Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 249/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 249/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 763/2/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi 339/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 249R/2015
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
JUDECĂTOR I. G.
JUDECĂTOR F. L. ȘALAR
GREFIER M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta . SA prin administrator judiciar CITR FILIALA BUCURESTI SPRL (F. CASA DE INSOLVENTA TRANSILVANIA FILIALA BUCURESTI SPRL), împotriva deciziei civile nr. 1152 din data de 07.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. R. SRL, T. A. INVEST SRL, B. L. IFN SA, B. G. SOCIETE GENERALE SA PRIN SUCURSALA DOROBANTI, . și F. L. ROMÂNIA IFN SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata B. G. Societe Generale SA, prin avocat I. Rusinoiu cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea invocă din oficiu excepția tardivității formulării cererii de revizuire în raport cu dispozițiile art. 324 pct. 1 C.p.c.
Intimata prin avocat, arată că într-adevăr este depășit termenul de depunere a cererii de revizuire prevăzut de lege, însă consideră că lichidatorul în mod corect a formulat această cerere după ce a văzut modul de soluționare a recursului, consideră că ar fi echitabil să fie repus în termen.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 1152 din 07.05.2014 instanța de recurs a admis recursul formulat de debitoarea . SA și a modificat în parte sentința civilă nr. 7576/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ în sensul că a respins cererile formulate de creditorii . IFN SA, . și ., menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut în esență că în ceea ce privește creanțele invocate de creditoarea . IFN SA, penalitățile calculate de creditoare depășeau debitul principal, deși contractul de leasing în baza căruia au fost calculate a fost încheiat în perioada în care erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 469/2002, aceasta guvernând toate efectele ulterioare ale contractului. În aceste condiții, în absența unei clauze exprese în acest sens, ce nu a fost identificată de instanță și nici invocată de creditoare prin întâmpinare, penalitățile nu puteau fi solicitate decât în limita debitului principal.
Fără a analiza valabilitatea clauzei prevăzute de art. 10.3 ce depășește prezentul cadru procesual, Curtea a constatat că aceasta nu este de natură a genera o creanță certă și lichidă conform art. 379(3) și (4) C.p.civ., deoarece plata valorii rămase nu este prevăzută de părți în vederea executării contractului, ci ca evaluare anticipată a daunelor cuvenite în caz de reziliere a acestuia, fiind necesară verificarea prealabilă a îndeplinirii cerințelor pentru antrenarea răspunderii contractuale a utilizatorului ce nu se poate realiza decât cu prilejul verificării în fond a temeiniciei acestor pretenții. De asemenea, creanța reprezentând alte costuri nu era lichidă, cât timp cuantumul acestora nu era determinat sau determinabil direct în baza contractului, ci acesta rezulta din alte înscrisuri ulterioare și neasumate de debitoare.
Față de cele reținute, Curtea a constatat că cerințele privind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea erau dovedite doar pentru două componente ale creanței acestei creditoare: debitul principal în sumă de 16.600 lei, la care se adăugau penalități în același cuantum, totalul nedepășind valoarea prag pentru a îndreptăți creditoarea . IFN SA să solicite deschiderea procedurii insolvenței potrivit art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006.
Sub aspectul criticilor privind analiza cererii de deschidere a procedurii formulate de creditoarea ., Curtea a considerat vădit nejustificate criticile recurentei privind neacceptarea expresă a facturilor fiscale emise de creditoare, cât timp din tranzacția invocată chiar și de către debitoare rezulta recunoașterea expresă a obligației de plată a sumei totale de 38.301,59 lei.
Curtea a reținut însă criticile recurentei privind perioada de calcul a penalităților ce nu putea fi anterioară noii scadențe stabilite prin convenția părților la data de 15.04.2013. Pentru perioada astfel rămasă până la data depunerii cererii (22.05.2013), valoarea penalităților nu atingea o sumă suficientă pentru ca împreună cu debitul principal să depășească valoarea prag pentru a îndreptăți creditoarea . să solicite deschiderea procedurii insolvenței potrivit art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006.
Curtea a reținut ca fiind întemeiate și criticile privind caracterul incert al creanței principale a creditoarei . în valoare de 7.818 lei.
Astfel, în justificarea creanței, creditoarea a depus două facturi fiscale, factura nr._/09.07.2007, emisă pentru avansul datorat potrivit contractului nr. 136/09.07.2007, despre care se făcea mențiunea achitării la data semnării contractului, și o factură nr. 6544/18.08.2008 în valoare de 4.818 lei, care nu privește executarea contractul nr. 136 și nu există dovada acceptării exprese de către debitoare pentru respectarea dispozițiilor art. 379(3) C.p.civ. În acest cadru, Curtea a constatat și că fișa de client atașată la dosar, din care ar rezulta un rest de plată în valoare de 7.818 lei, emană de la creditoare și nu apare ca fiind asumată de debitoare.
Cât timp nu s-a justificat certitudinea creanței principale, pe cale de consecință, Curtea a înlăturat pentru aceleași motive și creanțele accesorii.
Împotriva acestei soluții a formulat cerere de revizuire CITR Filiala București SPRL, (fostă Casa de Insolvență TRANSILVANIA Filiala București SPRL), în calitate de administrator judiciar al . SRL solicitând revizuirea deciziei, raportat la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 Cod Procedură Civilă, în sensul pronunțării și asupra suspendării provizorii a executării sentinței civile nr.7576/25.09.2013 a Tribunalului București, Secția a VII-a Civilă, suspendare pronunțată în dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de apel București și față de care instanța a luat act în dosarul_ însă la momentul soluționării recursului a omis a se mai pronunța asupra suspendării.
În motivare se arată că raportat la încheierea pronunțată în data de 12.12.2013 de Curtea de Apel București în dosarul_, prin care s-a admis cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 7576/25.09.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă în dosarul_, până la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 7576/25.09.2013, instanța de recurs trebuia să se pronunțe din oficiu și asupra suspendării sentinței menționate.
Mai mult, ca urmare a menținerii în parte a sentinței civile nr. 7576/25.09.2013, cu efectul rămânerii irevocabile a măsurii de deschidere a procedurii insolvenței pronunțată de către instanța de fond, instanța de recurs, la momentul pronunțării deciziei civile nr. 1152/07.05.2014, trebuia să ridice suspendarea dispusă față de sentința civilă nr. 7576/25.09.2013.
Se arată că situația expusă a blocat procedura de insolvență a debitoarei sens în care, având în vedere că deși deschiderea procedurii insolvenței a rămas irevocabilă prin soluționarea recursului, datorită faptului că instanța de recurs nu a dispus ridicarea suspendării, administratorul judiciar nu își poate exercita atribuțiile stabilite de Legea nr.85/2006 ca urmare a faptului că la acest moment toate efectele sentinței nr. 7576/25.09.2013 sunt suspendate, inclusiv calitatea administratorului judiciar de a întreprinde măsurile specifice procedurii insolvenței.
Apreciază revizuenta că deoarece decizia civilă nr. 1152/07.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul_, nu i-a fost comunicată, în ciuda calității pe care o avea în dosarul menționat, este în termen pentru depunerea cererii de revizuire.
În drept au fost invocate prevederile art. 509 alin. 1 pct. 1, art. 510 și art. 511 alin. 1 pct. 1 Cod Procedură Civilă, precum și prevederile art. 77 alin.1 din Legea nr.85/2006.
La termenul din 08.04.2015 Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de revizuire.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod Procedură Civilă, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, se impune precizarea că în cauză sunt incidente dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, având în vedere data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței și dispozițiile art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012, potrivit cărora dispozițiile noului Cod de Procedură Civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. În consecință, procesele începute înainte de . noului Cod de Procedură Civilă se judecă potrivit reglementărilor cuprinse în vechiul Cod de Procedură Civilă.
Cum prezenta cerere de revizuire vizează o decizie pronunțată în conformitate cu dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, în cadrul unei proceduri de insolvență începută sub imperiul vechii legi, Curtea, în raport cu motivul de revizuire indicat de parte ca fiind încadrat în dispozițiile art.509 alin.1 pct.1 din noul Cod de Procedură civilă, constată că în speță ar fi incident motivul prevăzut de art.322alin.1 pct. 2 din vechiul Cod de Procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 324 alin.1 pct.1 din vechiul Cod de Procedură Civilă, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct.2, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare.
Cum în cauză cererea de revizuire vizează o hotărâre dată de o instanță de recurs, termenul curge de la data pronunțării acesteia, și nu de la data comunicării acestei hotărâri, cum în mod neîntemeiat susține revizuenta.
Decizia civilă nr.1152 a fost pronunțată la data de 07.05.2014, iar prezenta cerere de revizuire a fost formulată la data de 06.02.2015, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege.
Conform dispozițiilor art. 103 alin. 1 Cod Procedură Civilă, neexercitarea oricărei căi de atac sau neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Față de aceste dispoziții legale, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.
În ce privește efectele încheierii pronunțată în dosarul nr._ la data de 12.12.2013, câtă vreme suspendarea a fost dispusă numai până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul recursului, este evident că în temeiul dispozițiilor art.403 alin.4 Cod Procedură Civilă, măsura suspendării a încetat de drept la data soluționării în mod irevocabil a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta . SA prin administrator judiciar CITR FILIALA BUCURESTI SPRL (F. CASA DE INSOLVENTA TRANSILVANIA FILIALA BUCURESTI SPRL), împotriva deciziei civile nr. 1152 din data de 07.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. R. SRL, T. A. INVEST SRL, B. L. IFN SA, B. G. SOCIETE GENERALE SA PRIN SUCURSALA DOROBANTI, . și F. L. ROMÂNIA IFN SA ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. I. G. F. Șalar
GREFIER
Red.I.G./dact.I.G. M. I.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 658/2015. Curtea de... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1074/2015. Curtea de... → |
|---|
