea procedurilor de comunicare la celălalt sediu procesual ales, unde de fapt s-a comunicat și soluția apelantă. Invocarea faptului că apelanta nu a fost citată la sediul procesual ales este o formalitate procesuală de natură să-i fie favorabilă, în vederea repunerii în termenul de apel.
Cu privire la fondul apelului, apelanta a invocat dispozițiile Noului cod de procedură civilă, neaplicabil în cauză raportat la data de 18.07.2011.
Apelanta nu a făcut dovada efectuării unui act de executare de la data formulării cererii, motiv pentru care, în temeiul art. 389 alin. 1 C.proc.civ. 1865, executarea silită s-a perimat. Urmare a perimării, titlul deținut a devenit prescris.
De la data începerii executării până la data formulării cererii de creanță au trecut mai mult de trei ani, astfel că în mod corect prima instanță a apreciat creanța ca fiind prescrisă.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele :
Aportat la data comunicării sentinței apelate către apelantă, respectiv 30.01.2015, la data formulării apelului, respectiv 19.02.2015, Curtea constată că apelul a fost formulat în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 8 raportat la art. 468 alin. 1 C.proc.civ.
În acest sens, Curtea are în vedere că procedura de insolvență a început anterior datei de 15.02.2013, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile noii legi de procedură.
Referitor la regimul juridic al prescripției extinctive a dreptului la acțiune, raportat la data nașterii raportului juridic de drept material, respectiv cea a încheierii contractului de leasing, 20.08.2008, Curtea constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958, la care tribunalul omite a face referire în motivarea hotărârii.
Prescripția nu privește dreptul de a cere executarea silită, căci, înscrierea în tabelul de creanțe privește realizarea dreptului de creanță în cadrul procedurii de insolvență, iar nu executarea silită. Prin urmare nu au relevanță prevederile din codul de procedură civilă referitoare la prescripția executării silite, invocate în cererea de apel.
În ce privește începutul curgerii termenului de prescripție, Curtea apreciază că, în conformitate cu art. 7 alin. 1 din decret, acesta este reprezentat de data nașterii dreptului la acțiune. Or, conform contractului (art. 13), creditoarea putea acționa în vederea recuperării creanței de la data de 15.02.2010, când s-a declarat scadența anticipată a ratelor de leasing.
Raportat la această dată, la termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din decret, acesta s-ar fi împlinit, în lipsa unei cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului, anterior datei formulării declarației de creanță.
Apelanta a invocat drept cauză de întrerupere punerea în executare a titlului reprezentat de contractul de leasing, executare silită care nu a fost finalizată față de neidentificarea unor bunuri în patrimoniul debitoarei.
În conformitate cu art. 16 alin. 1 lit. c din decret, cursul prescripției se întrerupe printr-un act începător de executare.
Cum din actele depuse la dosar, respectiv cerere de executare silită și extras de pe portalul instanțelor, rezultă că la data de 07.11.2011 a fost încuviințată executarea silită, Curtea apreciază că prescripția a fost întreruptă la această dată.
Întrucât, potrivit art. 17 alin. 2 din același act normativ, de la data întreruperii curge un nou termen de prescripție, iar cererea de admitere a creanței a fost depusă la data de 08.08.2014, rezultă că aceasta a fost formulată în interiorul termenului de prescripție, astfel că tribunalul a admis în mod greșit această excepție.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 și 3 C.proc.civ., instanța va admite apelul, va anula sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-creditoare S.C. I. L. ROMANIA IFN S.A., cu sediul în București, .. 61-63, sector 2, și sediul ales în București, ., ., împotriva Încheierii din 16.01.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. F. I. S.R.L., prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ A. N., cu sediul în Urziceni, ., ., județul Ialomița și intimatele-creditoare F. NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERI M. ȘI MIJLOCII SA IFN, cu sediul în București, .. 38, sector 1, C. B. S.A. SUCURSALA SLOBOZIA, cu sediul în Slobozia, .. 24, județul Ialomița, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, .. 14, județul Ialomița, P. M., cu sediul în M., județul Ialomița, I. T. DE MUNCĂ IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, . nr. 1A, județul Ialomița, B. C. R. S.A., cu sediul în București, .. 5, sector 3.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR M. C. S.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./08.07.2015
Nr.ex.: 10
Fond: Tribunalul Ialomița
Președinte: I. M.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 249/2015. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
