Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 28/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 1393/84/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 28/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător D. P.
Grefier M. N. Ț.
Pe rol, judecarea apelului declarat de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. ÎN NUME PROPRIU ȘI ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S. împotriva sentinței civile nr.3975 din data de 16.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimații ., . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR INSOLV 2007 IPURL, N. E., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză părțile litigante sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul formulat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, procedând din oficiu și în raport de dispozițiile art.131 din NCPC, la verificarea competenței constată că, în conformitate cu dispozițiile art.96 din NCPC și dispozițiile art.8 din legea insolvenței așa cum au fost modificate de Legea nr.76/2013, este competentă general material și teritorial să soluționeze cauza.
În cauză s-a derulat procedura prevăzută de art.200 și art.201 din NCPC, art. art.XV din Legea nr.2/2013 referitoare la regularizarea căii de atac și fixarea unui termen de judecată, raportat la obiectul cauzei și actele existente la dosar declară închise dezbaterile și reținând că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.975, pronunțată la data de 16.09.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului S., s-a respins ca nefondată acțiunea formulată D.G.F.P. S. – în prezent DGRFP CLUJ – AJFP S., pentru obligarea pârâtului N. E., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 8.912 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin încheierea civilă nr. 95/C/27.02.2013, s-a admis cererea debitoarei . PANIC și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar INSOLV 2007 IPURL.
Creditoarea și-a întemeiat acțiunea vizând atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților pe prevederile art. 138 lit. d) din Legea insolvenței care sancționează ținerea unei contabilități fictive, cauzarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea, fără a arăta cum a fost cauzată astfel starea de insolvență a debitoarei sau în ce măsură a contribuit la încetarea de plăți fapta pârâtului de a nu se conforma obligațiilor legale de a depune la AFP Z. declarațiile 100 și 112 pe perioada octombrie 2011- iunie 2012.
Instanța de fond a apreciat că nedepunerea documentelor cerute de lege la AFP nu poate angaja răspunderea pârâtului, în condițiile în care reclamanta nu a probat faptul că prin nedepunerea situațiilor financiare a fost cauzată insolvența debitoarei, astfel încât acțiunea reclamantei este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe, creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S. a declarat apel, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii administratorului debitoarei S.C. S. C. PANIC S.R.L., respectiv pârâtul N. E., pentru suma de 8.912 lei, reprezentând creanța DGRFP CLUJ-N. - AJFP S., în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
În motivarea apelului, creditoarea arată că în mod nelegal instanța de fond a exonerat de răspundere materială pe pârâtul N. E. motivând că nedepunerea documentelor cerute de lege la A.F.P. nu poate angaja răspunderea pârâtului, deoarece în cauză este dovedită existența unor fapte imputabile administratorului și a existenței raportului de cauzalitate între faptele acestuia si starea de insolventă a debitoarei. Astfel, începând cu data de 01.10.2010, societatea nu a depus la organul fiscal declarații fiscale, iar pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind conducerea contabilității, organul fiscal a aplicat debitoarei mai multe amenzi contravenționale în sumă totală de 3.000 lei pentru nedepunererea declarațiilor fiscale, declarația 112 și 100, conform art. 219 alin.1 lit. b) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Apelanta susține că este nejudicioasă motivarea instanței de fond referitoare la faptul că nedepunerea declarațiilor fiscale nu poate fi element de atragere a răspunderii administratorilor, câtă vreme aceste documente reflectă toată activitatea debitoarei, trebuie apoi corelate cu bilanțul contabil, or, s-a dovedit împrejurarea că debitoarea nu a condus contabilitatea conform legii.
Administratorul debitoarei nu s-a preocupat să respecte legislația fiscală, iar amenda a fost aplicată doar pentru o parte din faptele contravenționale comise, acesta în mod continuu, începând cu trim.III.2010, nu a mai depus declarații fiscale în administrație si nici bilanț contabil, astfel ca evidenta contabila nu a fost condusa în conformitate cu legea iar documentele contabile prezentate lichidatorului judiciar nu reflecta realitatea.
În acest context, apelanta susține că neconducerea evidentei contabile conform prevederilor legale pot fi elemente de atragere a răspunderii administratorului conform art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările si completările ulterioare.
Din cele prezentate mai sus rezultă fără echivoc faptul ca există o legătura de cauzalitate între activitatea desfășurată de către administratorul societății debitoare si starea de insolventa a acesteia.
Apoi, antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolventa, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolventa constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudiciul acestora.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au condus societatea în stare de insolventa și ca o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Pârâtul N. E. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii apelante întrucât nu există nicio legătură de cauzalitate între fapta de nedepunere a anumitor declarații fiscale și imposibilitatea plății creanței în sumă de 8.912 lei față de bugetul stat. Mai mult, aceste declarații nu trebuiau depuse întrucât societatea nu mai are angajați începând cu luna octombrie 2011.
Intimata LICHIDATOR JUDICIAR INSOLV 2007 IPURL, în calitate de fost lichidator judiciar al S.C. S. C. S.R.L., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, deoarece a analizat concret și temeinic toate cauzele care au dus la . a constatat fără nici un dubiu că nu sunt întrunite elementele prev. art. 138 din Legea nr. 85/2006 care să atragă răspunderea personală a administratorului debitoarei .
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Judecătorul sindic a reținut în mod legal și temeinic faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale speciale așa cum este reglementată de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006. În concret, lipsesc două elemente esențiale și anume fapta ilicită și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs creditorilor prin starea de insolvență în care a ajuns debitoarea față de care prin încheierea civilă nr. 95/C/27.02.2013 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență, fiind numit lichidatorul judiciar INSOLV 2007 IPURL.
Creditoarea recurentă și-a întemeiat atât cererea de chemare în judecată cât și calea de atac declarată împotriva sentinței pronunțate de către judecătorul sindic pe prevederile art. 138 lit. d) din Legea insolvenței, text care sancționează ,,ținerea unei contabilități fictive, cauzarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea,,.
Or, așa cum în mod întemeiat a reținut judecătorul sindic, singura faptă concret reproșată fostului administrator statutar constă în nedepunerea declarațiilor fiscale, omisiune pentru care debitoarea a fost sancționată contravențional (f. 4-11 dosar fond) cu amenzi în cuantum total de 3000 lei. Instanța de recurs reține, în concordanță cu poziția judecătorului sindic că o astfel de omisiune nu se încadrează în ipoteza textului legal enunțat și nu echivalează cu neținerea contabilității, cu provocarea dispariției unor acte contabile și nici cu ținerea unei contabilități fictive, dacă ne raportăm la toate cele trei variante în care se poate concretiza și poate avea incidență textul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.
Mai mult, lichidatorul judiciar a precizat expres faptul că actele contabile care oglindesc activitatea debitoarei și starea financiară a acesteia au fost predate, fiind vorba despre o procedură deschisă la cererea debitorului cu respectarea tuturor condițiilor necesare pentru .>
Pe lângă fapta ilicită în cazul concret analizat lipsește și raportul de cauzalitate dintre fapta omisivă invocată și starea de insolvență prin care creditorii au fost prejudiciați. Într-adevăr, între nedepunerea situațiilor financiare la instituția competentă și starea de insolvență nu există vreun raport de cauzalitate direct sau necesar. Dimpotrivă, o astfel de omisiune nu este aptă în sine să producă o astfel de consecință.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 480 alin. 1 N.C.P.C. instanța va respinge apelul declarat de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S. împotriva sentinței civile nr. 3.975, pronunțată la data de 16.09.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o va păstra în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S. împotriva sentinței civile nr. 3.975, pronunțată la data de 16.09.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. A. I. D. P. M. N. ȚAR
Red.A.A.I./ 10.03.2014.
Dact.H.C./2 ex.
Jud.fond: L. M..
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 4866/2014. Curtea de... | Acţiune în anulare. Decizia nr. 4394/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
