Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 429/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 429/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 2674/116/2012/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 429/R/2015
Ședința publică din data de 25.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. G.
JUDECĂTOR: A. A.
JUDECĂTOR: M. I. B.-P.
GREFIER: S. I. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul C.I.I. R. G. G., lichidator al S.C. M. I. S.R.L, împotriva sentinței civile nr. 73 din 25.02.2014, pronunțate de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. V..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Asupra cererii de repunere pe rol, formulată de către recurentul-reclamant C.I.I. R. G. G., lichidator judiciar al S.C. M. I. S.R.L., Curtea, după deliberare, constată că cererea este întemeiată și urmează să o admită, dispunând repunerea cauzei pe rol și reluarea judecății asupra recursului.
Instanța de control judiciar reține, premergător, că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată că prin cererea de învestire a instanței de control judiciar nu s-a solicitat administrarea de probatoriu nou și reține cauza în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 21.01.2014 sub nr._, reclamantul C.I.I. R. G. G. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul C. V. să dispună obligarea acestuia din urmă la suportarea pasivului societății debitoare S.C. M. I. S.R.L.
Prin sentința civilă nr.73 din 25.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ , Tribunalul Călărași a respins cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că prin sentința civilă nr. 295 pronunțată la data de 18.12.2012 în dosarul nr._ 12, a fost admisă cererea creditoarei BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE SA prin Sucursala Unirea (cu sediul în București, .. 2, sector 3) și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei S.C. M. I. SRL (cu sediul în Oltenița, .. 89, camera 1, județul Călărași).
S-a ridicat debitoarei dreptul de administrare și de a dispune de bunurile sale și în baza art. 34 din Lg. 85/2006 a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu al debitoarei Cabinetul Individual de Insolvență R. G. G. (cu sediul în Călărași, .. 253B, județul Călărași), care urma să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 24, 55 și 63 din lege sau prin hotărâre în competența sa.
S-a evidențiat de către judecătorul sindic că din relațiile depuse în dosarul de insolvență de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași rezultă că pârâtul din prezenta cauză, C. V., avea calitate de asociat unic și administrator în societatea debitoare.
Prin raportul depus în dosarul de insolvență la data de 28.01.2013, lichidatorul judiciar a arătat că se află în imposibilitatea de a realiza o analiză a activității societății din anul 2009 până în decembrie 2012, întrucât nu i-au fost furnizate actele contabile ale societății de către administratorul statutar al acesteia.
Conform dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 „În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;”
Instanța reține că răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, așa cum acestea sunt reglementate de art. 998 și următoarele din vechiul Cod civil, respectiv art. 1349 și următoarele din Noul Cod Civil.
Astfel, pentru a fi angajată această formă de răspundere trebuie ca în persoana pârâtului să existe cumulativ condițiile faptei ilicite, vinovăției acestuia, prejudiciului și legăturii de cauzalitate dintre fapta săvârșită cu vinovăție de către pârât și ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare.
Reiese deci că faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
S-a evidențiat că în speță, lichidatorul judiciar a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a asociatului unic al societății debitoare, care avea și calitatea de administrator, apreciind că nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către lichidatorul judiciar creează prezumția că acestea lipsesc sau că nu sunt întocmite conform legii, cu consecința aducerii societății în stare de insolvență și prejudicierea creditorilor.
Pentru a putea fi însă angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, reclamanta ar fi trebuit să dovedească nu numai săvârșirea de către pârât a faptelor reclamate, ci și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în stare de insolvență, legătura de cauzalitate nefiind prezumată, cum în mod neîntemeiat pretinde reclamanta.
În opinia judecătorului sindic, aceasta nu a administrat nici o probă care să releve legătura de cauzalitate între fapte și ajungerea societății în stare de insolvență, iar simplele prezumții, deduse din neprezentarea tuturor actelor contabile, necoroborate cu nici un alt mijloc de probă, nu pot forma convingerea săvârșirii unor fapte de natura celor prevăzute de lege și nici nu indică vreo legătură cauzală cu ajungerea societății în stare de insolvență, în condițiile în care pârâtul a devenit administrator al societății în octombrie 2011, dar din septembrie 2010 aceasta nu a mai desfășurat activitate, după cum arată chiar lichidatorul judiciar.
Aserțiunile reclamantei, constând în simple prezumții, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C. civ. vechi, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel CII R. G. G. înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a VI a Civilă la data de 14.04.2014, prin care a solicitat schimbarea în tot a acesteia și admiterea cererii de atragere a răspunderii organului de conducere a societății.
La termenul de judecată din 26.06.2014 instanța a dispus recalificarea căii de atac ca fiind recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art.138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art.138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În aceste condiții Curtea notează că recurentul a susținut prin cerea introductivă aplicarea dispozițiilor art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea întemeiată pe prevederile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, instanța de control judiciar arată că judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Recurentul a afirmat că intimatul-pârât se face vinovat de fapta prevăzută de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, prin faptul că nu a pus la dispoziția sa documentele contabile.
Curtea subliniază că recurentul reclamant ar fi trebuit să dovedească legătura de cauzalitate cerută de lege, respectiv că pretinsa faptă a determinat starea de insolvență. Această dovadă nu a fost făcută în cauza prezentă.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, apelantul ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimatul-pârât a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență.
Nici o probă administrată nu relevă legătura de cauzalitate între pretinsa faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. În acest context, simplele aserțiuni ale recurentului, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art.1169 Cod civil, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatului pârât săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul C.I.I. R. G. G., lichidator al S.C. M. I. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.73 din 25.02.2014, pronunțate de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. V., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. G. A. A. M. I. B.-P.
GREFIER,
S. I. S.
Red. AMG/2ex./09.07.2015
Jud. Fond Sevastița S.
Tribunalul Călărași - Secția Civilă
| ← Contestaţie. Decizia nr. 216/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
