Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 532/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 532/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 31078/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2986/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 532
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Grefier C. M.
****************
Pe rol, pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.9438/07.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I. V..
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 25.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 01.04.2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă a fost înregistrata sub nr._ cererea formulata de reclamantul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 5 prin care a solicitat obligarea paratului B. Iliută-V. cu domiciliul în ., administratorul debitorului ., la suportarea pasivului societatii debitoare.
În motivare, în fapt, a arătat ca în patrimoniul societății debitoare nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile, astfel încât nu a fost posibilă recuperarea creanțelor înscrise în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei, motiv pentru care reclamantul solicită obligarea administratorul societății debitoare la suportarea întregului pasiv rămas neacoperit. În susținerea acestei solicitări, arată că acesta a continuat în mod conștient și voit activități care conduceau în mod vădit la încetarea de plăți. În plus, administratorul debitoarei nu a predat lichidatorului judiciar actele contabile, ceea ce a făcut imposibilă verificare modalității de înregistrare a evidențelor contabile, instituindu-se o prezumție relativă a neținerii contabilității.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 138 alin 1 lit d) si e) din Legea nr. 85/2006.
Paratul a formulat intampinare in cuprinsul careia a aratat ca, așa cum rezultă din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, au fost analizate documentele contabile, ceea ce înseamnă că administratorul societății a predat aceste acte lichidatorului judiciar. Într-adevăr, nepredarea actelor ar putea constitui o prezumție de neținere a evidenței contabile în conformitate cu legea, anterior deschiderii procedurii, însă ea trebuie coroborată cu alte mijloace de probă. În plus, afirmă că, simpla continuare a activității societății debitoare nu este de natură să atragă în mod automat răspunderea patrimonială pentru pasivul debitorului, pentru aceasta activitatea trebuind continuată în interes personal. Consideră, de asemenea, că ajungerea debitoarei în stare de încetare de plăți se datorează în principal unor cauze externe, precum și accentuarea concurenței interne, presiunea asupra prețului de vânzare, criza economică.
Prin sentința civilă nr. 9438/07.11.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Nici in ceea ce priveste savarsirea faptei prevazute de dispozitiile art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006 nu au fost propuse probe concrete prin care sa se dovedeasca modalitatea de savarsire a faptei si legatura dintre aceasta si starea de insolventa a debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, creditoarea apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
In considerentele hotarari recurate instanta retine ca, pentru a putea fi atrasa răspundea in condițiile art. 138 din lege, este necesar sa fie indeplinite patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită (legătură de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia persoanelor avizate.
De asemenea instanta retine faptul ca, nu s-a făcut dovada privind tinerea contabilitații și aducerea societatii in stare de incetare de plați.
Insa, pentru angajarea acestui tip de răspundere este necesara intrunirea a doua cor cumulative: starea de insolventa a societatii debitoarei si savarsirea de către persoanele vizate a uneia din faptele expres si limitativ prevăzute de lege.
F. de aceste considerente invederează instantei ca, atata timp cat declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, conform obligației legale, la organul fiscal teritorial, rezultă clar ca nu a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea, fiind indeplinite cerințele art.138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
In conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr.82/1991 republicata, "raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele juridice revine administratorului".
Or, in cazul răspunderii contractuale, culpa paraților este prezumata potrivit art. 1082 Civil raportat la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
De asemenea din informațiile furnizate de Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice, debitoarea nu figureaza, in ultimii cinci ani cu declarații fiscale si bilanturi/raportări contabile depuse, rezultând faptul ca, paratul sus mentionat nu a prezentat toate documentele prevăzute de art. 28 din legea insolventei, din care reiese concluzia ca in cauza nu au fost respectate dispozițiile art. 1 si art. 5 din Legea nr.82/1991, republicata, fapt ce face imposibila stabilirea obligațiilor de bugetul de stat pentru aceasta perioada.
Potrivit principiilor dreptului civil, pentru a se solicita raspunderea civila a unei persoane este necesar sa se dovedeasca raportul de cauzalitate dintre fapta culpabila a persoanei respective si prejudiciul cauzat.
Din rapoartele lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a administratorului, constând in dezinteresul aratat in ceea ce privește functionarea normala si in condiții de legalitate a societatii si prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata date către aceștia.
Creditorii au suferit un prejudiciu a cărei existenta certa este stabilita prin constatarea de către tribunal a faptului ca debitoarea S.C. ANGEL & RALU S.R.L. a ajuns in incetare de plați si ca impotriva acesteia a fost declanșata procedura falimentului.
Acumularea de datorii si alte restante neachitate la termen, opinează faptul că administratorul a omis cu buna stiinta, de indata ce a observat ca societatea se afla in iminentă stare de plați, sa solicite declanșarea procedurii de reorganizare judiciara a societatii.
Din modul in care a fost conceput textul art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 rezultă că simplul fapt ca acesta a dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea intimata mod vădit societatea in incetare de plați este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale fara a mai fi nevoie de a proba elementele ce compun raspunderea civila obișnuita.
De asemenea, inacțiunea constând in nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația tinerii contabilitatii este evidenta prin nedepunerea actelor contabile prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, care echivaleaza cu o determinare a dispariției lor, conducând la concluzia ca s-a intenționat sa se ascunda modul in care au fost folosite bunurile societății, cat si disponibilitățile bănești ale societății debitoare.
Referitor la incidența dispozițiilor lit. e) apelanta solicită a se avea in vedere analiza situatiile financiare pentru anii 2010-2013 facuta de lichidatorul judiciar prin raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la apariția stării de insolventa, unde s-au constatat urmatoarele:
-in ceea ce privește creanțele de recuperat acestea erau in cuantum de 17.935 lei la 31.12.2010, 748 lei la 31.12.2011 si de 12.377 lei la 31.12.2012;
-in privința disponibilitățile bănești acestea erau in cuantum de 31.586 lei la 31.12.2010, 8.755 lei la 31.12.2011. 8.656 lei la 31.12.2012 si de.1.222 lei la 30.09.2013;
-in ceea ce privește stocurile acestea erau in cuantum de 281.176 lei la 31.12.2010, 249.264 lei la 31.12.2011 si de 143.961 lei la 31.12.2012;
Intimatul pârât B. I. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la fapta prevăzută de dispozițiile art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 desi apelanta arata ca nu au fost inregistrate declarațiile fiscale la organul comptetent, arată ca nedepunerea declarațiilor fiscale nu este de natura sa atraga raspunderea patrimoniala, pe de o parte pentru ca omisiunea inregistrarii situatiilor contablie la organele fiscale nu constituie in sine o dovada a neindeplinirii obligației de organizare si conducere a contabilitatii, iar pe de alta parte, nu se probeaza in concret faptele prin care au fost incalcate dispozițiile legii contabilitatii si nici legătură de cauzalitate intre fapta si prejudiciul constând in ajungerea societatii in insolventa.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 138 lit.e) din Legea nr. 85/2006, asa cum rezulta din cuprinsul Raportului privind cauzele si imprejurarile care au dus la apariția stării de insolventa, evoluția descrescătoare a creanțelor se datoreaza specificului activitatii.
Marirea in mod fictiv a pasivului debitorului consta in fapta ilicita de natura contabila, prin care se urmărește susținerea in mod fictiv a existentei unor obligații patrimoniale ale debitorului, cum sunt consemnarea in registrele contabile a unor obligații inexistente, pastrarea in registrele contabile a mențiunilor referitoare la datorii deja achitate.
Omisiunea efectuării demersurilor necesare pentru recuperarea propriilor creanțe (reale) ale debitorului nu constituie fapta prevăzută de art. 138 lit.e), in sensul măririi fictive a acestuia. Nerecuperarea propriilor datorii nu mărește in mod fictiv pasivul, ci menține pasivul existent in mod real.
În susținerea celor afirmate intimatul pârât a depus întreaga documentație financiar – contabilă a debitoarei în perioada analizată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, urmează să respingă apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din raportul întocmit de lichidatorul judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență aflată la filele 131 și următoarele dosar_ 13 al Tribunalului București Secția a VII-a Civilă, rezultă că, s-au făcut o analiză economico – financiară a ..
Astfel cum rezultă din acest raport, pentru efectuarea analizei au fost studiate o . documente de evidența contabila, pornind de la premisa ca acestea reflecta o imagine corecta, clara si fidela a activitatii economice. Informațiile s-au preluat din documentația financiar-contabila a debitoarei, respectiv situațiile financiare anuale pentru anii 2010, 2011, 2012 si balanța aferenta lunii septembrie 2013 astfel cum au fost comunicate lichidatorului judiciar.
Din analiza situației patrimoniului societății la întocmirea căreia s-au avut în vedere situațiile financiare pentru anii 2010 – septembrie 2013 a rezultat că în cadrul activelor imobilizate existente in patrimoniul debitoarei se regăsesc imobilizări corporale in valoare de 6772 ron in anul 2010, în valoare de 5332 ron in anul 2011, in valoare de_ ron in anul 2012 si in valoare de 0 ron la septembrie 2013.
Stocurile societatii au in perioada analizata un trend descrescător avand valori de 281.176 in anul 2010, 249.264 ron in anul 2011, de 143.961 ron in anul 2012 si de 0 ron la 30.09.2013.
În ceea ce privește structura disponibilităților bănești ale debitoarei, acestea sunt alcătuite din disponibilul existent în conturile bancare și în casa societății acestea avand valori de_ ron în 2010, 8755 ron in anul 2011, 8656 ron in anul 2012 si 1223 ron la 30.09.2013.
Față de cele reținute în raportul întocmit de lichidatorul judiciar și față de înscrisurile aflate la dosar, rezultă că intimatul pârât nu a săvârșit nici una dintre faptele ilicite prevăzute de articolul 138 lit. d și nici cele prevăzute de articolul 138 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Astfel, rezultă că a fost ținută evidența contabilă în conformitate cu lege, iar în ceea ce privește fapta prevăzută de articolului 138 lit. e, chiar din raportul asupra cauzelor insolvenței, pe care-l menționează și apelanta, situația este cea prezentată în raport (și nu cea reținută de apelantă).
Pe de altă parte nu s-a dovedit că pârâtul a deturnat sau a ascuns o parte din pasivul societății. De altfel, acest pasiv este reflectat în raportul sus-menționat și oricum nu acesta a fost motivul pentru care societatea a ajuns în stare de insolvență, ci aceasta s-a datorat unor cauze obiective.
Pentru aceste considerente, față de dispozițiile articolului 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.9438/07.11.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I. V. domiciliat în Com. Pietroasele, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. M. S. G. VINȚANU
U.
GREFIER
C. M.
Red.Jud.A.M.S.U.
Tehnored.I.N.
Ex.4/21.04.2015
……………………..
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic: S. O.
| ← Acţiune în anulare. Decizia nr. 407/2015. Curtea de Apel... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
