Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 489/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 489/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 793/3/2014/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 489
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIOARA B.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 2 a FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 9095 din 31.10.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin Serviciul Registratură, la data de 23.03.2015, intimații au depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea, având în vedere că apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 2 a FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsa sa, conform art. 411 pct. 2 N.C.P.C. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel de față,
Deliberând constată că, prin sentința civilă nr.9095/31.10.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice București împotriva pârâtului B. I. ca neîntemeiată pentru lipsa de probe.
Împotriva sentinței precitate a formulat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și admiterea cererii cum a fost formulată.
După o scurtă prezentare a situației de fapt, apelanta arată care este scopul edictării dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, că s-a înscris la masa credală a debitoarei . București cu suma de_ RON și că legătura de cauzalitate între faptele pârâtului și prejudiciul creat constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății. Apelanta trimite la prevederile art.374 Cod comercial cu privire la mandat și concluzionează în sensul că răspunderea administratorului societății debitoare este atrasă și datorită culpei cele mai simple a acestuia.
În drept se invocă art.466 și următoarele Cod procedură civilă coroborat cu cele ale Legii nr.85/2006, Legii nr.82/1991 și Legii nr.31/1990.
În temeiul OUG nr.82/1991 și al art.197 din OG nr.92/2003 apelanta consideră că este scutită de la plata taxei de timbru.
În baza art.411 alin.1 pct.2 din Noul Cod de procedură civilă, apelanta solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Examinând motivele de apel în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că apelul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Curtea reține în primul rând faptul că apelanta nu formulează critici concrete privind nelegalitatea sentinței apelate, reluând unele aspecte din cererea introductivă de instanță, aspecte deja analizate de instanța de fond.
Din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență rezultă că lichidatorul judiciar a constatat că nu există premisele angajării răspunderii reprezentanților societății în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Fie și în aceste condiții apelanta a formulat cerere întemeiată pe prevederile art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006 dar fără a propune probe care să susțină incidența în cauză a acestor prevederi legale.
Practic apelanta și-a construit cererea pe afirmații neprobate cum de altfel a reținut și instanța de fond.
Întrucât răspunderea în cauză este una specială și delictuală, apelanta trebuia să descrie faptele presupus a fi fost săvârșite de intimat, fapte ce ar fi dus la insolvența societății și să probeze că prin acele fapte prevăzute de art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006 s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Probele nu susțin că s-a săvârșit vreo faptă ilicită de către intimat vis-a-vis de prevederile art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006.
Pentru aceste considerente Curtea confirmă soluția instanței de fond și în temeiul art.480 din Noul Cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 2 a FINANȚELOR PUBLICE, sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 9095 din 31.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. I., domiciliat în București, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Judecător dr. M. BadeaGeorge B. F.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.dr.M.B. – 30.03.2015
Tehnored.F.L. – 31.03.2015
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: Judecător-sindic: P. M.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 773/2015. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
