Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 98/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 9325/3/2013/a18
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2160/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 98/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. H.
Grefier L. V. V.
Pe rol judecarea cererii de apel formulate de apelanta creditoare BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA împotriva sentinței civile nr. 3914/08.04.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ 3, și a încheierii de ședință din data de 05.11.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ 3/a14, în contradictoriu cu intimata debitoare ., intimatul administrator judiciar A&A C. I. și intimatele creditoare contestatoare C. A. și M. C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când Curtea, din lipsă de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2015 și a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 12.03.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ 3, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală față de debitoarea ., dispunându-se și măsurile legale subsecvente.
În cadrul procedurii, creditorul majoritar BCR SA a luat decizia desemnării unui alt administrator judiciar decât cel desemnat provizoriu de judecătorul-sindic, publicând decizia respectivă în B.P.I. nr._/09.07.2013, iar la data de 17.07.2013 a depus în dosarul de insolvență nr._ 3 o cerere prin care a solicitat desemnarea ca administrator judiciar a practicianului nominalizat în cuprinsul acestei decizii.
Împotriva deciziei emise de creditoarea BCR SA, s-au formulat două contestații de către creditoarele C. A. și M. C., în temeiul art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, ce au fost înregistrate ca dosare civile distincte sub nr._ 3/a14 și, respectiv, nr._ 3/a15, asociate dosarului de insolvență.
La termenul de judecată din 10.09.2013, în dosarul nr._ 3/a14, pentru a se asigura soluționarea unitară a celor două contestații promovate împotriva aceluiași act de procedură, s-a dispus conexarea celor două dosare în cadrul dosarului nr._ 3/a14, iar la termenul din 25.03.2014 s-a dispus, conform art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, conexarea la prezenta cauză a dosarului nr._ 3/a14, având ca obiect cele două contestații formulate de creditoarele C. A. și M. C..
Prin încheierea de ședință din data de 05.11.2013, s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației promovate de creditoarea C. A., s-a admis cererea creditoarei M. C. privind repunerea în termenul de formulare a contestației și s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării acestei contestații.
În considerente, s-a reținut că publicarea deciziei creditoarei BCR SA s-a făcut la data de 09.07.2013, astfel că termenul legal de contestare s-a împlinit în data de 15.07.2013, potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 C.p.civ. rap. la art. 19 alin. 2¹ din Legea nr. 85/2006.
Data depunerii contestației se consideră 15.07.2013, conform art. 183 alin. 1, 3 C.p.civ., când contestația a fost înregistrată la oficiul poștal, conform ștampilei cu dată aplicată pe plicul de corespondență, astfel încât instanța a reținut că prezenta contestație a fost formulată în termenul legal de 3 zile.
Asupra excepției tardivității contestației formulate de creditoarea M. C., instanța a constatat că aceasta a depus contestația la Oficiul poștal Bacău 9 la data de 23.07.2013 și, ținând cont că termenul de contestare a deciziei publicate de BCR SA s-a împlinit la 15.07.2013, rezultă că în speță contestația în discuție a fost depusă după împlinirea termenului legal de 3 zile.
Analizând însă cererea contestatoarei de repunere în termenul de contestare de 3 zile, potrivit art. 186 alin. 1 și 2 C.p.civ., instanța a constatat că motivul temeinic justificat care a împiedicat-o pe contestatoare să formuleze contestația în interiorul termenului arătat se referă la starea de sănătate grav afectată a contestatoarei, care a impus . și izolarea acesteia în perioada publicării deciziei contestate.
Instanța a apreciat că motivul alegat de contestatoare este întemeiat, în sensul că, potrivit actelor medicale depuse la dosar, aceasta s-a aflat în concediu medical în perioada 01.07-31.07.2013, suferind de o boală foarte gravă (neoplasm mamar) care, la data publicării în B.P.I. a deciziei contestate, a necesitat repausul pacientei și încetarea oricăror alte activități și a condus la imposibilitatea obiectivă pentru contestatoare de a lua cunoștință de decizie și de a o contesta în termenul legal de 3 zile de la publicare.
Pe de altă parte, instanța a reținut că este îndeplinită și cerința prevăzută de art. 186 alin. 2 C.p.civ., întrucât contestatoarea a depus contestația în cadrul termenului de 15 zile de la încetarea situației obiective care a împiedicat-o să respecte termenul de formulare a contestației.
Prin sentința civilă nr. 3914/08.04.2014, s-au admis contestațiile formulate de creditoarele C. A. și M. C. împotriva deciziei creditoarei BCR SA, publicate în B.P.I. nr._/09.07.2013 și prin care s-a decis înlocuirea administratorului judiciar al debitoarei .. S-a desființat decizia contestată. S-a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei BCR SA, privind desemnarea ca administrator judiciar a practicianului în insolvență propus prin decizia anulată. A fost menținut în calitate de administrator judiciar al debitoarei practicianul A&A C. I..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că BCR SA era titulara unor creanțe cu o pondere mai mare de 80,72% din valoarea masei credale la momentul emiterii deciziei, potrivit tabelului preliminar de creanțe întocmit în cauză, iar acest tabel produce efecte juridice valabile și obligatorii în procedură, chiar dacă împotriva sa au fost formulate mai multe contestații conform art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, prin urmare creditoarea BCR SA se putea prevala de dreptul recunoscut de dispozițiile art. 19 alin. 2¹ din Legea nr. 85/2006 creditorului majoritar în procedură.
În schimb, instanța a apreciat că BCR SA și-a exercitat în mod abuziv și inoportun dreptul prevăzut de art. 19 alin. 2¹ din lege.
În urma verificării modului în care și-a îndeplinit atribuțiile în procedura de insolvență, instanța a reținut că administratorul judiciar A&A C. I. și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile, respectiv a întocmit și depus rapoartele prevăzute de art. 54 rap. la art. 20 alin. 1 lit. a și art. 59 rap. la art. 20 alin. 1 lit. b din lege, iar în raportul privind cauzele și împrejurările apariției stării de insolvență a susținut intenția declarată a debitoarei de reorganizare judiciară. De asemenea, a întocmit tabelul preliminar al creditorilor, cu respectarea termenelor judiciare stabilite prin încheierea de deschidere a procedurii, a convocat și prezidat adunările generale ale creditorilor, a identificat și evaluat bunurile debitoarei.
În consecință, instanța nu a reținut nicio justificare obiectivă a deciziei luate de creditoarea BCR SA, în condițiile în care administratorul judiciar nu a săvârșit nicio abatere profesională în cadrul procedurii, prin neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor legale, a avut o conduită echidistantă și transparentă față de creditori și față de debitoare și a îndeplinit întocmai atribuțiile stabilite de lege și cele dispuse de judecătorul-sindic.
De asemenea, instanța a avut în vedere că debitoarea urmează a intra în procedura de reorganizare judiciară, conform planului ce va fi supus votului adunării creditorilor și confirmării judecătorului-sindic, iar, potrivit art. 103 alin. 2 din lege, conducerea activității societății, în cadrul limitelor prestabilite de planul de reorganizare, aparține administratorului special, rolul administratorului judiciar fiind redus la atribuții de supraveghere. Prin urmare, este evident că o eventuală înlocuire a administratorului judiciar nu poate avea vreo contribuție pozitivă la reușita planului de reorganizare și atingerea scopului procedurii, acela al stingerii pasivului debitoarei.
Față de soluția admiterii contestațiilor formulate împotriva deciziei pe care se sprijină cererea creditoarei BCR SA și a anulării acestei decizii, s-a constatat că nu mai există niciun temei faptic pentru desemnarea ca administrator judiciar a practicianului propus de creditoare.
Împotriva sentinței civile nr. 3914/08.04.2014 și a încheierii de ședință din data de 05.11.2013 a declarat apel creditoarea BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, cauza fiind înregistrată sub nr._ (2160/2014) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.
În motivarea apelului, se arată, după prezentarea situației de fapt, cu privire la încheierea de ședință din data de 05.11.2013, că soluția este nelegală, întrucât judecătorul-sindic a respins excepția tardivității contestației formulate de către contestatoarea C. A., deși această contestația este depusă peste termenul imperativ prevăzut de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, respectiv la data de 19.07.2013.
Apelanta arată că și contestația creditoarei M. C. este tardiv formulată, dar în acest caz judecătorul-sindic a admis în mod neîntemeiat cererea de repunere în termenul de formulare a contestației. Contestatoarea nu a demonstrat că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, ci doar a prezentat un certificat medical din care rezultă că se afla în concediu medical la momentul publicării deciziei.
Partea apreciază că motivul invocat de către contestatoare nu reprezintă un motiv temeinic justificat, întrucât contestatoarea avea posibilitatea consultării Buletinului procedurilor de insolvență, angajării unui avocat care să o reprezinte sau formulării și transmiterii contestației în termenul prevăzut de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Sentința nr. 3914/08.04.2014 este considerată nelegală întrucât instanța de fond a făcut o interpretare greșită a prevederilor art. 19 alin. 21 și 3 din Legea nr. 85/2006, precum și confuzie în ceea ce privește temeiul legal al cererii apelantei.
La momentul emiterii deciziei de desemnarea a unui administrator judiciar, BCR SA deținea o pondere de 80,71% din valoarea totală a creanțelor înscrise la masa credală, fapt ce rezultă din tabelul preliminar, iar potrivit tabelului definitiv (care a fost afișat ulterior emiterii deciziei) banca deține o pondere de 83,46%.
Se precizează că singura condiție impusă de legiuitor pentru exercitarea dreptului prevăzut de art. 19 alin. 21, respectiv ponderea la masa credală, este îndeplinită, întrucât procentul pe care îl deține BCR SA reprezintă mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor înscrise la masa credală.
Judecătorul-sindic a reținut că BCR SA și-a exercitat în mod abuziv și inoportun dreptul prevăzut de art. 19 alin. 21, fără însă a arăta care este abuzul săvârșit de către bancă prin exercitarea acestui drept conferit în mod expres de către legiuitor.
Apelanta consideră că legiuitorul conferă creditorului majoritar în mod expres și explicit dreptul de a desemna administratorul judiciar, iar exercitarea acestui drept nu este lăsată la aprecierea judecătorului-sindic, în sensul că legiuitorul nu condiționează admiterea cererii de desemnare a administratorului judiciar în funcție de cum consideră judecătorul-sindic ca oportună sau inoportună exercitarea acestui drept.
Partea apreciază că judecătorul-sindic are în vedere interesele debitoarei și nicidecum respectarea drepturilor creditorilor expres prevăzute prin lege, fapt ce rezultă și din antepronunțarea pe care o face cu privire la . de reorganizare judiciară.
Se arată că, reținând faptul că A&A C. I. și-a îndeplinit obligațiile și că nu există nicio justificare obiectivă a deciziei luate în condițiile în care A&A C. I. nu a săvârșit nicio abatere profesională în cadrul atribuțiilor legale, a avut o conduită echidistantă și transparentă, judecătorul-sindic a ignorat faptul că decizia creditorului majoritar a fost emisă în baza art. 19 alin. 21 din Legea nr. 85/2006 și a confundat în mod intenționat prevederile acestui articolul cu prevederile art. 22 alin. 2, care impun motive temeinice pentru înlocuirea unui administrator judiciar.
Apelanta precizează că dreptul prevăzut de art. 19 alin. 21 poate fi exercitat indiferent de modul în care și-a îndeplinit obligațiile administratorul judiciar desemnat provizoriu, întrucât aceasta nu este o condiție premergătoare exercitării acestui drept.
În drept, se invocă art. 19 alin. 21, 3, 4 din Legea nr. 85/2006, art. 466 și urm. C.p.civ..
Intimatele au depus întâmpinări prin care s-au apărat în fapt și în drept, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale.
Au fost depuse înscrisuri.
Analizând încheierea și sentința atacate în raport de motivele de apel invocate, conform art. 477 și 479 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Primul motiv de apel privește greșita soluționare de către instanța de fond, prin încheierea pronunțată la 5.11.2013, a excepției tardivității contestației formulate de creditoarea C. A. împotriva deciziei creditorului majoritar BCR SA de desemnare a administratorului judiciar.
Critica este nefondată.
Creditorul BCR SA, majoritar în procedura insolvenței privind pe debitoarea ., a luat decizia desemnării unui alt administrator judiciar decât cel desemnat provizoriu de judecătorul-sindic, publicând în acest sens Decizia nr. DR 231 din 9.07.2013 în B.P.I. nr._/09.07.2013.
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, această decizie, în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență.
Cum decizia a fost publicată la data de 9.07.2013, reiese că putea fi contestată până la data de 15.07.2013, când se împlinea termenul legal de 3 zile, conform art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 rap. la art. 181 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 C.p.civ..
Creditoarea contestatoare C. A. a depus contestația la 15.07.2013 la oficiul poștal, motiv pentru care în mod corect judecătorul-sindic a respins excepția tardivității formulării acesteia, în considerarea dispozițiilor art. 183 alin. 1 C.p.civ..
Contrar susținerilor apelantei, dovada depunerii contestației la data de 15.07.2013 o constituie, potrivit art. 183 alin. 3 C.p.civ., ștampila cuprinzând această dată aplicată de oficiul poștal pe plicul folosit la expediere, atașat contestației și aflat la fila 5 a dosarului de fond nr._ 3/a14.
Cea de-a doua critică vizează repunerea în termen a creditoarei contestatoare M. C., dispusă de judecătorul-sindic prin încheierea din 5.11.2013.
Și această critică este apreciată de Curte ca nefiind fondată și va fi înlăturată, având în vedere că împrejurările invocate de parte prin cererea de repunere în termen dovedesc că întârzierea în formularea contestației s-a datorat unor motive temeinic justificate, așa cum a reținut și judecătorul-sindic.
Astfel, în perioada 1.07.-31.07.2013, care cuprinde intervalul în care contestația putea fi formulată, contestatoarea M. C. s-a aflat în concediu medical, suferind de o boală gravă, de natură a-i afecta sever starea de sănătate și capacitatea de a desfășura activitățile cotidiene.
Apelanta susține că doar îmbolnăvirea, nu și spitalizarea, nu poate reprezenta un motiv temeinic în sensul art. 186 alin. 1 C.p.civ., care să justifice repunerea în termen. Aceste susțineri nu pot fi reținute întrucât, raportat la situația concretă din cauză, este excesiv și nerezonabil a-i solicita contestatoarei un comportament diligent, chiar în lipsa spitalizării. Judecătorul-sindic a reținut pertinent că angajarea unui avocat care să o reprezinte și să formuleze contestația ar fi presupus, ca în prealabil, într-un termen util de la data publicării deciziei, partea să fi luat cunoștință de aceasta, cu atât mai mult cu cât termenul de contestare este un termen scurt, de doar 3 zile.
Față de considerentele arătate, potrivit art. 480 alin. 1 C.p.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea va respinge apelul declarat împotriva încheierii din 5.11.2013 ca nefondat, păstrând dispozițiile acesteia.
Cel de-al treilea motiv de apel privește soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 3914/8.04.2014 iar criticile dezvoltate de apelantă sub acest aspect sunt apreciate de Curte întemeiate.
Conform art. 19 alin. 21 din Legea nr. 85/2006, „creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația”.
Acest drept a fost exercitat în cauză prin decizia nr. DR 231/09.07.2013 de către creditorul BCR SA, care deține mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor asupra debitoarei ., hotărârea fiind în sensul desemnării unui alt administrator judiciar decât cel stabilit provizoriu de judecătorul-sindic.
BCR SA figurează drept creditor majoritar în tabelul creanțelor și, în consecință, poate exercita toate drepturile care decurg din această calitate. Faptul că pe rolul instanței se află în curs de soluționare o contestație cu privire la creanța sa nu-i înlătură posibilitatea exercitării drepturilor conferite de lege, tabelul de creanțe și respectiv situația juridică pe care o stabilește producând efecte juridice valabile și obligatorii în procedură, prin urmare susținerile intimatelor contestatoare în sensul că decizia BCR SA este abuzivă și discreționară la acest moment, întrucât ar putea pierde poziția de creditor majoritar, nu poate fi reținută.
Admițând contestațiile creditoarelor și respingând solicitarea BCR SA privind desemnarea ca administrator judiciar a practicianului în insolvență propus prin decizia contestată, judecătorul-sindic a avut în vedere că BCR SA și-a exercitat în mod abuziv și inoportun dreptul prevăzut de art. 19 alin. 21 din Legea nr. 85/2006, apreciind că nu există nicio justificare obiectivă a deciziei luate, în condițiile în care nu i se poate imputa administratorului judiciar provizoriu nicio abatere profesională în cadrul procedurii, prin neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor legale.
Aprecierile judecătorului-sindic nu se circumscriu însă limitelor legale în care este permis controlul instanței asupra deciziilor creditorilor majoritari, art. 19 alin. 3 arătând expres că astfel de decizii pot fi contestate doar pentru motive de nelegalitate, nu și de oportunitate. În aceleași limite de oportunitate se încadrează și criticile creditoarelor contestatoare privind cuantumul onorariului administratorului judiciar desemnat de BCR SA și în consecință nu pot fi analizate, depășind cadrul legal impus de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, în acord cu opinia apelantei, Curtea constată că legea nu condiționează exercitarea dreptului creditorului majoritar de a desemna un alt administrator judiciar decât cel provizoriu de modul în care acesta din urmă și-a îndeplinit atribuțiile ce-i reveneau în cadrul procedurii, fapt pentru care referirile intimatelor contestatoare și ale judecătorului-sindic la acest aspect nu au nicio relevanță în cauză.
Curtea consideră că legiuitorul conferă creditorului majoritar dreptul de a desemna administratorul judiciar iar exercitarea acestui drept nu este în niciun fel condiționată și nici lăsată la aprecierea celorlalte părți sau a judecătorului-sindic sub aspectul oportunității ei.
În consecință, pentru considerentele arătate, în baza art. 480 alin. 1 și 2 C.p.civ. și art. 8 din Lega nr. 85/2006, Curtea va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată în sensul că, potrivit art. 19 alin. 21 și 3 din Legea nr. 85/2006, va respinge contestațiile creditoarelor C. A. și M. C. ca neîntemeiate și va admite cererea creditoarei BCR SA, numind în calitate de administrator judiciar al debitoarei . pe SP T. și Asociații SPRL, cu remunerația stabilită prin Decizia BCR SA nr. DR 231/09.07.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta creditoare BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, .. 5, sector 3, împotriva încheierii de ședință din data de 05.11.2013, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ 3/a14, în contradictoriu cu intimata debitoare ., cu sediul în București, ., sector 2, intimatul administrator judiciar A&A C. I., cu sediul în București, .. 12, ., sector 3, și intimatele creditoare C. A., cu domiciliul în Bacău, .. 46, Județul Bacău, și M. C., cu domiciliul în Bacău, ., nr. 25, ., Județul Bacău, ca nefondat.
Admite apelul formulat de apelanta creditoare BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA împotriva sentinței civile nr. 3914/08.04.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ 3.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că:
Respinge contestațiile creditoarelor C. A. și M. C. ca neîntemeiate.
Admite cererea creditoarei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.
Numește în calitate de administrator judiciar al debitoarei . pe SP T. și Asociații SPRL, cu remunerația stabilită prin Decizia BCR SA nr. DR 231/09.07.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. M. H.
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud.D.A.
Tehnoredactat:I.N.
7 ex.
28.04.2015
………………….
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic. S. -C. V.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
