Contestaţie. Decizia nr. 216/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 49080/3/2009/a2
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
Decizia civilă nr.216
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIOARA B.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
JUDECĂTORMIHAELA I. B.-P.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta S.C. T. C. S.R.L. prin administrator judiciar EVRIKA INSOLVENCY I.P.U.R.L., împotriva sentinței civile nr. 3674 din 02.04.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. S. I. S.R.L. prin lichidator judiciar T. ȘI ASOCIAȚII S.P.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta prin avocat L. A. cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsă fiind intimata S.C. S. I. S.R.L. prin lichidator judiciar T. ȘI ASOCIAȚII S.P.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin Serviciul Registratură, la data de 19.03.2015, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a înaintat tabelul preliminar al creanțelor debitorului S.C. S. I. S.R.L. și suplimentul nr.1 la tabelul preliminar al creanțelor întocmite în dosarul nr._ 09, iar la data de 24.03.2015 intimata S.C. S. I. S.R.L. prin lichidator judiciar T. ȘI ASOCIAȚII S.P.R.L. a depus la dosar concluzii scrise. De asemenea, la data de 23.03.2015, recurenta a depus la dosar tabelul preliminar al creanțelor debitoarei S.C. T. C. S.R.L., factura nr._/29.04.2009, situațiile de plată nr.1-24, cât și cele numerotate de la 25-28, precum și dovada că sentința arbitrală nr.242/13.12.2012 este irevocabilă.
Se prezintă pentru d-nul M. C., în calitate de administrator special al intimatei S.C. S. I. S.R.L., care a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei S.C. S. I. S.R.L., d-nul avocat A. N. cu împuternicire avocațială nr._/2014, aflată la fila 46 din dosar.
Se prezintă pentru S.C. T. A A. Project S.R.L., în calitate de administrator special al recurentei S.C. T. C. S.R.L., care a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei, d-nul avocat V. L. cu împuternicire avocațială nr._/2015, aflată la fila 105, acesta depunând la dosar dovada achitării timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea ia act că S.C. T. A A. Project S.R.L., care a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei, a depus la dosar doar dovada achitării timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
Recurenta, prin avocat, învederează faptul că nu a depus la dosar dovada rămânerii irevocabile a sentinței arbitrale, însă se obligă ca până la sfârșitul ședinței de judecată să depună la dosar hotărârea legalizată cu menținea irevocabilă.
Apărătorului d-nului M. C., în calitate de administrator special al intimatei, care a formulat cerere de intervenție în interesul intimatei, arată că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă, în acțiunea în anulare este irevocabilă, nefiind exercitată calea de atac împotriva acesteia.
Curtea acordă cuvântul asupra admiterii în principiu atât a cererii de intervenție accesorie în interesul recurentei formulată de S.C. T. A A. PROJECT S.R.L. în calitate de administrator special al recurentei, cât și a cererii de intervenție accesorie în interesul intimatei formulată de d-nul M. C. în calitate de administrator special al intimatei.
Apărătorul S.C. T. A A. PROJECT S.R.L., în calitate de administrator special al recurentei, solicită admiterea în principiu a cererii sale de intervenție accesorie formulată în interesul recurentei. Solicită să se constate că, potrivit art.49 C.pr.civ. justifică un interes pentru a interveni în prezenta cauză, față de împrejurarea că deține calitatea de administrator special în societatea recurentă. Totodată, având în vedere că societatea recurentă și-a arătat intenția de reorganizare, arată că are tot interesul ca prezentul litigiu să fie soluționat în mod favorabil. Solicită să se observe că interesul pe care îl justifică este unul determinat, personal, actual și născut și îndeplinește toate condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Apărătorul d-nului M. C., în calitate de administrator special al intimatei, solicită admiterea în principiu a cererii sale de intervenție accesorie formulată în interesul intimatei, pentru considerentele expuse prin cererea de intervenție. Învederează faptul că, există un plan de reorganizare aprobat față de intimata S.C. S. I. S.R.L., iar activitatea societății debitoare este condusă în tot de către administratorul special M. C., sub supravegherea administratorului judiciar. Față de aceste argumente apreciază că soluția ce se va pronunța în prezenta cauză are incidență directă inclusiv asupra procedurii de reorganizare a intimatei S.C. S. I. S.R.L., respectiv a programului de plăți și a planului de reorganizare aflat în desfășurare. Totodată apreciază că interesul dl. M. C. este născut, direct și actual, toate apărările fiind similare celor făcute de către administratorul judiciar prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei. În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei formulată de S.C. T. A A. PROJECT S.R.L. în calitate de administrator special al recurentei, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Apărătorul S.C. T. A A. PROJECT S.R.L., în ceea ce privește cererea de intervenție accesorie în interesul intimatei formulată de d-nul M. C. în calitate de administrator special al intimatei, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Recurenta, prin avocat, arată că nu se opune admiterii în principiu a ambelor cererii de intervenție.
Curtea, deliberând, având în vedere că administratorii speciali își desfășoară activitatea sub supravegherea administratorilor/lichidatorilor judiciari, iar ambele societăți sunt reprezentate de administratori/lichidatori judiciari, reținând totodată în privința cererii de intervenție formulată de administratorul special al intimatei, astfel cum a arătat chiar apărătorul acestuia, faptul că a reluat tot ceea ce s-a arătat prin întâmpinarea formulată de intimată care este confirmată de administratorul judiciar și în cererea de intervenție, având în vedere că interesul este asigurat de părți prin administrator/lichidator judiciar, respinge admiterea în principiu a cererilor de intervenție formulate de administratorii speciali ai recurentei, respectiv ai intimatei.
Apărătorul d-nului M. C., administrator special al intimatei, față de împrejurarea că cererea de intervenție a fost respinsă, iar apărătorul ales al intimatei nu este prezent la acest termen de judecată, arată că nu știe dacă i se va permite să pună concluzii pe fondul cererii de recurs.
Curtea aduce la cunoștința apărătorilor administratorilor speciali ai recurentei și intimatei, că urmează să le fie acordat cuvântul asupra cererii de recurs.
Curtea acordă cuvântul asupra probelor.
Recurenta, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri, în cadrul căreia dorește să depună la dosar un raport de expertiză efectuat în timpul judecării litigiului dintre cele două părți la curtea de arbitraj.
Apărătorul d-nului M. C., administrator special al intimatei, învederează că personal nu are cunoștință de acest raport de expertiză, întrucât nu a fost parte și nu a reprezentat interesele societății la momentul soluționării litigiului arbitral, ci are cunoștință de conținutul sentinței arbitrale și statuările autorității de lucru judecat care decurg din această hotărâre cu privire la raporturile juridice dintre părți. Arată că se opune probei cu înscrisuri solicitată de către recurentă.
Apărătorul S.C. T. A A. PROJECT S.R.L., administrator special al recurentei, învederează că în raport de disp. art. 305 C.pr.civ. care prevăd în mod clar că în recurs se poate propune proba cu înscrisuri și având în vedere că d-nul avocat nu este parte în proces, ci S.C. S. I. S.R.L. care totodată a fost parte și în litigiul care s-a aflat pe rolul curții de arbitraj, consideră că orice probă îngăduită de lege și care vine să sprijine apărarea uneia dintre părți, poate fi primită de către instanță. Totodată, consideră că acest raport de expertiză poate fi avut în vedere cu atât mai mult cu cât intimata înțelege să se folosească de sentința arbitrală, care în opinia sa nu are relevanță față de prezenta cauză, întrucât sunt două situații juridice total distincte cu privire la acele materiale care au un regim distinct. Solicită admiterea probei sale cu înscrisuri.
Recurenta, prin avocat, învederează faptul că în cuprinsul hotărârii recurate s-a reținut că, toate materialele care au făcut obiectul litigiului s-au aflat într-un anumit moment la locație, conform sintagmei locație din contract, iar prin raportul de expertiză pe care dorește să îl depună la dosar se reține de către expert că acele materiale care fac obiectul litigiului nu s-au aflat în totalitatea lor la locația unde se prestau acele lucrări de construcție, ci în alte părți, iar în acest sens au fost încheiate contractele de închiriere.
Apărătorul administratorului special M. C. al intimatei, apreciază că prin administrarea probei cu înscrisuri, respectiv a raportului de expertiză întocmit în cadrul dosarului arbitral, se încearcă răsturnarea hotărârii arbitrale și reanalizarea probatoriului care a fost administrat de către instanța arbitrală care a reținut în mod clar care au fost raporturile juridice dintre părți.
Curtea, deliberând, respinge proba cu înscrisuri solicitată de către recurentă, constând în depunerea la dosar a raportului de expertiză întocmit în dosarul arbitral, apreciind că acesta nu este un înscris în sensul disp. art. 305 C.pr.civ., iar față de obiectul dedus judecății nu este concludent și util soluționării cauzei. În ceea ce privește hotărârea arbitrală depusă la dosarul cauzei, urmează a aprecia utilitatea acesteia la momentul soluționării cauzei.
Recurenta, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat
Apărătorul d-nului M. C., administrator special al intimatei, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat
Apărătorul S.C. T. A A. PROJECT S.R.L., administrator special al recurentei, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea contestației formulate în fața Tribunalului București cu consecința înscrierii creanței sale în tabelul preliminar al creanțelor intimatei-debitoare S.C. S. I. S.R.L., pentru considerentele expuse pe larg prin motivele de recurs. Solicită să se observe că natura contractului de antrepriză încheiat între recurentă și intimată era de prestări servicii și nu de furnizare de materiale. Astfel, recurenta niciodată nu putea fi proprietarul materialelor pentru că S.C. S. I. S.R.L. nu a avut niciodată calitatea de furnizor.
La solicitarea instanței, în sensul de expunerii de către recurentă a unui punct de vedere în ceea ce privește interpretarea art.4.1. din condițiile generale, apărătorul recurentei învederează că interpretează acea sintagmă „la Locație”, în sensul că acele materiale erau aduse parțial la șantier de către intimata S.C. S. I. S.R.L., însă aceste materiale deveneau efectiv proprietatea recurentei în momentul în care erau puse în operă.
La solicitarea instanței, în sensul precizării de către recurentă dacă lucrările au fost sistate din cauza intimatei, apărătorul recurentei învederează că lucrările nu au fost sistate din cauza intimatei sau a recurentei, ci din cauza beneficiarului.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul d-nului M. C., administrator special al intimatei, menționează faptul că intimata S.C. S. I. S.R.L. și-a îndeplinit fără întârziere toate obligațiile contractuale, iar culpa pentru neterminarea lucrării respective aparține recurentei și a ulterioarelor întârzieri la plată ale acesteia. De asemenea, învederează că aceste întârzieri au fost generate inclusiv de beneficiarul final al lucrării, care urma să fie proprietarul deplin al tuturor materialelor. Învederează că, art. 4.1 din condițiile generale statuează în mod cert faptul că dacă materialele vor fi la locație și nu în lucrare, transferul dreptului de proprietate operează cu privire la aceste materiale. Totodată învederează că în privința materialelor care nu au fost puse în operă și care formau obiectul pretinsei declarații de creanțe a fost notificată recurenta prin executor judecătoresc, să se prezinte să le ridice. Mai arată că inclusiv tribunalul arbitral a statuat că intimata urmează să primească de la recurentă contravaloarea prețului de depozitare a materialelor care nu erau proprietatea intimatei. Pentru considerentele expuse pe larg prin întâmpinare solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul S.C. T. A A. PROJECT S.R.L., administrator special al recurentei, referitor la art. 4.1 din condițiile generale, solicită să se observe că acesta se referă la toate materialele aflate la locație, iar termenul de locație este menționat în condițiile generale ale contractului respectiv, la pct. 1.1.15, 1.1.16 și 1.1.17, în care se spune că: „Locație se referă la locurile furnizate de Antreprenorul General unde vor fi executate lucrările și orice alte locuri specificate în Contract ca formând parte din locație”. Or, solicită să se observe că aceste materiale s-au aflat întotdeauna în posesia intimatei, recurenta neavând cunoștință de locul de depozitare, pentru că acesta nu a fost asigurat de către recurentă, iar materialele nu erau aduse la locație decât în măsura în care erau necesare a fi puse în operă. Astfel, singurul loc indicat este cel din contract respectiv șantierul și acolo trebuiau să fie depozitate materialele, motiv pentru care solicită îndepărtarea apărărilor intimatei cu privire la faptul că aceste materiale au fost predate într-un fel sau altul către antreprenorul general sau că ar fi intervenit caracterul dreptului de proprietate. Totodată învederează că, la momentul suspendării lucrărilor a fost întocmit un proces-verbal cu privire la ceea ce s-a executat până la acea dată, dar care nu este un proces-verbal de recepție în care să fie menționate materialele care nu au fost puse în operă. De asemenea, arată că materialele care nu au fost puse în operă, nici măcar nu existau la momentul respectiv. Consideră că, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-ar fi transformat dreptul de proprietate într-un drept de creanță, întrucât în momentul în care recurenta a plătit acele materiale a obținut un drept de creanță cu privire la contravaloarea acestor materiale și care s-ar fi transformat într-un drept de proprietate dacă ar fi fost încheiat un proces-verbal de recepție al lucrării.
Curtea solicită apărătorului să pună concluzii cu privire la motivele de recurs.
Apărătorul S.C. T. A A. PROJECT S.R.L., administrator special al recurentei, consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că materialele au fost la un moment dat aduse în integralitate la locație, întrucât din probele administrate în cauză, inclusiv prin interogatoriul administrat intimatei aceasta recunoaște că acele materiale nu au fost aduse la locație. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul d-nului M. C., administrator special al intimatei, solicită a se avea în vedere că din toate înscrisurile aflate la dosar rezultă că materiale au fost la locație, iar ulterior au fost preluate și conservate de către societatea intimată, aspect necontestat. Solicită respingerea recursului.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința civilă nr.3674/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul de mai sus, a fost respinsă contestația formulată de . București motivat de faptul că, suma de_,42 lei nu întrunește condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile care să justifice înscrierea în tabelul obligațiilor debitorului iar suma de 2499 lei este deja înscrisă la masa credală.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs . – în insolvență, prin administrator judiciar Evrika Insolvency IPURL solicitând modificarea sentinței atacate și admiterea contestației cum a fost formulată.
În esență, recurenta descrie raportul juridic cu intimata și situația derulării contractului de subantrepriză nr.100T încheiat între părți la 29.02.2008 cu concluzia că în luna iunie 2009 lucrările s-au suspendat datorită dificultăților financiare ale beneficiarului investiției și . acestuia.
Se mai susține că recurenta a achitat intimatei contravaloarea materialelor cuprinse în situațiile de lucrări nr.1-24 dar că o parte din aceste materiale nu au fost montate pe poziția lor în lucrare conform proiectului și deci nu a putut să le recepționeze și să le preia în proprietate.
Invocând prevederile art.1479 cod civil recurenta susține că nu a operat transferul dreptului de proprietate către ea cât timp nu i s-a predat lucrarea, calitatea de proprietar al materialelor și suportarea riscului pieirii lor fiind în sarcina intimatei.
Recurenta în raport de prevederile art.4.1 din Condițiile Generale ale contractului de antrepriză consideră că în funcție de natura contractului, materialele la locație reprezintă materialele puse în operă prin activitatea subantreprenorului care nu avea calitatea de furnizor ci, aceea de constructor. Concluzionând recurenta consideră că nu au fost îndeplinite nici prevederile legale și nici cele contractuale (art.8.1 și art.8.2 din Condițiile Generale) pentru ca aceasta să devină proprietarul materialelor în discuție și ca urmare este îndreptățită să i se restituie sumele avansate către intimată. Altfel intimata a restituit o parte din materiale furnizorilor de la care le-a achiziționat, sau, a vândut din ele, respectiv le-a pus în operă la alte șantiere ale intimatei.
O primă critică a sentinței recurate se referă la faptul că, instanța de fond ar fi reținut în mod greșit faptul că furnizorii intimatei ar fi preluat de la intimată materiale nepuse în operă cuprinse în situațiile de lucrări nr.1-24 motivat de faptul că aceste materiale au fost achitate de recurentă în avans intimatei și prin urmare, intimata trebuia să le achite furnizorilor.
În fine se mai arată că, obiectul contractului de subantrepriză nu a fost furnizarea de materiale ci, executarea unor lucrări pe care T. C. SRL le-a contractat de la S. I. SRL în calitate de subantreprenor de specialitate.
O a doua critică a sentinței recurate constă în aceea că instanța de fond a reținut în mod greșit că materialele cuprinse în situațiile de lucrări 1-24 s-ar fi aflat la un moment dat depozitate integral în șantier întrucât, probele relevă faptul că materialele cuprinse în situațiile de lucrări 1-24 nu s-au aflat niciodată integral pe șantier, fiind aduse în măsura necesară punerii în operă a acestora. Altfel, la luarea deciziei comune de stopare a lucrărilor intimata a luat din șantier numai materialele care erau la acel moment în incinta șantierului și anume o parte din cele cuprinse în situația de lucrări 1-24 și o parte din cele cuprinse în situațiile de lucrări 25-28. De altfel acest fapt este probat și de contractele de închiriere încheiate de intimată de la bun început pentru locațiile în care și-a depozitat materialele necesare executării obligațiilor asumate prin contractul de subantrepriză.
Recurenta mai arată că probele nu susțin faptul că intimata i-ar fi predat recurentei materiale de construcții în baza vreunui act astfel încât relația contractuală să poată fi asimilată uneia de furnizare materiale.
Recurenta concluzionează în sensul că instanța de fond în mod greșit a reținut că aceasta nu este titularul unui drept de creanță, fiind îndreptățită să primească contravaloarea acelor materiale întrucât din coroborarea art.1479 Cod civil cu art.4.1 din Condițiile Generale ale Contractului de subantrepriză, transferul dreptului de proprietate asupra materialelor la momentul în care acestea erau puse în operă și nu înainte, chiar dacă plata lor se făcea în avans.
În drept se invocă art.3041 Cod procedură civilă, art.8 din Legea nr.85/2006 modificată și completată.
Intimata prin administratorul special a depus întâmpinare prin avocat ales, fiind confirmat mandatul convențional dat de administratorul special către societatea de avocatură (vezi filele 23 și următoarele și fila 114 din dosar).
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Până la punctul I/5 din întâmpinare intimata expune pe scurt descrierea relațiilor contractuale dintre părți, a declarației de creanță și a contestației T. C. SRL, a existenței litigiului arbitral soluționat conform sentinței arbitrale nr.242/13.12.2012, a redării unor prevederi relevante ale contractului de subantrepriză și a statuării din sentința recurată.
De abia de la pct.I/6 intimata se referă la obiectul și criticile de legalitate formulate de recurentă.
În esență intimata arată că, față de prevederile art.4.1 din contract și a probelor administrate în cauză, instanța de fond a apreciat corect că recurenta este titulara unui drept real în privința materialelor, operând transferul dreptului de proprietate asupra materialelor nepuse în operă către recurentă și că ridicarea ulterioară a unor materiale achitate de recurentă nu transformă dreptul de proprietate într-un drept de creanță.
Intimata referindu-se la termenii contractuali arată că materialele, instalațiile, lucrările și locația acestora au reprezentat noțiuni distincte și expres definite: materialele și instalațiile deserveau lucrărilor ce urmau a fi efectuate la locație. prin urmare, intimata consideră că nu există niciun element de interpretare care să susțină ipoteza conform căreia sintagma „la Locație” să implice realizarea lucrărilor cât timp contractul de subantrepriză a fost menit să includă și procurarea materialelor necesare realizării lucrărilor; materialele erau elemente menite să facă parte din lucrările permanente; locația era locul furnizat unde vor fi executate lucrările iar toate materialele la locație urmau a fi considerate proprietatea recurentei după achitarea contravalorii acestora.
În fine, intimata arată că lucrările stabilite prin contract, implicând și materialele rămase nepuse în operă, au fost stopate independent de voința intimatei și consideră că, nu se poate accepta nașterea în sarcina sa a obligației de a accepta proprietatea unor bunuri și corelativ, obligația de restituire a contravalorii acestora beneficiarului inițial al respectivei achiziții, de vreme ce o astfel de interpretare contravine însăși scopului actului juridic.
Referindu-se la prevederile întregii relații de antrepriză care include și beneficiarul final . SRL, intimata apreciază că titularul dreptului de proprietate chiar și asupra materialelor nepuse în operă este beneficiarul final care potrivit minutei de la 05.09.2011 a apreciat că se impune preluarea materialelor nepuse în operă direct de către acesta de vreme ce toate aceste materiale au fost aprovizionate și achitate integral din fondurile financiare ale . SRL, în patrimoniul efectiv al căreia nu se regăseau la acea dată.
În speță, potrivit situațiilor de lucrări 1-24, materialele și lucrările aferente s-au achitat integral de recurentă cu excepția garanției de bună execuție care a devenit ulterior scadentă iar pentru sumele datorate de recurentă pentru materialele și lucrările atestate de situațiile de plată nr.25-28, aceasta a fost obligată la plata lor prin sentința arbitrală nr.242 din 13.12.2012.
În fine intimata nu consideră că în cauză ar fi incidente prevederile art.1479 Cod civil.
Intimata consideră că recurenta nu are temei legal să solicite restituirea contravalorii unor materiale procurate acesteia conform contractului și achitate de recurentă.
Se arată că intimata prin executor judecătoresc a notificat-o pe recurentă să ridice materialele nepuse în operă și potrivit documentelor întocmite aceasta a refuzat. Altfel contractul de antrepriză nu a fost desființat și nu este cazul ca părțile să fie puse în situația anterioară prin nașterea unui drept de creanță asupra prețului achitat.
Cum relația este tripartită și calitatea de proprietar este a beneficiarului final . SRL, cererea recurentei de restituire a prețului achitat apare abuzivă. Intimata descrie mecanismul tripartit de plată cu concluzia că recurenta a primit contravaloarea materialelor respective de la beneficiarul final și acum cere restituirea sumei și de la ea.
În fine, intimata arată care este punctul de vedere al beneficiarului final inserat în procesul-verbal încheiat la 16.09.2009 și ce a reținut tribunalul arbitral pe același aspect prin sentința arbitrală nr.242 din 13.12.2012, relativ la cele 28 de situații de lucrări.
Cum contractul de subantrepriză nu a fost reziliat, intimata arată că recurenta nu a menționat cauza juridică a solicitării de restituire a unor sume deja achitate.
Cât privește reluarea de către furnizori a unor materiale nepuse în operă intimata arată că de vreme ce recurenta a refuzat să achite integral situațiile de plată nr.25-28, intimata nu a mai făcut față obligațiilor asumate în privința respectivilor furnizori. În această privință, intimata arată că valoarea materialelor preluate de furnizori a fost stornată potrivit facturilor storno nr.463 din 30.05.2011 – în valoare de_,65 lei și nr.464 din 30.05.2011 în valoare de_,40 lei.
În altă ordine de idei, în privința situațiilor de plată nr.1-24, intimata arată că în fața instanței de fond a susținut că recurenta îi datorează garanțiile de bună execuție cu penalitățile aferente. Altfel situația sumelor datorate intimatei de recurentă este atestată de sentința arbitrală nr.242 din 13.12.2012 din al cărei conținut redă intimata cu concluzia că intimata deține un drept de creanță aferent contravalorii materialelor nepuse în operă din situațiile de plată nr.25-28 neachitate de recurentă și că nu există niciun temei pentru ca recurenta să invoce restituirea contravalorii materialelor nepuse în operă din situațiile de plată nr.1-24 achitate deja de recurentă.
În drept se invocă art.308 (2) Cod procedură civilă.
Ca probe se propun înscrisuri.
S-au anexat înscrisuri în xerocopii.
La termenul de la data de 14.10.2014 Curtea pentru lipsa nejustificată a părților în baza art.242 (1) pct.2 Cod procedură civilă a suspendat judecarea cauzei.
Față de cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentă la 03.11.2014, Curtea a repus cauza pe rol potrivit încheierii de la data de 27.01.2015.
Pentru termenul de la 27.01.2015, recurenta prin administrator special . Project SRL București a formulat cerere de intervenție în interesul recurentei solicitând admiterea cererii de intervenție și a recursului, cu cheltuieli de judecată.
Pentru admiterea în principiu intervenienta invocă prevederile art.18 din Legea nr.85/2006 și art.49 Cod procedură civilă, arătând că interesul său derivă din faptul că o admitere a recursului declarat ar duce implicit la admiterea în tabelul creditorilor . a creanței solicitate și la operarea compensării legale între cele două societăți existând creanțe reciproce, fapt ce ar genera micșorarea pasivului . – în insolvență făcând mult mai fezabilă reorganizarea societății.
Pe fond, intervenienta expune aceleași aspecte ca și recurenta în cererea de recurs Curtea apreciind că ar fi de prisos să fie repetate.
Ca probe s-au propus înscrisuri și orice alte probe ar reieși din dezbateri.
S-a anexat în xerocopie încheierea de la 11.04.2013 pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 23.02.2015, intimata prin administrator special M. C. a formulat cerere de intervenție în interesul intimatei în raport de dispozițiile art.49 (3) Cod procedură civilă solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie iar pe fond, respingerea recursului pentru argumentele de drept prezentate în cadrul întâmpinării depuse la dosar, argumente reluate conform acestei cereri.
În susținerea interesului intervenientul arată că este administratorul special al . ai cărei activitate o administrează sub supravegherea administratorului judiciar T. și Asociații.
Intervenientul arată potrivit cu prevederile art.18 din Legea nr.85/2006 atribuțiile ce-i revin considerând admisibilă cererea sa.
Pe fond, intervenientul așa cum a și arătat în cerere, reia în integralitate aspectele arătate deja pe cale de întâmpinare Curtea apreciind că ar fi de prisos să fie repetate.
S-au anexat înscrisuri în xerocopii.
Curtea a dispus a se depune la dosar tabelul preliminar al creanțelor debitorului ., situațiile de plată nr.1-24 și 25-28 precum și dovada că sentința arbitrală nr.242/13.12.2012 este irevocabilă, înscrisuri atașate la dosarul cauzei.
Intimata prin administrator judiciar a depus concluzii scrise.
La termenul de azi Curtea a respins admiterea în principiu a cererilor de intervenție pentru motivele arătate în practica.
Examinând motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Curtea reține în primul rând că părțile deși se află în calea de atac a recursului în cererile formulate au depășit limitele privind motivele de casare reglementate de art.304 pct.1-9 și art.3041 Cod procedură civilă.
De fapt, recurenta nu face o încadrare a susținerilor sale în vreun motiv de casare prevăzut de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă și nici nu arată punctual criticile ce s-ar încadra în art.3041 Cod procedură civilă, solicitând instanței de recurs generic să nu se limiteze la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Astfel fiind situația Curtea a analizat cererea de recurs prin prisma art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă apreciind posibilă încadrarea motivelor de recurs în aceste texte de lege potrivit prevederilor art.306 (3) Cod procedură civilă.
Raportul contractual dintre părțile în litigiu este relevat de contractul de antrepriză nr.100T/29.02.2008 în baza căruia între alte obligații intimata a avut și obligația de a asigura materialele necesare executării obiectului contractului.
Contractul a fost derulat până în cursul lunii iunie 2009 când datorită unor dificultăți financiare ale beneficiarului investiției acesta a intrat și în insolvență; de la acest moment părțile au decis suspendarea lucrărilor și părăsirea șantierului până la o eventuală reluare a lucrărilor de construcții.
Probele nu relevă că această sistare a lucrărilor s-ar fi datorat culpei intimatei ..
Pe de altă parte probele relevă că la data sistării lucrărilor de construcție materialele cuprinse în situațiile de lucrări 1-24 nu au fost în totalitate puse în operă, nefiind montate pe pozițiile lor în lucrare conform proiectului. De asemenea probele confirmă că aceste materiale au fost achitate de recurentă, intimatei.
Astfel fiind situația recurenta a înțeles să se înscrie la masa credală a intimatei . – în reorganizare judiciară cu contravaloarea sumei de_,83 Euro contravaloare materiale cuprinse în anexa 1-24 și a sumei de 2499 RON contravaloare factura nr._/29.04.2009 neachitată de debitoare.
Întrucât creanța recurentei a fost înlăturată aceasta a formulat contestație care de asemenea a fost respinsă, sentința făcând obiectul prezentului recurs.
Principala dispută derivă din interpretarea art.4.1 din Condițiile Generale ale Contractului de Subantrepriză care relevă că:
„… Toate materialele și instalațiile la Locație vor fi considerate proprietatea Antreprenorului General după achitarea contravalorii lor”.
De asemenea în timp ce recurenta consideră incidența în speță a prevederilor art.1479 Cod civil, intimata consideră mai degrabă incidența prevederilor art.1482 Cod civil.
Curtea consideră însă esențială înțelegerea părților rezultată din art.4.1 precitat.
Altfel la art.1.1.15 – „Alte definiții” din Condițiile Generale la Contract se prevede că: „Materiale” se referă la articolele de orice fel (altele decât instalațiile) menite să facă parte din lucrările permanente”.
Coroborând clauza de la art.4.1 cu întreg contractul nu rezultă că materialele nepuse în operă dar achitate de recurentă nu trec în proprietatea sa, respectiv în proprietatea antreprenorului general.
Cât privește contractul de antrepriză acesta are o natură complexă, din conținutul său rezultând inclusiv faptul că intimata are obligația asigurării materialelor necesare lucrării de construcție și recurenta, respectiv, antreprenorul general are obligația de a le plăti.
Practic acest gen de contract conține și elemente specifice unui contract de achiziție de materiale.
Critica recurentei că instanța de fond a reținut faptul că furnizorii intimatei ar fi preluat de la aceasta materiale nepuse în operă cuprinse în situațiile de lucrări 1-24 nu are suport în materialul probator administrat în cauză.
În concret probele relevă că pentru materialele preluate de furnizori intimata a întocmit factura storno nr.463/30.05.2011 în valoare de 1.092.696,65 lei (vezi fila 21 din dosarul nr._ ). Așadar instanța de fond a reținut corect situația rezultată din probe.
Cât privește susținerea recurentei în sensul că, aceasta a achitat contravaloarea materialelor respective și că intimata trebuia la rândul său să facă plata către furnizori nu poate fi primită întrucât rulajul zilnic al intrărilor-ieșirilor de sume în și din conturile unei societăți comerciale se desfășoară având în vedere ordinea legală a plăților respectiv imputația plăților. De altfel intimata susține în întâmpinare că refuzul recurentei de a achita integral situațiile de plată nr.24-28, a pus-o în imposibilitate de a mai face față obligațiilor asumate față de furnizorii care nu erau ținuți de împărțirea materialelor conform celor două situații de lucrări nr.1-24 și nr.25-28.
Împrejurarea privind această dificultate de efectuare a plăților furnizorilor este susținută chiar de recurentă prin notificarea nr.1136/24.06.2009 (vezi filele 18-20 dosar nr._ ).
Văzând clauza 1.1.17 din Condițiile Generale la contract Curtea reține că noțiunea „Locație” este definită în sensul că: „Se referă la locurile furnizate de antreprenorul General unde vor fi executate Lucrările și orice alte locuri specificate în contract ca formând parte din Locație”.
În raport de definiția dată materialelor și definiția dată locației, definiții susarătate, Curtea nu reține că materialele la locație ar însemna punerea acestora în operă fiind suficientă simpla lor prezență la locație. Practic materialele de la locație au ca scop deservirea lucrărilor efectuate la locație. Din conținutul clauzelor contractuale nu rezultă că sintagma „la Locație” ar implica realizarea lucrărilor. Dimpotrivă prin contract s-a stabilit procurarea materialelor necesare efectuării lucrărilor la locație ca loc unde se vor executa lucrările.
Din motivarea instanței de fond nu rezultă că aceasta ar fi reținut că materialele cuprinse în situațiile de lucrări nr.1-24 s-ar fi aflat la un moment dat depozitate integral în șantier.
Curtea reține că instanța de fond a reținut că debitoarea după suspendarea lucrărilor de construcție a ridicat de pe șantier materialele achiziționate și nepuse în operă și le-a depozitat la adresa din C., ..5, județul Ilfov.
Sigur că era vorba de materialele aduse în locație dar nu rezultă că este referirea instanței de fond că toate materialele din situațiile de lucrări nr.1-24 au fost aduse la locație, acest fapt fiind recunoscut chiar de recurenta contestatoare prin concluziile scrise când arată că: „debitoarea . a procedat la ridicarea de pe șantier a materialelor livrate, deși contravaloarea acestora, cuprinsă în situațiile de lucrări nr.1-24 fusese achitată de către subscrisa creditoare (…)” (vezi fila 5 dosar nr._ vol.2).
Așadar, din recunoașterea recurentei instanța de fond a reținut că inițial materialele au fost aduse la Locație.
În altă ordine de idei esențial de reținut este faptul că aceste materiale există fizic și că intimata prin intermediarul executorilor judecătorești a convocat-o pe recurentă să preia materialele de construcție așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare întocmit de B. A. M. nr.70/10.03.2011 dar recurenta nu a dat curs convocării (vezi filele 22-25 dosar nr._ vol.I).
Prin urmare, așa cum s-a arătat, potrivit art.4.1 din contract – Condiții Generale, materialele sunt proprietatea Antreprenorului General după achitarea contravalorii lor. De altfel potrivit minutei încheiată la 05.09.2011, antreprenorul general a arătat că materialele cuprinse în situațiile de plată nr.1-24 sunt achitate din fondurile acestuia și că este de acord cu preluarea acestora pe bază de proces-verbal de predare-primire (vezi filele 107-107 dosar nr._ vol.I).
Așadar recurenta a primit contravaloarea materialelor cuprinse în situațiile de plată nr.1-24 de la antreprenorul general și apoi le-a achitat intimatei, proprietarul acestor materiale fiind antreprenorul general.
În fine, atât recurenta cât și intimata recunosc că materialele aferente situațiilor de lucrări nr.1-24 s-au achitat de către recurentă către intimată.
Astfel fiind situația dreptul de proprietate asupra materialelor nepuse în operă nu aparține intimatei nerezultând acest fapt din clauzele contractuale și aceasta cu atât mai mult cu cât sistarea lucrărilor de șantier nu s-a făcut din culpa intimatei.
Altfel contractul de subantrepriză nu a fost desființat, nefiind cazul ca părțile să fie puse în situația anterioară pentru ca recurenta să poată solicita prețul achitat urmare nașterii unui drept de creanță.
Probele nu susțin cererea recurentei de a pretinde contravaloarea respectivelor materiale de la intimată care potrivit procesului-verbal de inventar – stadiu fizic din 16.09.2009 rezultă că și-a îndeplinit corespunzător lucrările așa cum relevă situația de plată nr.28/26.06.2009, înscris semnat inclusiv de recurentă (vezi filele 42-43 dosar nr._ vol.I).
În fine parte din aspectele invocate de recurentă au fost soluționate irevocabil prin sentința arbitrală nr.242/2012.
De pildă cu privire la materialele nepuse în operă, nu s-a reținut că . ar fi proprietarul acestora, tribunalul arbitral reținând între altele că recurenta de față a acceptat toate facturile, a recunoscut creanța față de pârâta reclamantă și s-a înscris la masa credală a beneficiarului final; nu este imputabil pârâtei reclamante (intimata de față) faptul că au rămas materiale nepuse în operă, părăsirea șantierului s-a făcut la inițiativa recurentei noastre pentru că beneficiarul final nu mai îndeplinea obligațiile de plată; și recurenta noastră a recunoscut că datorează intimatei noastre unele sume de bani așa cum a rezultat din probe iar intimata noastră s-a dovedit a fi de bună credință declarând că materialele nepuse în operă conform situațiilor de plată nr.1-24 le ține la dispoziția recurentei noastre iar pe cele aferente situațiilor de plată nr.25-28 a notificat-o pe recurenta noastră să le primească.
Ca urmare tribunalul arbitral nu a putut reține că intimata de față nu are un drept de creanță asupra recurentei de față, fiindu-i respinsă acțiunea în constatare negativă. Totodată s-a admis în parte cererea reconvențională a intimatei de față recurenta de față fiind obligată la plata sumei de_,63 lei contravaloare lucrări executate și materiale neachitate, la plata sumei de_,10 lei penalități de întârziere aferente debitului precitat, la plata sumei de_,69 lei garanții de bună execuție plus la plata sumei de_ lei cheltuieli de depozitare a materialelor nepuse în operă.
Așadar dacă s-a reținut de tribunalul arbitral că intimata de față deține un drept de creanță pentru materialele nepuse în operă din situațiile de plată nr.25-28 neachitate de recurenta de față, atunci există încă un argument că nu există temei legal sau contractual pentru ca recurenta de față să solicite restituirea contravalorii materialelor nepuse în operă aferente situațiilor de plată nr.1-24 achitate intimatei de către recurentă, adică recurenta nu este titularul unui drept de creanță ci, al unui drept real, având dreptul potrivit art.90 din Legea nr.85/2006 să recupereze aceste materiale.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea confirmă soluția instanței de fond și în baza art.312 (1) Cod de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta S.C. T. C. S.R.L. – în insolvență, prin administrator judiciar EVRIKA INSOLVENCY I.P.U.R.L., împotriva sentinței civile nr. 3674 din 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. S. I. S.R.L. prin lichidator judiciar T. ȘI ASOCIAȚII S.P.R.L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.03.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Judecător dr. M. B. G. B. F. Mhaela I. B.-P.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.dr.M.B. – 2.04.2015
Tehnored.F.L. – 6.04.2015
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Președinte: Judecător-sindic: G. C.
| ← Suspendare executare. Decizia nr. 681/2015. Curtea de Apel... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
