Suspendare executare. Decizia nr. 681/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 681/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 59/3/2015/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 714/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.681/2015
Ședința publică de la 27 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: A. S. V.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-debitoare S.C. H. C. S.A., prin administrator B. E. N., împotriva Sentinței civile nr.1669 din 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ 15, în contradictoriu cu intimata-creditoare S.C. M. C. S.R.L. și intimata-debitoare S.C. H. C. S.A., prin administrator judiciar INSOLV SOLUTIONS S.P.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-debitoare, prin avocat Tancu S., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/05.03.2015, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței de apel faptul că intimata-creditoare S.C. M. C. S.R.L. a depus la data de 15.04.2015, o cerere de renunțare la dreptul pretins judecății.
Apelanta-debitoare, prin avocat, depune la dosar chitanța nr._/1 din 10.04.2015, prin care face dovada achitării sumei de 1.000 lei, cu titlu de cauțiune.
Curtea acordă cuvântul asupra cererii de renunțare la dreptul pretins formulată de creditoarea S.C. M. C. S.R.L.
Apărătorul apelantei-debitoare solicită să se facă aplicarea prevederilor art. 409 Noul Cod de procedură civilă, anularea hotărârii primei instanțe, iar pe cale de consecință, respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, susținând că a plătit debitul imediat ce a luat cunoștință de hotărârea atacată.
Cu privire la cererea de renunțare la dreptul pretins formulată de intimata-creditoare S.C. M. C. S.R.L., Curtea o respinge ca neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile art. 408-409 Noul Cod de procedură civilă nu sunt compatibile cu procedura de insolvență, raportat la faptul că aceasta are un caracter colectiv, față de împrejurarea că în cauză au fost formulate cereri de înscriere la masa credală de mai mulți creditori și nu doar de către creditoarea S.C. M. C. S.R.L.
Curtea acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a executării.
Apelanta-debitoare, prin avocat, solicită admiterea cererii, susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Astfel, urgența este justificată de producerea unui imens prejudiciu, constând în deteriorarea relațiilor cu toți partenerii comerciali, în condițiile în care societatea nu se află în stare de insolvență. Învederează faptul că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta-debitoare, prin avocat, solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate, cu consecința rejudecării cauzei în fond, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Susține că cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost soluționată în condițiile lipsei de procedură, întrucât citația a fost primită la recepția hotelului de o persoană care nu era însărcinată cu primirea corespondenței, fiind aplicată ștampila recepției hotelului, iar nu cea a societății. Prin urmare, citația nu a ajuns la conducerea societății. Din această perspectivă, consideră că sunt incidente dispozițiile art.163 Noul Cod de procedură civilă, impunându-se anularea hotărârii atacate. Pe fondul cauzei, susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.85/2014, având în vedere că societatea care a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței, nu deținea o creanță certă, lichidă și exigibilă, debitul fiind achitat integral. În plus, susține că S.C. H. C. S.A. deține suficiente disponibilități bănești în conturi, pentru a face plăți către creditori, subliniind că nu se află în stare de insolvență. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 1669 din 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul_ 15 s-a admis cererea formulată de creditoarea . în sensul că în temeiul art. 72 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență s-a deschis procedura generală împotriva debitorului ., luându-se măsurile considerate necesare pentru desfășurarea procedurii.
În motivarea sentinței, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 70 alin. 1 în ref. la art. 5 alin. 1 pct. 20 și pct. 72 din Legea 85/2014, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență, a cărui creanță, de cel puțin 40.000 lei, este certă, lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere introductivă, la care va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
Între părți s-au încheiat două contracte de prestări servicii respectiv contractul nr. 07/01.03.2008 și contractul nr. 51/01.05.2012 având ca obiect ”prestarea de servicii spălătorie si curățătorie pentru articole de uz profesional”. Pentru serviciile prestate în temeiul celor două contracte, creditoarea a emis mai multe facturi depuse la dosarul cauzei filele 21 – 30, care au fost acceptate la plată de către debitor prin semnătură și ștampilă, dar care nu au fost achitate la scadență, suma datorată fiind în cuantum de 130.070 lei. Potrivit disp. art. 4.2.3 din contractul nr. 07/01.03.2008 și nr. 51/01.05.2012, pentru neplata la termen a sumelor datorate, debitorul are obligația de a achita penalități de întârziere de 0,01% pe zi întârziere, în total 80.199,96 lei. Prin convenția încheiată la data de 12.03.2012, debitorul a recunoscut creanța datorată creditorului, în cuantum de 96.935,50 lei, angajându-se să o plătească în tranșe lunare a câte 35.000 lei fiecare, obligație ce nu a fost neîndeplinită.
Încetarea de plăți față de creditorul care a formulat cererea introductivă se prezintă ca o prezumție legală, ce poate fi răsturnată doar de debitorul care face dovada ca are sume de bani disponibile în patrimoniu, ceea ce nu s-a probat în speță.
Creanța este certă, fiind constatată prin înscrisurile de la dosar, este lichidă, câtimea ei fiind determinată prin însuși actul de creanță, este exigibilă, deoarece termenul de plată a expirat, iar pentru plata acesteia creditorul poate obține intervenția coercitivă a forței publice și are un cuantum superior valorii prag de 40.000 lei prevăzută la art.5 alin. 1 pct. 72 din lege.
Cerința prevăzută de art. 3 alin. 1 din lege este satisfăcută, întrucât pentru debitor, creanța izvorăște din acte de exploatarea unei întreprinderi, în sensul disp. art. 3 C.civ.
Neplata la scadență a creanței este efectul incapacității debitoarei de a plăti datoria cu fondurile bănești disponibile, cerința de încetare a plăților de către debitoare fiind îndeplinita deoarece durează de cel puțin 60 de zile.
Împotriva acestei sentine a declarat apel debitoarea ..A., care a solicitat: suspendarea executării sentinței apelate până la soluționarea cererii de apel; anularea hotărârii apelate, cu consecința rejudecării cauzei in fond, iar in rejudecare să se dispună respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate.
În motivarea apelului, apelanta a susținut următoarele:
Prin cererea introdusa pe rolul Tribunalului București la data de 05.01.2015 sub nr. de dosar._ 15, intimata ..R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolventei apelantei, pretinzând ca deține o creanța certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 210.270,52 lei rezultată din două contracte de prestări servicii.
Intimata formulase anterior cerere de emitere a ordonanței de plata, procedură în cadrul căreia a fost pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr._/299/2014 sentința civila nr._/10.09._, prin care a fost admisă cererea în anulare formulată de debitoare si a fost anulata ordonanța de plata pronunțata pentru același debit cu cel care face obiectul prezentei cauze, instanța reținând cu autoritate de lucru judecat ca pretinsa creanța nu are caracter cert, lichid si exigibil.
La soluționarea cererii de deschidere a procedurii subscrisa nu a fost legal citata, fiind astfel in imposibilitate de a formula apărări si de a demonstra neindeplinirea condițiilor cerute de lege pentru admiterea cererii. Pe dovada de comunicare a citației aflata la dosarul de fond al cauzei apare aplicata stampila recepției, iar nu stampila ..A., si semnătura unei persoane ce nu are ca atribuții primirea corespondentei, fiind incalcate dispozițiile art. 163 Cod procedura civila.
Cauza a fost soluționata la primul termen de judecata, cu neobservarea de către instanța fondului a vicierii procedurii de citare a apelantei si cu o analiza extrem de sumara a actelor depuse de către pretinsa creditoare in susținerea cererii sale.
Prin sentința civila nr. 1669/18.02.2015 pronunțata in dosarul nr._ 15 Tribunalul București a admis cererea formulata de către intimata ..R.L. si a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei impotriva debitoarei.
In cadrul acestei hotărâri se menționează ca, desi cererea de deschidere a procedurii a fost comunicata, debitoarea nu a formulat contestație, nu s-a prezentat si nu a formulat nicio poziție fata de cererea creditoarei.
In realitate, debitoarea nu a luat cunoștința de promovarea cererii de deschidere a procedurii insolventei decât la data de 03.03.2015, a doua zi dupa publicarea hotărârii in Buletinul Procedurilor de Insolventa, dupa ce banca la care societatea are deschise conturile a comunicat faptul ca acestea sunt blocate ca urmare a declanșării procedurii de insolventa.
O dovada irefutabila a solvabilității societății si a profundei lipse de temeinicie a soluției de deschidere a procedurii insolventei este aceea ca imediat dupa luarea la cunoștința a existentei dosarului de insolventa - prin acționarii sai, întrucat conturile societății fuseseră deja blocate - a procedat la achitarea integrala a debitului pretins de intimata ..R.L. in cadrul cererii de deschidere a procedurii (fara ca aceasta plata sa se constituie . pretențiilor pretinsei creditoare, ci strict in dovedirea stării de solvabilitate in care societatea se găsește, neplata pana la aceasta data a respectivei sume fiind consecința imprejurarii ca intimata considera cu buna credința debitul pretins ca nefiind datorat - aspect confirmat de sentința civila nr._/10.09.2014 a Judecătoriei Sectorului 1.
Asupra cererii de suspendare a executării sentinței apelate, deschiderea procedurii insolventei este de natura sa producă efecte economice negative ireversibile pentru apelantă, efecte pe care numai pronunțarea unei hotărâri de suspendare le poate diminua sau înlătura.
Fără a antama fondul motivelor de apel, va solicitam sa constatați ca printr-o hotărâre pronunțata in urma unei judecați sumare, in cadrul căreia nu a fost legal citata si nu a avut posibilitatea de a formula apărări, societatea noastră este pusa in imposibilitatea de a-si mai desfășura activitatea comerciala, in prezent conturile bancare fiind blocate, ceea ce atrage imposibilitatea plații furnizorilor si rambursării sumelor aferente liniei de credit contractate cu Banca Transilvania SA.
Or, nu exista in prezent nicio rațiune pentru ca sentința de deschidere a procedurii sa isi producă in continuare efectele, prezumția de insolventa - relativa de altfel - instituita de prevederile Legii 85/2014 fiind răsturnata prin insusi faptul ca debitul pretins de intimata a fost achitat imediat ce apelanta a luat cunoștința de pronunțarea hotărârii apelate.
Mai mult, asa cum dovedește prin inscrisurile atașate cererii de apel, apelanta nu s-a aflat niciun moment in stare de insolventa sau insolventa iminenta, existând in permanenta disponibil in conturile societății care sa permită achitarea datoriilor curente si totodată având la dispoziție o linie de credit ce asigura finanțarea activității.
Apelanta este o societate comerciala solida, cu o reputație consacrata pe piața serviciilor hoteliere, având, potrivit informațiilor furnizate de Registrul Comerțului o cifra de afaceri neta de peste 1.000.000 RON. Asigurarea unui flux constant in relația cu furnizorii noștri este vitala pentru activitatea sa, numai in acest fel putând asigura servicii la standardele de calitate impuse de cerințele pieței. Or, faptul ca debitorul este obligat sa inscrie mențiunea "in insolventa" pe toate documentele emise de societate are un impact negativ cocontractantilor, care pot refuza livrările. Același impact negativ este produs in rândul clienților debitoarei - agenții de turism, organizatori de evenimente, etc.
In plus, deschiderea procedurii insolventei afectează posibilitatea debitoarei de a beneficia in continuare de linia de finanțare contractata cu Banca Transilvania SA, cu consecințe dintre cele mai grave.
Apare ca evidenta urgenta cu care se impune măsura suspendării, ca si caracterul iremediabil al prejudiciului pe care debitoarea l-ar suferi in cazul in care aceasta măsura nu ar fi dispusa - consecintele mergând pana la încetarea activității uneia dintre cele mai vechi societăți cu activitate hoteliera din România.
Motivele de apel:
1. Judecarea cererii de deschidere a procedurii s-a făcut in lipsa apelantei, care nu a fost legal citata
Pe dovada de comunicare a citației aflata la dosarul de fond al cauzei apare aplicata stampila recepției, iar nu ștampila ..A., si semnătura unei persoane ce nu are ca atribuții primirea corespondentei.
Au fost încălcate astfel dispozițiile art. 163 Cod procedura civila, potrivit cărora "Comunicarea citației se va face persoanei în drept sa o primească (...)", fiind incident motivul de anulare prevăzut de art. 480 alin. 3 Cod procedura civila.
Dreptul la apărare este un drept fundamental, recunoscut ca atare de prevederile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si garantat de prevederile art. 13 din actualul Cod de procedura civila. Nesocotirea acestui drept este suficienta eo ipso pentru anularea hotărârii judecătorești astfel pronunțate, cu atat mai mult cat la momentul soluționării cererii de deschidere a procedurii exista o hotărâre judecătoreasca definitiva ce statua lipsa caracterului cert, lichid si -exigibil al pretinsei creanțe, si de care apelanta nu s-a putut prevala.
2. In mod greșit s-a apreciat de către instanța fondului ca sunt întrunite condițiile prevăzute ie lege pentru admiterea cererii de deschidere a procedurii, pretinsa creanța nefiind certa, lichida si exigibila, Iar debitoarea nefiind în stare de insolventa sau insolvență iminenta.
Condiția esențiala prevăzuta de art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014 pentru admiterea cererii de deschidere a procedurii este existenta unei creanțe certe, lichide si exigibile, mai veche de 60 de zile. Din înscrisurile atașate cererii de deschidere a procedurii insolventei, astfel cum acestea se regăsesc la dosarul de fond al cauzei, nu rezulta existenta si caracterul cert al creanței pretinse.
Prin creanța certa in sensul prezentei legi, se înțelege acea creanța a cărei existenta rezulta din însuși actul de creanța sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul".
In conformitate cu prevederile art. 662 Cod procedura civila, „Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata. "
Niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinita in ceea ce privește creanța in cuantum de 210.270,52 lei pretinsa de intimata ..R.L..
Intimata si-a fundamentat pretențiile pe prevederile a doua contracte de prestări servicii - Contractul de prestări servicii nr. 7/01.03.2008 si respectiv Contractul de prestări servicii nr. 57/01.05.2012, pe primul dintre aceste doua contracte (fila 12 dosar fond) fiind adăugata, la art. 5.1 - Prețul contractului, o mențiune olografa, 2,7 RON kg, ce nu este semnata si stampilata de ambele parti contractante si nu se regăsește in exemplarul contractului aflat in posesia subscrisei, acesta conținând numai mențiunea „2,5 RON kg". Practic, pe copia contractului atașata cererii introductive apar la capitolul pret doua mențiuni diferite - 2,5 RON kg si respectiv 2,7 RON kg - aspect cu desăvârșire ignorat de instanța fondului.
In plus, cu rea credința, intimata a omis sa arate ca cea mai mare parte a facturilor atașate cererii sale introductive au fost achitate de apelantă, aspect dovedit prin chitanțe si reținut ca atare de Judecătoria Sectorului 1 in hotărârea prin care a fost soluționata cererea de anulare a somației de plata. In prezent, suma de plata aflata in evidentele apelantei pe baza plaților efectuate si in urma punctajului efectuat intre cele doua societăți este de 2336,10 lei, suma ce se situează sub valoarea-prag prevăzuta de dispozițiile art. 72 din Legea nr. 85/2006.
De altfel, nu este câtuși de puțin lipsita de relevanta împrejurarea ca însăși pretinsa creditoare, la soluționarea cererii in anulare a ordonanței de plata, a solicitat prin întâmpinare admiterea in parte a acesteia, învederând ca nu a luat in considerare o . plați efectuate de debitoare – aspect reținut de asemenea ca atare prin sentința civila nr._/10.09.2014 a Judecătoriei Sectorului 1.
F. de cele menționate mai sus, nu se poate susține existenta unei creanțe certe, lichide si exigibile a intimatei împotriva apelantei. In același sens a concluzionat si Judecătoria Sector 1 in cauza înregistrata sub nr._/299/2014.
Sub un al doilea aspect, o alta cerința care se deduce din economia Legii nr. 85/2014 este aceea conform căreia neplata trebuie sa fie consecința stării de insolventa in care se găsește debitorul, iar nu a faptului ca acesta, cu buna credința, considera suma nedatorata. In acest sens art. 5, pct. 29 din lege definește insolventa ca fiind acea "stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile".
Cu alte cuvinte, neplata la scadenta trebuie sa fie efectul incapacității debitorului de a plați datoria cu sumele de bani disponibile. Dovada acestei incapacități, care este o situație de fapt interna a debitorului, se poate face cu orice mijloc de proba, apt de a demonstra cauza unei situații externe si obiective: încetarea plaților.
Or, a demonstrat cu înscrisurile atașate prezentei cereri de apel, pe de o parte, ca pretinsul debit a fost achitat imediat ce apelanta a luat cunoștința de pronunțarea hotărârii apelate, si pe de alta parte ca deține disponibilități suficiente pentru a face fata datoriilor curente, înregistrând in mod constant încasări din activitatea desfășurata si beneficiind de o linie de finanțare acordata de Banca Transilvania SA.
In plus, conform certificatului constatator emis de Registrul Comerțului, atașat ca Anexa 6, apelanta a obținut o cifra de afaceri neta aferenta anului 2014 de peste 1,5 milioane lei. Ca atare, in niciun caz nu se poate susține ca in acest moment se afla in incapacitate de plata. Asa zisa "încetare de plați" nu poate fi argumentata prin invocarea unui debit ce nu este recunoscut de subscrisa si a cărui certitudine a fost infirmata in mod definitiv prin Sentința civila nr._/10.09.2014 pronunțata de Judecătoria Sector 1 in dosarul nr._/299/2014.
Trebuie observat ca in nici un caz procedura insolventei reglementata de Legea 85/2014 nu poate fi privita ca o opțiune alternativa fata de procedura de drept comun, scopul si finalitatea acestei legi fiind esențial diferite. Scopul evident urmărit de creditoare a fost evident acela de a crea-presiune si de a obține achitarea unei creanțe nedatorate. Or, independent de aspectele ce privesc apărările intemeiate pe lipsa caracterului cert al creanței, nu s-a făcut dovada unei incapacități de plata efective, actuala sau iminenta, astfel incat se impune admiterea apelului si pe fond respingerea cererii de deschidere a procedurii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 8 alin. 4 si art. 43 din Legea nr. 85/2014.
Intimata-creditoare a formulat o cerere de renunțare la dreptul ce formează obiectul cauzei, cerere pe care instanța a respins-o în ședință publică.
Referitor la cererea de suspendare a executării sentinței apelate până la judecarea apelului, față de împrejurarea că prin această hotărâre instanța se va pronunța asupra apelului, cererea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele :
Cu prioritate, Curtea va analiza mai întâi motivul de apel ce vizează încălcarea dispozițiilor legale privind citarea apelantei în fața primei instanțe.
Din dovada îndeplinirii procedurii de comunicare a cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate acesteia, precum și a citației rezultă că aceasta a fost îndeplinită la sediul declarat de apelantă în Registrul Comerțului, respectiv cel din București, Calea Victoriei nr. 29, sector 1. Pe dovadă este menționat numele persoanei semnatare și calitatea acesteia de funcționar însărcinat cu primirea corespondenței. Totodată, se observă că este aplicată ștampila recepției hotelului.
Art. 163 alin. 1 C.proc.civ. impune ca citația să fie comunicată persoanei în drept să o primească. Astfel cum s-a reținut mai sus, din cuprinsul citației rezultă că persoana semnatară s-a prezentat ca fiind însărcinată cu primirea corespondenței. Nu există o dispoziție a legii care să oblige agentul procedural să facă verificări cu privire la realitatea unor astfel de susțineri. De altfel, o astfel de sarcină ar fi imposibilă, raportat la necesitatea accesului la actele interne ale societății în care își desfășoară activitatea acestei persoane.
În ce privește lipsa ștampilei societății apelante și prezența celei a recepției hotelului acesteia, Curtea are în vedere că legea impune doar semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, nu și aplicarea ștampilei acesteia.
Pentru motivele expuse, acest motiv de apel este apreciat ca neîntemeiat.
În ce privește plata făcută de apelanta-debitoare după deschiderea procedurii, în scopul stingerii creanței creditoarei care a formulat cererea introductivă, respectiv a dovedirii solvabilității sale, Curtea are în vedere că aceasta este nulă potrivit art. 84 alin. 1 din legea 85/2014, astfel că nu poate fi avută în vedere.
Referitor la îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru deschiderea procedurii, Curtea observă că debitoarea nu a contestat starea de insolvență în termenul prevăzut de art. 72 alin. 3 din legea 85/2014, astfel că este decăzută din dreptul de a o contesta în apel.
Pentru a putea fi deschisă procedura de insolvență, art. 70 alin. 1 din lege, impune ca cererea să fie formulată de un creditor îndreptățit să solicite deschiderea acesteia, noțiune definită la art. 5 pct. 20 din aceeași lege: creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărui creanță asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanță certă, în sensul prezentei legi, se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Așadar, din aceste prevederi legale, rezultă că pentru deschiderea procedurii este necesară existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Aceeași condiție este impusă de art. 1013 C.proc.civ și pentru emiterea ordonanței de plată.
O astfel de cerere a fost formulată de aceeași creditoare împotriva apelantei, iar în urma admiterii cererii în anulare prin sentința civilă nr._ din 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, aceasta a fost în mod definitiv respinsă, pentru neîntrunirea acestor condiții.
Obiectul cererii soluționate prin această sentință l-a constituit creanța în sumă de 148.796,36 lei reprezentând debit principal, și 83.621,19 lei – penalități de întârziere. Cu ocazia judecării cererii în anulare, creditoare și-a precizat din nou cuantumul creanței ca fiind de 101.159,68 lei – debit principal, respectiv 28.517,67 lei – penalități.
În susținerea respectivei cereri, creditoarea a invocat același raport contractual dintre părți ca și în cauza de față, respectiv cel rezultat din contractul de prestări servicii nr. 7 din 01.03.2008, finalizat prin încheierea convenției din 12.03.2012, respectiv contractul de prestări servicii nr. 57 din 01.05.2012.
Singurele diferențe între cele două cereri privesc cuantumul creanței invocate, aspect ce nu se poate datora decât unor erori de calcul, în condițiile în care de la judecarea ordonanței de plată până la formularea cererii de deschidere a procedurii nu a mai fost emisă nici o factură de către creditoare.
Chiar dacă hotărârea pronunțată într-o ordonanță de plată nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului dintre părți, aceasta nu se aplică și în ce privește cererea de deschidere a procedurii, căci verificările impuse de judecata acesteia se referă tocmai la respectarea aceleiași condiții cu privire la creanță ca și în cazul ordonanței de plată.
Prin urmare, în cauză, este incident art. 430 alin. 1 C.proc.civ., respectiv sentința civilă nr._ din 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București se bucură de putere de lucru judecat, iar apelanta o poate opune conform art. 431 alin. 2 C.proc.civ. în prezenta cauză.
Așadar, chiar dacă nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru reținerea excepției autorității de lucru judecat, respectiv obiectele celor două cereri sunt diferite, procedurile fiind de asemenea diferite, prima hotărâre pronunțată între părți se opune în prezenta cauză sub forma prezumției legale absolute.
Pentru considerente expuse, creanța invocată în cauză nu este certă, lichidă și exigibilă, astfel că nu este îndeplinită una din condițiile necesare pentru deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei.
Nefiind cunoscută primei instanțe, aceasta nu a reținut existența hotărârii judecătorești menționate și a pronunțat sentința apelată în cauză.
Fiind invocată pentru prima dată în apel, instanța este obligată să dea eficiență efectului acordat de lege acestei hotărâri judecătorești, respectiv să admită apelul, să schimbe în tot sentința apelată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
Admite apelul formulat de apelanta-debitoare S.C. H. C. S.A., prin administrator B. E. N., cu sediul procesual ales la S.P.R.L. B. și Asociații, din București, . nr.70, sector 2, împotriva Sentinței civile nr. 1669 din 18.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-creditoare S.C. M. C. S.R.L., cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat T. I., din București, ., ., . și intimata-debitoare S.C. H. C. S.A., prin administrator judiciar INSOLV SOLUTIONS S.P.R.L., din Pitești, . A, parter, județul Argeș.
Schimbă, în tot, sentința apelată, în sensul că respinge cererea de deschidere a procedurii de insolvență formulată împotriva apelantei, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR A.S. V.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./13.05.2015
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București
Președinte: G. C.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 216/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
