Contestaţie. Decizia nr. 86/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 37377/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1229/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 86/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. H.
Judecător A. M. S. U.
Grefier L. V. V.
Pe rol judecarea cererii de recurs formulate de recurenții creditori A. W. SRL (succesor în drepturile recurentului creditor B. O. Nicușor) și S. I. împotriva sentinței civile nr. 2292/28.02.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . SA, prin administrator judiciar V.F. INSOLVENȚĂ S.P.R.L. ȘI CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ C. D. LETIȚIA, administratorul special D. F., intimatul creditor C. D. și intimații membrii ai comitetului creditorilor D. M. și I. I. A..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2015 și a hotărât următoarele:
CURTEA
La data de 22.11.2013, creditorii B. O., S. I. și C. D. au depus contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor . SA din data de 18.11.2013, prin care a fost votat planul de reorganizare propus de către societatea debitoare.
Prin sentința civilă nr. 2292/28.02.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată, reținându-se în esență că planul de reorganizare a fost votat în urma reconvocării adunării creditorilor potrivit tabelului de creanțe actualizat publicat la data de 25.10.2013 în BPI cu nr._, fiind respectate la momentul convocării adunării creditorilor dispozițiile referitoare la cvorumul și calculul valorii totale a creanțelor, cerințe impuse de dispozițiile art. 15 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006 modificată.
Sub aspectul verificării legalității convocării adunării creditorilor din data de 18.11.2013, tribunalul a avut în vedere și situația creditorilor chirografari speciali prevăzuți de art. 100 alin. 5, care au dreptul de a participa la ședință, cvorumul legal fiind verificat și raportat la creanțele acestor creditori înscriși la masa credală. S-a reținut că nu există nicio dispoziție expresă care să interzică acestor creditori să participe atât la ședințele adunărilor creditorilor, cât și la procedura insolvenței, existând o dispoziție expresă privind limitarea dreptului la vot în situația în care se pune în discuție aprobarea unui plan de reorganizare.
S-a considerat că oportunitatea deciziilor luate de acești creditori ori verificarea efectelor juridice a voturilor exercitate, în situația specială avută în vedere de art.100 alin. 5, exced controlului judecătorului-sindic, astfel cum este stabilit prin art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, urmând a le cenzura la verificarea cerințelor impuse de art. 101.
În procesul verbal al adunării creditorilor s-a menționat că ședința este legal întrunită potrivit art. 15 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 98 și 99, prezenți în sală și care au prezentat vot prin corespondență fiind creditorii care în total dețin 91,9013% din masa credală, fiind astfel îndeplinite condițiile de prezență, respectiv minim 30% din valoarea totală a creanțelor asupra averii debitoarei.
Judecătorul-sindic a reținut că, potrivit procesului verbal, creditorii contestatori au participat prin reprezentant, votând împotriva planului, astfel că au dreptul conferit de lege de a formula cerere de desființare a hotărârii adunării creditorilor.
S-a apreciat că, pentru situația specială din cauză, când ordinea de zi a convocatorului a fost exprimarea votului cu privire la planul de reorganizare al societății debitoare, dispozițiile art. 15 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 fac trimitere la dispozițiile art. 101, care se referă la o etapă distinctă ulterioară, marcată de termenul pentru discutarea confirmării/infirmării planului de reorganizare, etapă în cadrul căreia, după verificarea legalității convocării adunării creditorilor și constatarea voturilor exercitate (prin corespondență sau de creditorii prezenți), sunt verificate cerințele impuse cumulativ pentru aprobarea unui plan de reorganizare.
Prin urmare, s-a considerat că din însăși topografia textelor legale dar și din conținutul art. 101 rezultă că, după convocarea adunării creditorilor –în privința căreia trebuie verificate cerințele generale de legalitate impuse de dispozițiile generale comune reglementate de dispozițiile art. 13-15 din Legea nr. 85/2006 - în situata specială a votării unui plan, verificarea respectării cerințelor impuse de art. 101 lit. A, B și implicit a determinării efectelor juridice a votului exprimat de categoria creditorilor chirografari în condițiile art. 100 alin. 5 se realizează în ședința de judecată stabilită pentru verificarea condițiilor legale impuse pentru confirmarea planului de reorganizare.
Aspectele referitoare la lipsa de transparență, de autenticitate a voturilor creditorilor salariați ori aprecierile privind influențarea votului, au fost considerate a nu fi de natură a concluziona în mod necesar că adunarea creditorilor nu a fost convocată legal, în condițiile în care nu au fost susținute probator afirmațiile referitoare la lipsa de autenticitate a voturilor primite prin corespondență. Sub acest aspect, s-a precizat și faptul că legea insolvenței nu limitează în timp, printr-un text de lege imperativ, momentul până la care pot fi primite voturile și deschisă corespondența, ceea ce conduce la ideea că voturile exprimate până la închiderea ședinței adunării sunt considerate ca fiind valabil exprimate. De altfel, în cuprinsul procesului verbal s-a menționat faptul că au fost prezentate creditorilor prezenți, spre examinare, voturile primite prin corespondență, nefiind formulată la data ședinței nicio obiecțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditorii contestatori B. O. Nicușor și S. I., cauza fiind înregistrată sub nr._ (1229/2014) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.
În motivarea recursului, se invocă, sub un prim aspect, după prezentarea situației de fapt, lipsa de procedură cu președintele comitetului creditorilor la data judecării contestațiilor (28.02.2014).
Al doilea motiv de recurs privește lipsa dovezilor referitoare la modalitatea de exprimare a voturilor. Se arată că niciunul din voturile exprimate prin corespondență nu respectă condițiile prevăzute în convocator și totodată administratorul judiciar nu a putut prezenta dovezi referitoare la data și ora la care aceste voturi au fost depuse și dacă într-adevăr ele au sosit până la ora 17.00, ora prevăzută în convocator.
Consideră că nu poate fi avută în vedere susținerea administratorului judiciar că aceste voturi au fost prezentate în cadrul adunării generale a creditorilor și că nu au existat obiecțiuni cu privire la voturile exprimate, deoarece acest aspect nu reprezintă o cerință pentru ca voturile să poată fi contestate în cadrul contestațiilor referitoare la procesul verbal al adunării creditorilor.
Recurenții apreciază că atât timp cât există dubii cu privire la lipsa de autenticitate a voturilor exprimate și lipsa oricăror dovezi care să ateste că aceste voturi au fost exprimate și comunicate de însăși titularul creanței, acestea trebuie a fi înlăturate și nu trebuiau a fi luate în calcul la vot în cadrul adunării generale a creditorilor . SA din data de 18.11._.
Al treilea motiv de recurs se referă la votul titularilor de creanțe preconstituite, considerându-se că judecătorul-sindic nu a interpretat în mod corect dispozițiile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, în sensul că votul exprimat de creditorii care, direct sau indirect, dețin controlul debitoarei sau care au control comun cu debitoarea, este lovit de nulitate.
Se apreciază că planul de reorganizare a fost aprobat în mod fraudulos de către societățile controlate direct sau indirect de acționarii majoritari ai debitoarei, Z. Cornelius A. și C. N. și alte societăți, aceștia având calitatea de creditori fictivi înscriși în tabelul de creanțe, cumpărând o creanță fără a plăti vreo sumă de bani în acest sens.
Toți acești creditori fictivi ai debitoarei nu puteau să voteze în cadrul ședinței adunării creditorilor din data de 18.11.2013, deoarece contractele de cesiune de creanță prin care aceștia au devenit creditori nu au fost verificate și aprobate de către administratorul judiciar iar judecătorul-sindic nu a avut în vedere în analizarea concretă a dreptului de vot al creditorilor Z. Cornelius și C. N. dispozițiile art. 2 pct. 16 lit. b din Legea nr. 297/2004, care definesc controlul.
Acești creditori dețin creanțe „preconstituite", care au fost generate anterior deschiderii procedurii de către societăți din grupul debitoarei sau legate de aceasta prin anumite raporturi de afaceri ori asupra cărora aceiași acționari ai debitoarei exercită controlul, ori prin persoane interpuse, iar votul acestora în cadrul adunării generale a creditorilor a înlăturat voința generală a creditorilor minoritari.
În drept, se invocă dispozițiile Legii nr. 85/2006 și cele ale Codului de procedură civilă.
La 10.09.2014, intimata debitoare, prin administrator judiciar, a depus întâmpinare prin care s-a apărat în fapt și în drept, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
În susținere au fost depuse înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 5.11.2014, în urma cererii formulate de A. W. SRL, s-a luat act de subrogarea acesteia în drepturile recurentului contestator B. O. Nicușor, ca efect al contractului de cesiune de creanță intervenit între aceste părți și înscrierii A. W. SRL în tabelul definitiv de creanțe rectificat publicat în BPI nr._/10.10.2014 în locul cedentului B. O. Nicușor.
La 3.12.2014, recurenta A. W. SRL a depus o cerere prin care a arătat că renunță la judecata recursului, declarație de care Curtea va lua act potrivit art. 246 C.p.civ. rap. la art. 316 și art. 298 C.p.civ..
Analizând hotărârea atacată în raport de motivele de recurs invocate de recurentul contestator S. I., văzând și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C.p.civ., vizează lipsa de procedură, la termenul când s-a judecat contestația, cu președintele comitetului creditorilor, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.
Critica este nefondată.
Potrivit art. 14 alin. 8 din Legea nr. 85/2006, contestația împotriva hotărârii adunării creditorilor se judecă cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului și a creditorilor. În cazul în care a fost constituit comitetul creditorilor, va fi citat președintele acestuia.
În procedura insolvenței, citarea părților se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, așa cum dispun dispozițiile speciale ale art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, publicarea citației înlocuind, de la data realizării ei, citarea efectuată individual față de participanții la proces (art. 7 alin. 9 din lege).
În speță, la data judecării contestației, președintele comitetului creditorilor era Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, acesta fiind citat pentru ultimul termen de judecată din 14.02.2014 prin Buletinul procedurilor de insolvență nr. 1489/23.01.2014 (filele 33 și 192 ale dosarului de fond), motiv pentru care criticile recurentului nu pot fi reținute.
Pe de altă parte, în acord cu opinia judecătorului-sindic și a recurentei A. W. SRL, Curtea arată că lipsa de procedură cu președintele comitetului creditorilor, invocată de recurent, nu a cauzat acestuia nicio vătămare, drepturile și garanțiile sale procesuale nefiind afectate, de altfel nici partea nu s-a referit la o vătămare ce i s-ar fi pricinuit în acest fel.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, analizat din perspectiva art. 3041 C.p.civ., se contestă modalitatea în care prima instanță a soluționat critica referitoare la modul în care au fost exprimate voturile prin corespondență și la suspiciunile cu privire la autenticitatea acestora.
Analizând buletinele de vot prin corespondență, aflate la dosar, Curtea constată că, într-adevăr, acestea poartă semnătura simplă a creditorilor respectivi dar niciunul dintre aceștia nu a contestat autenticitatea semnăturii sale și nici recurentul contestator nu a dovedit că semnăturile nu aparțin titularilor voturilor. Se invocă doar suspiciuni privind autenticitatea voturilor, fără nicio probă în susținere, ceea ce nu este de natură a conduce la înlăturarea voturilor astfel exprimate.
Referitor la momentul la care au transmise voturile prin corespondență, așa cum a reținut și judecătorul-sindic, Curtea constată că în procesul-verbal al adunării creditorilor din 18.11.2013 se menționează că înscrisurile au fost prezentate domnilor avocați prezenți la adunare (printre care și domnul avocat R. V. prezent în numele creditorului recurent S. I.) și lecturate de către aceștia, fapt ce atestă că la momentul desfășurării ședinței scrisorile cuprinzând voturile prin corespondență fuseseră primite, fiind la dispoziția creditorilor sau reprezentanților acestora prezenți la adunare.
În consecință, Curtea înlătură și aceste critici ale recurentului, nefiind susținute de probele administrate în cauză.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs, circumscris art. 304 pct. 9 C.p.civ., se apreciază că judecătorul-sindic nu a interpretat în mod corect dispozițiile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, în sensul că votul exprimat de creditorii care, direct sau indirect, dețin controlul debitoarei sau care au control comun cu debitoarea, este lovit de nulitate, creanțele acestora fiind fictive.
Potrivit art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, „creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlați sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislației pieței de capital, pot participa la ședință, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puțin decât ar primi în cazul falimentului”.
Pe de o parte, Curtea constată că instanța de fond a apreciat că acest aspect, vizând valabilitatea voturilor exprimate de creditorii Z. Cornelius A. și C. N. din perspectiva art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, trebuie analizat cu ocazia verificării îndeplinirii condițiilor speciale pentru confirmarea sau infirmarea planului de reorganizare, considerente cu privire la care recurentul nu formulează critici.
Pe de altă parte, calitatea de creditori a domnilor Z. Cornelius A. și C. N. nu poate fi analizată în actualul cadru procesual, în care se are în vedere tabelul definitiv de creanțe asupra averii debitoarei, toți creditorii înscriși în tabel având dreptul de a participa și vota în cadrul adunării creditorilor, sub rezerva dispozițiilor speciale derogatorii.
Prin urmare, faptul că acești creditori ar fi cumpărat creanțe „preconstituite” de societăți din același grup de interese cu debitoarea nu are relevanță în cauză, recurentul având la dispoziție alte mijloace procesuale prin care să conteste creanțele celorlalte părți (precum contestația cu privire la creanțele trecute în tabelul de creanțe, reglementată de art. 73 din Legea nr. 85/2006).
De asemenea, împrejurarea că nu s-a plătit un preț în cadrul contractelor de cesiune de creanțe, în urma cărora Z. Cornelius A. și C. N. au dobândit creanțele invocate, nu are relevanță, neafectând valabilitatea contractelor ci modalitatea lor de executare.
Se mai arată că administratorul judiciar nu a verificat și aprobat cesiunile de creanțe. Curtea apreciază că o astfel de atribuție nu revine administratorului judiciar, care are doar obligația de a verifica creanțele asupra averii debitoarei, creditorii fiind însă liberi dă dispună de drepturile lor, inclusiv prin cesionarea acestora în condițiile considerate de ei oportune.
Pentru considerentele arătate, potrivit art. 312 alin. 1 C.p.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea recurentei A. W. SRL (succesor în drepturile recurentului creditor B. O. Nicușor) la judecarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 2292/28.02.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ .
Respinge recursul declarat de recurentul contestator S. I. împotriva sentinței civile nr. 2292/28.02.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare . SA, prin administrator judiciar V.F. INSOLVENȚĂ S.P.R.L. ȘI CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ C. D. LETIȚIA, administratorul special D. F., intimatul creditor C. D. și intimații membrii ai comitetului creditorilor D. M. și I. I. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. M. H. A. M. S.
U.
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud.D.A.
Tehnoredactat:I.N.
2 ex.
04.05.2015
………………….
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic: S. O.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
