Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 6501/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6501/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 4610/112/2011/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 6501/2014
Ședința publică de la 16 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător C. I.
Judecător A.-I. A.
Grefier M. N. H.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul M. R. A. împotriva sentinței civile nr. 114 din 04.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud în contradictoriu cu intimații I. S., . BECLEAN având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul personal și asistat de av. M. D. în reprezentarea intereselor recurentului cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 15.09.2014 se înregistrează din partea practicianului în insolvență – întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și reformarea cu consecința casării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în principal întrucât nu a fost cercetat fondul cauzei și nu s-a ținut cont de probatoriul administrat în cauză, apărând înscrisuri noi. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Recurentul învederează că nu este culpabil întrucât a fost victima unui complex de împrejurări nefavorabile, contabilul societății a decedat, toate actele erau la acesta . A participat de fiecare dată când a fost solicitat de către lichidator, nu avea de ce să-l tragă la răspundere pentru starea societății întrucât a lăsat societatea în anul 2005 fără datorii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 114 din 04.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar I. S., împotriva pârâtului M. R. A., administrator statutar al debitoarei S.C. D.-T. SRL, și în consecință:
- a fost obligat pârâtul M. R. A. să suporte din averea proprie pasivul debitoarei în cuantum de 21.006 lei.
În considerente se reține că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus lichidatorul judiciar I. S., în contradictoriu cu pârâtul M. R. A., a solicitat obligarea pârâtului să suporte din averea proprie suma de 21.066 lei, reprezentând pasivul debitoarei S.C. D.-T. SRL.
Prin sentința comercială nr. 1968/12.12.2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr._ 11 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolventei împotriva debitoarei S.C."D.-T." S.R.L., și s-a desemnat lichidator judiciar I. S..
In exercitarea atribuțiunilor prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, precum și a celor dispuse prin hotărârea de numire în calitate de lichidator judiciar a solicitat informații de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud despre debitoare de unde reiese că de la înființare și până la data deschiderii procedurii de insolvență debitoarea ., a avut un singur administrator statutar, respectiv paratul M. R. A..
Raportul cauzal a fost întocmit pe baza informațiilor obținute de pe site-ul A.N.A.F., respectiv indicatorii economico-financiari ai debitoarei la data de 31.12.2008, întrucât reprezentantul societății debitoare nu a predat lichidatorului judiciar documentele financiar contabile ale debitoarei . pana la această dată.
Așa cum s-a precizat și în rapoartele anterioare din informațiile solicitate instituțiilor abilitate, reiese că debitoarea figurează cu bunuri in patrimoniu care nu au putut fi identificate și inventariate constând în remorca Kogel, semiremorca LAG și două autotractoare M..
In consecință, fapta administratorului statutar de a acumula datorii în cadrul exercitării funcției de administrare și respectiv de conducere a debitoarei și de a nu achita aceste datorii poate fi considerată ca o folosire a bunurilor și banilor societății în interesul personal sau al altei persoane.
Astfel faptele administratorului statutar cad sub incidența prevederilor art. 138 al.l lit.a) și d) din Legea 85/2006.
În urma verificării documentelor existente la dosarul cauzei, a adresei de la O.R.C. Bistrița Năsăud și a indicatorilor economico-financiari ai debitoarei la data de 31.12.2008, rezultă că în perioada în care . a funcționat și a fost administrată de către pârâtul M. R. A. a acumulat datorii care la data deschiderii procedurii simplificate de insolvență se ridică la suma de 21.066 lei.
Prejudiciul înregistrat a fost stabilit in baza declarațiilor de creanță înregistrate la dosarul nr._ 11 aflat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, respectiv a tabelului definitiv înregistrat la data 20.02.2012.
Pârâtul M. R. A. a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea(art. 138 alin. 1 lit. D din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei).
Administratorul statutar nu a respectat prevederile legale privind ținerea evidențelor contabile avându-se în vedere că ultimul bilanț depus la organele fiscale a fost cel aferent al exercițiului financiar al anului 2008 iar procedura simplificată de insolvență s-a deschis la data de 12.12.201 1.
Nedepunerea actelor contabile și a raportărilor contabile prevăzute de lege la organele fiscale echivalează cu inexistența unei evidențe contabile, menită să ascundă modul în care a fost gestionată activitatea societății și modificările aduse patrimoniului.
Instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii personale a pârâții, respectiv, fapta ilicită săvârșită de către pârât prin folosirea bunurilor sau banilor societății în folosul propriu sau al altei persoane și neținerea contabilității în conformitate cu legea, prejudiciul care constă în creanța înscrisă la masa credală și care nu poate fi acoperită din sumele de bani sau din valorificarea bunurilor societății debitoare; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu fiind evident.
În drept s-au invocat disp. art. 138, alin. 1, lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pârâtul legal citat și prezent în instanță a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (f. 47).
În motivare s-a arătat că firma D. a fost înființată în septembrie 2004 activitatea de bază fiind transporturi rutiere de mărfuri având în dotare 2 autocamioane și o remorcă.
Activitatea firmei s-a derulat până în oct-nov 2005 când a vândut camioanele lui M. I. administrator al firmei Roker SRL Beclean. A procedat la vânzarea autocamioanelor deoarece nu reușea să se descurce în numeroasele probleme mecanice care se iveau, nefiind de specialitatea necesară acestei activități. Vânzările s-au făcut legal, iar copiile facturilor sunt la dosarul contabilului firmei.
Contabilul firmei a fost S. G. economist ca și pârâtul și care fiind și prieten cu pârâtul a ținut la el în casă toate actele firmei în copie și original, pentru a evita în caz că ar avea nevoie de ele să se deplaseze la Cluj unde avea domiciliul.
La data opririi activității nu avea nici un fel de datorii nici la instituții de stat nici la persoane private sau bănci.
A fost un administrator corect și responsabil și s-a retras din activitate tocmai pentru a nu face datorii și pierderi masive.
A ținut legătura permanent cu Spermezean G. care îl informa de faptul că depunea bilanțul contabil nominal și nu sunt probleme deosebite.
În cursul anului 2009 a luat legătura cu contabilul pentru a proceda la suspendarea firmei pentru a evita plata impozitului forfetar, dar acesta era internat la București și l-a asigurat că se va ocupa de problemă.
Tot în cursul anului 2009 fiica pârâtului M. L. pentru s-a îmbolnăvit grav, ea locuind cu pârâtul și cu fiul ei Richard Gowen. Boala s-a agravat iar în cursul anului 2012 a decedat. Tribunalul Cluj-N. i-a încredințat spre creștere sa pe nepotul său care este încadrat în gradul de handicap grav, iar venitul lor nu depășește 800 lei.
După moartea fiicei sale a încercat să ia legătura cu contabilul său și a aflat că a murit în 2009. nefiind căsătorit, garsoniera lui era deja vândută și și-a mai recuperat nici un fel de act al firmei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut starea de fapt redată în continuare.
Prin sentința comercială nr. 1968/12.12.2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosar nr._ 11 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolventei împotriva debitoarei S.C."D.-T." S.R.L., și s-a desemnat lichidator judiciar I. S..
Potrivit tabelului creanțelor declarate împotriva debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar aceasta datorează creditorilor bugetari DGFP BN și Primăriei Beclean suma de 21.066 lei.
Pârâtul administrator statutar al debitoarei nu a contestat creanțele finale potrivit disp. art. 205 și 208 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal.
Din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvența societății rezultă că acesta a fost întocmit pe baza informațiilor obținute de pe site-ul A.N.A.F., respectiv indicatorii economico-financiari ai debitoarei la data de 31.12.2008, întrucât reprezentantul societății debitoare nu a predat lichidatorului judiciar documentele financiar contabile ale debitoarei . până la această dată. Din acest raport reiese că debitoarea figurează cu bunuri in patrimoniu care nu au putut fi identificate și inventariate constând în Rernorca Kogel, semiremorca LAG și două autotractoare M..
Deși lichidatorul judiciar a notificat în repetate rânduri debitoarea că predea întreaga gestiune acesta nu a dat curs solicitării sale.
Din starea de fapt expusă instanța a concluzionat că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit.a din Legea nr. 85/2006 în sensul că a folosit bunurile debitoarei în folosul propriu.
De asemenea instanța a constatat că pârâtul se face vinovat de săvârșirea și a faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. d constând în faptul de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv cu prev. art. 6 și 10 din Legea nr. 82/1991 a contabilității.
Astfel referitor la cele 3 bunuri s-a reținut că pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar aceste acte contabile justificative referitoare la ieșirea din patrimoniul societății debitoare a celor două vehicule și a remorcii.
De asemenea nu i-a predat lichidatorului nici bunurile menționate în coroprabilitatea lor.
Prin predarea urmată de valorificarea acestor bunuri s-ar fi acoperit în totalitate sau măcar în parte prejudiciul cauzat creditorilor bugetaro constând în creanțele înregistrate în tabelul definitiv al creanțelor în cuantum de_ lei.
Iar referitor la fapta prev. de art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 instanța a apreciat că aceasta constă în omosiunea întocmirii și depunerii la organele financiare a bilanțurilor contabile aferente perioadei 30 iunie 2009 când s-a depus ultimul bilanț contabil și 12 decembrie 2011 când s-a deschis procedura de insolvență împotriva debitoarei încălcându-se astfel disp. art.6,10 și 22 din Legea nr. 82/1991 a contabilității.
Pentru considerentele menționate, instanța în baza prev. art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 instanța a admis acțiunea potrivit dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva sentinței a declarat recurs M. R. A., prin care a arătat că instanța a reținut in mod eronat ca este vinovat de încălcarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006, folosind bunurile debitoarei in folos propriu si de săvârșirea faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. d, constând in faptul ca nu a ținut contabilitatea conform legii.
În motivarea recursului, recurentul arată că firma la care a fost administrator unic a funcționat real intre septembrie 2004 - noiembrie 2005, dupa care a vândut camioanele la d-1 M. I. care a lucrat cu ele pe firma "ROKE R" SRL. Din neglijenta acesta nu a transcris camioanele pe firma sa, recurentul figurând in continuare ca proprietar si obligat să plătească impozit pe un bun care nu mai îi aparține.
Recurentul având domiciliul in Cluj-N. in apartament cu fiica sa si cu nepotul bolnav nu a mai fost in Beclean. A ținut telefonic legătura cu contabilul acestuia, S. G., care l-a asigurat că totul este in regula.
Toate actele firmei in original si copii erau la contabil pentru a le putea prezenta la nevoie la un control. In anul 2009 fiica recurentului s-a îmbolnăvit de cancer la cap, a fost operata si a avut un tratament foarte greu, iar in cursul anului 2012 a decedat. Tot in anul 2009 S. G. a decedat după o boala grea. Dupa moartea fiicei, recurentul a aflat ca d-l S. e decedat, garsoniera era vânduta, și nu a mai găsit nici un act al firmei.
Decesul contabilului l-a pus pe recurent pus in imposibilitatea faptica de a-și îndeplinii atribuțiile care îi reveneau din calitatea de administrator, acesta fiind motivul real pentru care nu s-a mai putut depune bilanț contabil incepand cu anul 2009.
Recurentul solicită să se țină seama de prevederile art. 135 din Noul cod civil alin. 1: "... răspunderea este înlăturata atunci cand prejudiciul este cauzat de forța majora sau de cazul fortuit. Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut si nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat sa răspundă daca evenimentul nu s-ar fi produs”. Recurentul consideră că se încadrează in aceasta situație.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Cu privire la fondul pretenției deduse judecății instanța de recurs reține că soluția pronunțată de către judecătorul sindic este pe deplin legală și temeinică, conformă cu starea de fapt. Astfel, potrivit art. 138 din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate în mod exhaustiv de acest text de lege. Răspunderea întemeiată pe această normă este o răspundere civilă delictuală specială deoarece are ca scop obligarea persoanelor prevăzute în mod expres de text de lege să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o. De aceea, antrenarea acestei răspunderi presupune ca starea de insolvență a societății debitoare să fie asociată cu săvârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de articolul de lege amintit mai sus. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa celui față de care se antrenează răspunderea.
Contrar celor susținute de către recurent instanța reține că în speță sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel, în mod pe deplin întemeiat judecătorul sindic a reținut că pârâtul recurent a deținut funcția de administrator la debitoarea . BECLEAN lichidatorul judiciar a susținut că din faptul nepredării documentelor contabile de către recurent se prezumă că acesta nu a condus contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale, fapt ce a determinat starea de insolvență a debitoarei și prejudicierea creditorilor.
Dacă actele contabile ar fi existat, nu exista nici un motiv justificativ pentru care acestea să nu fie predate lichidatorului judiciar, mai ales în condițiile în care nepredarea actelor contabile întrunește și elementele constitutive ale unei infracțiuni speciale reglementată de art. 147 din Legea 85/2006 și angajează în consecință răspunderea penală a fostului administrator statutar. Din faptul nepredării actelor contabile instanța are singura variantă de a prezuma într-o manieră logică faptul că aceste acte nu sunt predate pentru că nu există, iar în final nu există pentru că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută în enumerarea limitativă de la art. 138 din Legea 85/2006.
În evidențele Registrului Comerțului care fac deplină dovadă față de terți recurentul deține calitatea de administrator statutar. Corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art. 73 lit. c stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului
Răspunderea patrimonială a administratorului statutar al debitoarei poate fi antrenată în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 dacă acesta a comis una din faptele enumerate în mod limitativ de legiuitor în cuprinsul acestui text de lege, faptă care să fi condus debitoarea în stare de insolvență și să prejudicieze creditorii acesteia. Verificând îndeplinirea acestor condiții în cauza dedusă judecății, judecătorul sindic a constatat că aceste cerințe sunt îndeplinite în mod cumulativ în privința pârâtului recurent M. R. A.. Astfel, cerința prejudicierii creditorilor este îndeplinită și decurge din imposibilitatea în care se află aceștia de a-și încasa creanțele scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind că aceasta are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În aceste condiții există un raport de cauzalitate direct între neținerea contabilității și starea de insolvență, deoarece o activitate economică care nu se reflectă în nici un act contabil are un scop străin legii, nu poate fi evidențiată, analizată sau ameliorată și se îndreaptă inevitabil spre insolvabilitate.
Din situația patrimoniului debitoarei înregistrat pe site-ul Ministerului Finanțelor, judecătorul sindic a constatat că societatea deținea active respectiv bunuri și anume remorcă, semiremorcă și două autotractoare.
Pârâtul nu a făcut dovada predării, ceea ce confirmă săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit. a) din Legea nr.85/2006, față de lipsa documentelor contabile care să permită inventarierea patrimoniului de către reclamant și verificarea situației acestor bunuri, fiind consolidată prezumția că au fost folosite de către pârât în scop personal, cu consecința cauzării stării de insolvență.
Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. recursul declarat va fi respins și sentința recurată va fi menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. R. A. împotriva sentinței civile nr. 114 din 4.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. P. C. I. A. I. A. M. N. H.
Red. D.P. dact. GC
2 ex/19.09.2014
Jud.primă instanță: V. C.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 513/2014. Curtea de Apel CLUJ | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
