Contestaţie. Decizia nr. 134/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 134/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 7498/2/2014

Dosar nr._ (Număr în format vechi 2994/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 134/2015

Ședința publică de la 23 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. G.

JUDECĂTOR P. I.

JUDECĂTOR C. M. SPERANȚA

GREFIER C. L.

Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de către revizuienții contestatori B. M. F. și P. I. împotriva Deciziei civile nr. 1940/20.11.2014 pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ /a35 în contradictoriu cu intimata pârâtă . lichidator judiciar M. & ASOCIAȚII - RESTRUCTURING & INSOLVENCY SPRL și intimații contestatori PRISACA T., G. V., G. C., B. M., C. I., ATANASOAIEI G., R. F., URDES A. D. și CIUCHINA I..

La apelul nominal făcut în ședința publică pe lista cauzelor solicitate la amânări fără discuții au răspuns revizuienții contestatori prin procurator E. D.-Nicușor, cu procură judiciară la dosar, intimata pârâtă . lichidator judiciar, reprezentat de avocat I. P. cu împuternicire avocațială colectivă la dosar și intimatul contestator G. V., personal, identificat cu C.I. . nr._,, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Revizuienții contestatori, prin procurator depune la dosar cerere de probatorii, prin care solicită instanței, în combaterea apărărilor făcute de intimata pârâtă . probei cu înscrisuri noi, a probei cu martori și a probei cu interogatoriul intimatei .>

Intimata pârâtă, prin lichidator judiciar, reprezentat de avocat solicită instanței, respingerea cererii de probatorii ca inadmisibilă, apreciind că în prezenta cale de atac nu pot fi administrate aceste probe.

Curtea deliberând față de temeiul de drept invocat de către revizuienți prin cererea de revizuire respinge cererea de probe ca inadmisibilă.

La interpelarea instanței, părțile, prin apărători, având cuvântul pe rând arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe cererea de revizuire.

Revizuienții contestatori, prin procurator solicită instanței admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și motivată, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii recursului formulat de intimata pârâtă.

Depune la dosar concluzii scrise.

Intimata pârâtă, prin lichidator judiciar, reprezentat de avocat solicită instanței, pentru motivele arătate pe larg, prin întâmpinare, respingerea cererii de revizuire ca nefondată, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a deciziei atacate.

Intimatul contestator G. V. lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de revizuire.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra cererii de revizuire:

Budoaică M.-F. și P. I. au formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 alin. 2 Cod procedură civilă, în contradictoriu cu . deciziei civile nr. 1940 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._ /a35 solicitând anularea deciziei și judecând să se dispună respingerea recursului formulat de . sentinței 4283 din 17.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă.

În motivare s-a arătat că prin sentința civilă nr. 4283/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă în dosarul nr._ /a35, judecătorul sindic a admis contestația formulată de ei și alți creditori salariați împotriva raportului nr. 4 al administratorului judiciar și raportului de evaluare nr. 272/07.12.2012 întocmit de evaluatorul S.C. Euroest Evaluări Imobiliare S.R.L. și a dispus „ valorificarea imobilelor situate în București, ., sector 3 în temeiul Decretului Lege nr. 61/1990 și Legii nr. 85/1992, la un preț stabilit conform art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992. ".

Pentru a pronunța sentința civilă nr. 4283/17.04.2014 judecătorul sindic, în mod corect și legal, a avut în vedere Decizia nr. 3 din 18 februarie 2013, privind recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, și faptul ei sunt chiriași în imobilele în speță din anii 1990 și au formulat cereri de cumpărare în decursul anilor, fără a primi vreun răspuns din partea S.C. Energoconstrucția S.A..

Cererile din 18.03.2013 la care a făcut referire S.C. Energoconstrucția S.A. în încercarea (reușită în faza de recurs) de a crea impresia că în acel an s-au formulat singurele solicitări, au fost de fapt un răspuns la adresa lichidatorului judiciar din 16.03.2013 prin care cerea acest lucru deși ei și restul locatarilor au făcut mai multe solicitări de cumpărare adresate S.C. Energoconstrucția S.A. înainte ca aceasta să intre în procedura de insolvență.

Conducerea, de la acea vreme, a tergiversat nejustificat înstrăinarea spațiilor de cazare închiriate încă din 1990.

A priva un chiriaș care locuiește din anii 1990 în imobilele în speță de a cumpăra la un preț social, raportat tocmai la solicitările de cumpărare formulate de-a lungul anilor, astfel cum au susținut în faza de fond și în recurs, consideră că este discriminatoriu față de ceilalți locatari care au beneficiat și beneficiază de prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992.

În ceea ce privește cererea de revizuire consideră că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

Singurele apărări care le-a formulat S.C. Energoconstrucția S.A. în fața instanței de fond au vizat faptul că valorificarea imobilelor se face prin licitație publică, în baza hotărârii comitetului creditorilor și a adunării creditorilor din cadrul procedurii insolvenței. S.C. Energoconstrucția S.A. a susținut că este o societate aflată în procedura insolvenței, cu capital privat și nu face obiectul sferei de aplicare a Legii nr. 85/1992.

P. motivele de recurs recurenta intimată a solicitat în secundar, în contradictoriu cu doar cinci pârâți valorificarea imobilelor potrivit art. 16 din Legea nr. 85/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 244/2011.

Din punctul lor de vedere, instanța de recurs trebuia să soluționeze recursul în limitele apărărilor care au fost formulate în fața instanței de fond. Apărările S.C. Energoconstrucția S.A. în fața instanței de fond nu au fost întemeiate pe art. 16 din Legea nr. 85/1992, aceasta susținând, așa cum au spus mai sus, că locuințele în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 85/1992, aspect reținut de instanța de fond. P. admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul că pentru ei s-a dispus valorificarea imobilelor la prețul pieței potrivit art. 16 din Legea nr. 85/1992, instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut în faza de fond.

Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate de intimații-contestatori.

Au invocat faptul că sentința civilă recurată a rămas irevocabilă, recursul vizând doar 5 (cinci) intimați, printre care și revizuienții. Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fară posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. Cum potrivit art. 1200 pct.4 cu referire la art. 1202 alin.(2) vechiul Cod civil, în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Deoarece a fost constatată calitatea de chiriași a revizuienților, s-a considerat că S.C. Energoconstrucția S.A. a acceptat și executarea obligației viitoare față de aceștia, iar ca o consecință subsecventă a propriei constatări, S.C. Energoconstrucția S.A. este obligată, potrivit Legii nr. 85/1992, să încheie cu reclamanții, care sunt chiriași, contracte de vânzare-cumpărare, procedura de vânzare fiind începută astfel, înainte de data modificării art. 16 din Legea nr. 85/1992 prin Legea nr. 244/2011.

În contradictoriu, . lichidator a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire.

Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate va respinge cererea de revizuire ca nefondată pentru următoarele:

P. Sentința pronunțată în fond de Tribunalul București în Dosarul nr._ /a3 instanța a motivat soluția de admitere a contestației formulate împotriva raportului de activitate al administratorului judiciar prin invocarea considerentelor Deciziei în interesul legii nr. 3/03.04.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție „prin care ICCJ a decis, în interpretarea dispozițiilor art. 1 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spatii cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, că aceste prevederi instituie o obligație legală pentru societățile comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare prin privatizare, de a vinde locuințele construite din fondurile statului sau ale unităților economice ori bugetare de stat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, cu excepțiile prevăzute de lege ".

Cu privire la prețul locuinței, a arătat că prima instanța a reținut în mod nelegal că în cauză are aplicabilitate art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 potrivit căruia „evaluarea și vânzarea locuințelor, prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare - cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile Decretului lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzura din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992 ".

Cu privire la aceasta motivare a Tribunalului București, în mod corect instanța de control judiciar a reținut că prima instanța și-a motivat soluția adoptată prin raportare la Decizia în interesul Legii nr. 3/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă într-o interpretare trunchiată.

Astfel, Curtea de Apel a reținut că problema de drept care a generat practica neunitară a instanțelor o reprezintă interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 în ceea ce privește cererile de chemare în judecată formulate de chiriași anterior intrării în vigoare a Legii nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992, prin care s-a solicitat obligarea societăților comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare, prin privatizare ale locuințelor, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, republicată, la vânzarea acestor locuințe.

Mai mult decât atât, în cuprinsul Deciziei se reține în mod expres că „dezlegarea problemei de drept controversate în jurisprudența instanțelor prezintă relevanță chiar dacă dispozițiile art. 16 din Legea nr. 85/1992, republicată, au fost modificate prin art. I din Legea nr. 244/2011, în sensul că prețul de vânzare al unor astfel de locuințe va fi stabilit prin expertiză la valoarea de circulație a bunurilor. Conform dispozițiilor art. II din Legea nr. 244/2011, locuințele pentru care procedurile de vânzare au început sub imperiul Legii nr. 85/1992, republicată, adică înainte de 14.12.2011 - data intrării în vigoare a Legii nr. 244/2011, se vând la prețul stabilit potrivit Decretului-lege nr. 61/1990.

Or, în aceasta situație prima instanța s-a raportat în mod trunchiat la o soluție jurisprudențială obligatorie și a interpretat greșit actul normativ aplicabil în cauză, Legea nr. 85/1992, fără a ține cont de modificarea legislativă adusă prin Legea nr. 244/2011 și de modul coerent și explicit prin care Înalta Curte de Casație și Justiție argumentează interpretarea dată în propria decizie, aspect reținut întocmai și de către instanța de recurs.

Astfel, cadrul legal al înstrăinării locuințelor construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat este dat de Decretul - Lege nr. 61/1990 și Legea nr. 85/1992 cu modificările ulterioare.

Decretul - Lege 61/1990 reglementează modalitatea și procedura prin care orice persoană poate dobândi dreptul de proprietate asupra unei locuințe construite din fondurile statului. Din aceasta perspectivă, Decretul - Lege nr. 61/1990 poate fi calificat ca o normă cu caracter general.

Scopul Legii nr. 85/1992 este de a reglementa un drept similar celui prevăzut de Decretul - Lege 61/1990 în favoarea unei categorii distincte de persoane, respectiv titularii unor contracte de închiriere, precum și de a largi sfera de aplicare a Decretul - Lege 61/1990 și la alte categorii de bunuri, precum și la alte categorii de titulari ai obligației de a vinde astfel de bunuri.

În ceea ce privește prețul vânzării, inițial acesta se calcula strict prin raportare la anexele 1 și 2 ale Decretului - Lege nr. 61/1990, cu completarea adusă anexei 1 prin art. 16 din Legea nr. 85/1992. Acesta este și motivul pentru care formularea art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 conține sintagma „evaluarea și vânzarea locuințelor (...) se vor face în condițiile Decretului - Lege nr. 61/1990 (adică art. 6 alin. 1 și anexele 1 și 2 - referitoare la valoarea prețului) și ale prezentei legi (adică tocmai art. 16 care, în forma sa inițială adăuga la anexa 1 din Decretul - Lege nr. 61/1990 o anexa a prețurilor de vânzare ale locuințelor cu confort redus)".

La data de 14.12.2011, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 884, Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992.

Potrivit art. I din Legea nr. 244/2011, valoarea de vânzare a locuinței se calculează raportat la prețul pieței, de către un expert autorizat, în condițiile legii.

În cuprinsul Legii nr. 244/2011 au fost incluse și dispoziții tranzitorii prin care s-au stabilit măsuri cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementari, reglementare care a fost înlocuită prin modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992. Astfel, potrivit dispozițiilor tranzitorii cuprinse de art. II din Legea nr. 244/2011, locuințele pentru care la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt în curs de derulare procedurile de vânzare, se vând la prețul stabilit de reglementările în vigoare la data începerii procedurii de vânzare.

În mod judicios a reținut instanța de recurs că, în urma modificării aduse prin Legea nr. 244/2011, art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 trebuie citit ca făcând referire în continuare, în ceea ce privește prețul vânzării, la art. 16, însă în forma sa modificată, care prevede o raportare la prețul pieței, stabilit de un expert autorizat.

P. urmare, instanța de control judiciar a apreciat corect ca, având în vedere că, la data de 14.12.2011 a intervenit o modificare legislativă cu privire la modul de calcul al valorii de vânzare al locuințelor, atunci, în speță se impune ca prețul de vânzare să fie raportat la prețul pieței, spre deosebire de modul de calcul anterior.

În aceste condiții, legal și temeinic a reținut instanța de recurs că, în condițiile în care chiriașii și-au manifestat intenția de a cumpără locuința în condițiile Legii nr. 85/1992 la data de 18.03.2013, atunci aceștia nu pot beneficia decât de prevederile Legii nr. 85/1992 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 244/2011.

În concluzie, având în vedere argumentele de fapt și de drept invocate, că motivul de revizuire invocat de către B. M. F. și P. I. nu este incident în speța, și, pe cale de consecința, Curtea va respinge cererea de revizuire formulată de aceștia, în temeiul art. 322 alin. 2 Cod procedură civilă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de către revizuienții contestatori B. M. F. și P. I. împotriva Deciziei civile nr. 1940/20.11.2014 pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ /a35 în contradictoriu cu intimata pârâtă . lichidator judiciar M. & ASOCIAȚII - RESTRUCTURING & INSOLVENCY SPRL și intimații contestatori PRISACA T., G. V., G. C., B. M., C. I., ATANASOAIEI G., R. F., URDES A. D. și CIUCHINA I..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2015.

Președinte,

G. G.

Judecător,

I. P.

Judecător,

M.-SPERANȚA C.

Grefier,

C. L.

Red.Jud. G.G.

Tehnored.A.A.

2 ex./20.04.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie. Decizia nr. 134/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI