Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 160/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 24385/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2447/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Decizia civilă nr. 160
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
JUDECĂTOR A. C.
GREFIER I. L. P.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta creditoare . SA împotriva sentinței civile nr.7097/11.09.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul curator C. I. și cu intimata debitoare F. L. SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata debitoare prin avocat T. E. cu împuternicire avocațială depusă la fila 157 dosar fond, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe apel.
Intimata debitoare, prin avocat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că contestația a fost depusă anterior comunicării cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Arată că cererea a fost abuziv formulată, că prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței s-a încercat să se încalce hotărâri judecătorești inclusiv pronunțate de ÎCCJ depunând un tabel în care erau menționate niște sume fără a exista măcar o factură. Prin urmare, s-a încercat deschiderea procedurii pe o sumă de 1.000.000 lei fără ca societatea debitoare să fie citată, fără a se indica sediul procesual ales pe care creditoarea apelantă îl cunoștea. Consideră că onorariu de avocat este justificat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7097/11.09.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost admisă contestația debitorului F. L. SRL, fiind respinsă cererea de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 formulată de creditoarea . SA, iar în temeiul disp. art. 453 NCPC a fost obligată creditoarea la plata sumei de 26.600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că
s-a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, față de debitoarea S.C. FORMUM L. S.R.L., creditoarea invocând o creanță în sumă de 236.525,70 eur, pe care debitorul nu a recunoscut-o, așa cum rezultă din cuprinsul contestației formulate.
La termenul din data de 03.04.2014, instanța a dispus ca societatea creditoare să consemneze la bancă, în termen de 5 zile, o cauțiune de 10% din valoarea creanței pretinse, dispoziție pe care aceasta nu a îndeplinit-o, deși încheierea i-a fost comunicată.
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care nu se consemnează cauțiunea în termenul stabilit, cererea introductivă va fi respinsă.
Având în vedere dispoziția legală enunțată, tribunalul a admis contestația și a respins cererea introductivă.
În temeiul art.453 N C.pr.civ. a fost obligat creditorul reclamant la plata sumei de 26.600 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial pentru care s-a prezentat factura nr.385/20.05.2014.
Împotriva acestei sentințe a formulat în termen legal apel creditoarea . SA, solicitând modificarea în parte a sentinței civile apelate în sensul diminuării cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
În motivarea cererii de apel, s-a arătat că deși instanța de fond a primit copia facturii pentru suma de 26.600 lei nu a analizat caracterul rezonabil al onorariului avocațial, raportat la complexitatea speței, numărul de termene și volumul de muncă, avocatului debitoarei nu i s-au solicitat dovezi în acest sens.
S-a menționat că în temeiul rolului activ și al mențiunilor cuprinse în art. 451 alin. 2 NCPC instanța are posibilitatea să cenzureze în parte onorariul, chiar și din oficiu atunci când există o proporționalitate între circumstanțele cauzei și cuantumul sumei achitate cu acest titlu.
În plus, s-a învederat că deși partea care se găsește în culpă procesuală va fi obligată să solicite cheltuielile de judecată, aceasta nu înseamnă că poate fi obligată cu necesitate la achitarea tuturor cheltuielilor, respectiv a întregului onorariu fără a se cerceta limita rezonabilă a acestuia, aceasta fiind de altfel și practica în materie a CEDO.
Astfel, instanța este obligată să analizeze realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată, apelanta apreciind că raportat la numărul de termene, stadiul dosarului și complexitatea cauzei, se impune reducerea onorariului de avocat în cuantum de 26.600 lei. Solicitarea de reducere se bazează pe faptul că nu ar fi echitabil ca partea care a pierdut procesul și care este deja sancționată prin respingerea cererii sale să suporte un cuantum excesiv al cheltuielilor cauzat de un onorariu de avocat stabilit pe baze contractuale.
În drept, au fost invocate disp. art. XIV-XVI din legea nr. 2/2013, art. 451-455 NCPC și s/a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata F. L. SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare, intimata a arătat în esență că a fost solicitată deschiderea împotriva acesteia a procedurii fără ca în realitatea creditoare să indice adresa sa reală, motiv pentru care instanța a dispus numirea în cauză a unui curator, aflând întâmplător de pe portalul instanțelor de judecată despre existența litigiului.
A menționat intimata că după comunicarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, a fost formulată contestație, cererea completatoare a acesteia, peste trei cereri constând în contestații și completări și cereri precizatoare, avocatul angajat obținând documentații de la registrul comerțului. De asemenea, s-a arătat că avocatul a obținut și depus la dosar sentințe pronunțate de Tribunalul București, prin care instanțele au confirmat că împotriva debitoarei creditoarea din cauză nu are nicio creanță certă, lichidă și exigibilă, a obținut relații de la DITL Sector 6 privind bunurile debitoarei, a observat și a indicat instanței că în privința creanței imputate de 236.525,70 euro a intervenit prescripția dreptului material la acțiune. În raport de suma solicitată a fi constatată ca fiind certă în cuantum de 1.052.563 lei un onorariu de avocat de 26.400 lei este mai mic decât procentul uzual de 10% din cuantumul creanței, fiind astfel proporțional cu munca depusă, având în vedere și rezultatul acțiunilor sale.
Examinând hotărârea atacată în raport de înscrisurile dosarului și de motivele invocate de apelanta creditoare . SA, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat pentru următoarele considerente:
Critica adusă sentinței pronunțată de judecătorul sindic vizează în esență suma la care creditoarea, fiind cea care a inițiat cererea de chemare în judecată respinsă, a fost obligată cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, respectiv 26.400 lei.
Apelanta nu contestă culpa sa procesuală criticând cuantumul apreciat disproporționat al sumei acordate cu titlu de cheltuieli de judecată.
Referitor la temeiul juridic invocat în cuprinsul cererii de apel, se reține că într-adevăr potrivit art. 451 alin. 2 NCPC instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat atunci când acesta este vădit disproporționat în raport de valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Rezultă din această dispoziție legală criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la reducerea onorariului de avocat, respectiv complexitatea cauzei ori activitatea desfășurată de avocat. Prin intermediul acestei dispoziții, legiuitorul a urmărit să înlăture abuzul de drept procesual, respectiv exercitarea abuzivă a dreptului de a solicita cheltuieli de judecată de către partea care a câștigat procesul, câtă vreme în caz contrar partea care a pierdut procesul ar fi obligată să suporte un onorariu avocațial stabilit într-un cuantum excesiv printr-un contract de asistență juridică în care ea nu a avut calitatea de parte.
Astfel cum a reținut si Curtea europeana a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, cheltuielile efectuate trebuie sa fie necesare si efectuate real în limita unui cuantum rezonabil, care în prezenta cauză a fost însă respectat.
Contrar opiniei apelantei, Curtea nu poate reține că onorariul avocatului se poate raporta doar la participarea la termenele de judecată acordat la judecarea cauzei în fond, în condițiile în care munca îndeplinită de acesta nu se rezumă doar la acest aspect. Astfel, după cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosar, avocatul ales a întocmit acte procedurale de contestație, care a fost precizată și completată în mod corespunzător, a depus la dosar înscrisurile de care s-a folosit pentru a-și asigura succesul demersului, obținute la diverse instituții (DGITL; ORC; Tribunal). De asemenea, avocatul ales al debitoarei a participat la cele trei termene de judecată, a studiat actele și a formulat apărările care au condus la obținerea unei sentințe favorabile.
De altfel, Curtea reține că onorariul a fost stabilit inter partes conform art.132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin.3 al textului menționat, care sunt: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane; vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii egale performante.
În ceea ce privește complexitatea cauzei, având în vedere că obiectul cauzei a fost reprezentat de deschiderea împotriva debitoarei a procedurii insolvenței, consecințele asupra activității acestei societăți nefiind de neglijat, precum și faptul că suma menționată de către creditoare pretins a fi datorată a fost în cuantum de 236.525,70 Euro, Curtea apreciază că onorariu solicitat nu este vădit disproporționat nici raportat la acest criteriu la care textul de lege face referire expresă, reprezentând mai puțin de 5% din valoarea sumei pretinse.
Pe de altă parte, ținând seama de considerentele expuse mai sus, prin reducerea onorariului plătit avocatului, Curtea apreciază că intimata debitoare ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul/societatea civilă de avocați un onorariu exagerat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 480 alin. 1 C.prc.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat apelanta creditoare . SA, cu sediul în București, sector 2, .. 6A, ..04 împotriva sentinței civile nr.7097/11.09.2014 pronunțată deTribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul curator C. I., domiciliat în București, ., ., . și cu intimata debitoare F. L. SRL, cu sediul ales în București, .. 5, ., ., sector 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. B. A. C.
GREFIER
I. L. P.
Red. jud. MB/Thred.jud.MB
5 ex./16.02.2015
……………………………………..
Tribunalul București Secția a VII-a Civila
Judecător sindic A. Bumbulut
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 1088/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
