Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 873/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 873/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 31548/3/2013/a1
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 873
Ședința publică de la 26 Mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIOARA B.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 7777 din 30.09.2015, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. N. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsa sa, conform art. 411 pct. 2 N.C.P.C. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel de față,
Deliberând constată că, prin sentința civilă nr.7777/30.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice București pentru lipsă de probe.
Împotriva sentinței precitate a formulat apel reclamanta în temeiul art.466 din Noul Cod de procedură civilă solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate și admiterea cererii așa cum a fost formulată împotriva pârâtului B. N. C..
Apelanta consideră că sentința precitată s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii.
În concret, apelanta consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art.138 (1) lit.d) din Legea nr.85/2006 cât timp nu s-au depus la organul fiscal teritorial declarațiile privind obligațiile fiscale potrivit legii rezultând că nu a fost ținută contabilitatea conform legii.
În acest sens, apelanta invocă și redă prevederile art.11 din Legea nr.82/1991 și consideră că în cazul răspunderii contractuale culpa pârâților este prezumată potrivit art.1082 Cod civil.
Referindu-se la obligativitatea întocmirii și depunerii bilanțurilor / raportări contabile semestriale apelanta invocă și redă prevederile art.1, 27 (1) din Legea nr.82/1991 dar și Legea nr.31/1990.
Apelanta susține că din rapoartele lichidatorului judiciar rezultă că s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
Se mai susține că administratorul a omis cu bună știință să solicite declanșarea procedurii de reorganizare a societății și că aflându-ne pe tărâmul răspunderii civile contractuale culpa este prezumată potrivit art.1082 Cod civil. Se susține că raportul de cauzalitate se referă la fapta culpabilă a administratorului constând în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul adus creditorilor prin . societății.
Răspunderea administratorului în temeiul art.138 (1) lit.d) din Legea nr.85/2006 ar fi atrasă prin simplul fapt că acesta a dispus continuarea în interes personal a unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți nemaifiind nevoie de a proba elementele ce compun răspunderea civilă obișnuită. Tot astfel nedepunerea actelor contabile prevăzute la art.28 din Legea nr.85/2006 ar echivala cu o dispariție a lor intenționându-se să se ascundă modul în care au fost folosite bunurile societății cât și disponibilitățile bănești ale acesteia.
În drept se invocă Legea nr.85/2006, Legea nr.31/1990, Legea nr.82/1991, OG nr.92/2003.
În baza art.229 din OG nr.92/2003 cu referire la art.30 (1) din OUG nr.80/2013 apelanta consideră că cererea sa este scutită de plata taxei de timbru.
În temeiul art.411 (2) Cod procedură civilă apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Examinând motivele de apel în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că apelul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Din raportul întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că asociatul unic al societății debitoare a solicitat . momentul în care a observat că nu mai poate onora datoriile societății și că din documentele puse la dispoziție nu a constatat săvârșirea unor fapte de natura celor prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 neformulând cererea întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006.
În aceste condiții apelanta a înțeles să formuleze cererea prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 fără însă a propune probe concludente în dovedirea susținerilor sale, deosebit de probele administrate în procedura de insolvență.
Altfel apelanta nu formulează critici veritabile împotriva sentinței apelate ci, reia aspectele din cererea introductivă de instanță aspecte deja analizate de instanța de fond.
Văzând însă prevederile art.476 (2) din Noul Cod de procedură civilă, Curtea se va pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este una specială, personală și delictuală ceea ce presupune probarea tuturor elementelor ce compun răspunderea civilă delictuală cât și cele rezultate din prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, respectiv săvârșirea uneia dintre faptele reglementate de lit.a)-d) din art.138 și starea de insolvență a societății debitoare provocată prin săvârșirea unor fapte din cele susarătate.
De altfel instanța de fond a reținut natura juridică a răspunderii în speță și totuși apelanta face trimitere la răspunderea civilă contractuală considerând că potrivit art.1082 cod civil culpa e prezumată și că nu ar mai fi nevoie să se probeze elementele ce compun răspunderea civilă obișnuită, fără să combată nelegalitatea sentinței apelate sub acest aspect. Ori Curtea reține că în speță nu operează răspunderea civilă contractuală ci, răspunderea civilă delictuală și răspunderea specială reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006.
Din această perspectivă apelanta nu a probat incidența în speță a dispozițiilor art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006, susținerile sale fiind bazate pe prezumții. De altfel apelanta face afirmații generice fără suport probator.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea va confirma soluția instanței de fond și în baza art.480 din Noul Cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 7777 din 30.09.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. N. C., domiciliat în București, .-15, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Jud. Dr. M. B. G. B. F.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.dr.M.B. – 27.05.2015
Tehnored.F.L. – 2.06.2015
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: Judecător-sindic: M. G.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 6871/2015. Curtea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
