Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 65/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 36898/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2935/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 65A/2015
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. D.
JUDECĂTOR C. S.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel, formulate de apelanta . SRL împotriva Încheierii din data de 07.11.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta prin avocat M. Antico cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, Curtea acordă părților cuvântul pe cereri prealabile și pe probe:
Apelanta prin avocat, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă apelantei cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea sentinței pronunțată de Tribunalul București și pe cale de consecință să se dispună deschiderea procedurii simplificate a insolvenței societății apelante.
În susținerea cererii de apel, apărătorul apelantei arată că, în acest moment nu există nicio cale de redresare a societății, arată că nu poate depune actele contabile întrucât firma de contabilitate refuză să io le elibereze. A arătat în fața instanței de fond că societatea nu mai funcționează, că are sediul expirat și intenția tuturor este să lichideze această societate pentru că domeniul de activitate ales este imprevizibil.
În concluzie, apărătorul apelantei, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Constată că, prin încheierea pronunțată la 07.11.2014 în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins cererea debitoarei . SRL privind deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva sa.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că debitoarea nu a depus toate documentelor prevăzute de art. 67(1) lit. a)-g), k), l), m) din Legea nr. 85/2014, lipsind situația financiară certificată de auditor sau cenzor, lista plăților și transferurilor efectuate în cele 6 luni anterioare înregistrării cererii (fiind depusă doar pentru perioada aprilie-iunie 2014), declarațiile prevăzute de lit. i) și j), informațiile de la literele f) și l) ale aceluiași articol. Excepția menționată la art. 67(2) teza a II-a din Legea nr. 85/2014 include și situația din speță, în care debitoarea invocă aplicarea art. 38(2) lit. c) pct. 1 din Legea nr. 85/2014, însă, nedepunerea unora dintre documentele cerute de art. 67(1) din aceeași lege împiedică instanța să poată verifica dacă societatea debitoare se află într-adevăr în insolvență.
În acest sens, judecătorul sindic a constatat că debitoarea a depus situația financiară pe anul 2013, cu semnătura administratorului și ștampila proprie, fără ca aceasta să fie certificată de auditor sau cenzor și a apreciat că nu a poate ține seama de conținutul său pentru a determina dacă debitoarea îndeplinește condițiile pentru a solicita deschiderea procedurii simplificate.
Totodată, s-a reținut că creanțele indicate de către debitoare nu sunt mai vechi de 60 de zile, așa cum cere art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014, invocat drept temei al cererii. Dimpotrivă, creanțele nu erau scadente, termenul de restituire a împrumuturilor fiind prelungit până la data de 11.09.2015 (contract de împrumut nr. 3, art. 1, art. 3 și art. 14) și nu s-a probat că debitoarea nu va putea plăti la scadență sumele datorate asociatului persoană juridică, în condițiile în care nu s-a precizat cum au fost cheltuite sumele substanțiale împrumutate și s-a arătat că nu s-au făcut investiții pentru realizarea proiectului, cu excepția plății unui avans de 350 euro.
De asemenea, s-a imputat nedepunerea de către debitoarea a listei complete a creditorilor. Debitoarea a recunoscut în cuprinsul cererii că nu poate plăti proprietarilor terenurilor sumele datorate până la data denunțării contractului de superficie, dar nu a indicat numele și adresele proprietarilor și nici sumele exacte datorate, pentru a se putea proceda la notificarea acestora în cadrul procedurii insolvenței.
Împotriva acestei soluții, debitoarea . SRL a promovat apel, solicitând anularea încheierii și admiterea cererii sale.
În motivare, apelanta a arătat că societatea s-a constituit în vederea dezvoltării unor parcuri fotovoltaice și, pentru realizarea investițiilor, a obținut finanțare de la Ravano Green P. prin trei contracte de împrumut cu valoare totală de 89.048,22 Euro, cu scadența prelungită până în septembrie 2015. Schimbările apărute la nivel legislativ în acest domeniu au adus-o în imposibilitatea continuării proiectelor, generând un dezechilibru financiar care nu-i permite plata datoriilor exigibile.
În ceea ce privește criticile aduse de judecătorul sindic, debitoarea a susținut că nu a putut prezenta toate documentele contabile deoarece o parte sunt reținute de firma de contabilitate din cauza neplății sumelor datorate către aceasta și că aceasta nu putea constitui motiv de respingere a cererii formulate conform art. 67(2) din Legea nr. 85/2014 deoarece societatea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată și se afla în situația prevăzută de art. 38(2) lit. c) pct. 1 nedeținând nici un bun în patrimoniu.
Totodată, apelanta a apreciat că au fost depuse documentele prevăzute la art. 67(1) lit. a) (certificarea cenzorului nefiind necesară cât timp nu se impune desemnarea acestuia în cazul unui SRL), c), i), nedepunerea celor prevăzute la lit. f), l) sau j) neavând relevanță în raport de situația concretă a societății sau neputând fi sancționată cu respingerea cererii.
În ceea ce privește lista creditorilor, apelanta a precizat că proprietarii terenurilor pentru care au fost încheiate contracte de superficie nu se puteau pretinde creditori ai societății nefiind lipsiți de folosința bunurilor ca urmare a sistării activității, iar neexigibilitatea creanței de 89.048,22 izvorâte din contractele de împrumut nu împiedică deschiderea procedurii, societatea aflându-se într-o stare de insolvență iminentă, iar menținerea în funcțiune putând genera noi debite care nu vor putea fi acoperite.
În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și urm. NCPC și art. 38, 43(5), 67 și urm. din Legea nr. 85/2014.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondat apelul pentru următoarele considerente:
În ciuda criticilor apelantei, considerentele deciziei atacate evidențiază faptul că soluția de respingere nu a fost motivată exclusiv de neprezentarea unor documente obligatorii, judecătorul sindic recunoscând că această situație nu ar putea conduce la respingerea cererii în situația dată conform art. 67(2) rap. la art. 38(2) lit. c) pct. 1 din Legea nr. 85/2014, dar apreciind, în limitele atribuțiilor sale, că acestea ar fi fost utile la verificarea stării de insolvență. Totodată, afirmația că o parte din documentele contabile nu au putut fi prezentate deoarece ar fi fost fost reținute de firma de contabilitate nu poate fi folosită de debitoare în apărarea sa, aceasta fiind exclusiv responsabilă de modalitatea de derulare a relațiilor cu această societate. În egală măsură, expirarea sediului social nu ar putea fi invocată chiar de debitoare în temeiul art. 67(2) rap. la art. 38(2) lit. c) pct. 4 din lege deoarece ar echivala cu invocarea propriei culpe cât timp textul de lege are în vedere situațiile de fictivitate ale sediului declarat, iar asociatul – administrator are posibilitatea și obligația menținerii publicității și realității sediului social.
Dincolo de situația documentelor contabile depuse, semnate sau certificate doar de asociatul administrator, principalul impediment la deschiderea procedurii l-a constituit însă faptul că principala datorie recunoscută, singura ce permite depășirea valorii prag, va deveni scadentă după data de 11 sept. 2015.
Este adevărat că dispozițiile art. 66(4) din Legea nr. 85/2014 permit și debitorului în cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă să adreseze tribunalului o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, însă pentru aceasta nu sunt suficiente simplele afirmații ale debitorului. Insolvența este iminentă potrivit art. 5 pct. 29 lit. b) din lege atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței. Or, în cauză, perioada lungă de timp dintre data depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței și data scadenței principalei datorii recunoscute și absența oricăror altor probe dincolo de susținerile debitoarei nu permit reținerea iminenței insolvabilității.
Pe de altă partea poziția exprimată de debitoare apare ca fiind contradictorie cât timp susține că nu deține bunuri în patrimoniu (pentru a nu fi obligatorie prezentarea tuturor documentelor prevăzute cumulativ de art. 67 din lege), dar extrasul de cont evidențiază efectuarea continuă de plăți, iar, pentru justificarea iminenței insolvenței, își exprimă temerile apariției unor noi debite ce nu vor putea fi acoperite deși a afirmat imposibilitatea continuării activității societății în scopul pentru care a fost creată din cauza modificării cadrului legislativ în domeniu. Totodată, bilanțul contabil pe anul 2013 evidențiază existența unor avansuri și imobilizări corporale, dar și a altor datorii decât cele către propriul asociat în legătură cu care nu se explică absența din lista creditorilor
Față de cele reținute, Curtea apreciază că debitoarea nu a făcut dovada iminenței insolvenței pentru a beneficia de procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 NCPC, Curtea apreciază nefondat apelul și îl va respinge ca atare, menținând sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta . SRL împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă la data de 07.11.2014 în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER,
V. D. C. S. M. I.
Red. /Dact. – VD / Ex.: 4
Judecător fond: I.-M. L.
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 134/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
