Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 378/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 378/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 3672/84/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 378/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I.
Grefier M. N. H.
Pe rol, judecarea apelului declarat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. ÎN NUME PROPRIU ȘI ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLCE S. împotriva sentinței civile nr.857 din data de 24.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. în contradictoriu cu intimații . asigurare SRL, . ASIGURARE SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. M. C. MJIHAIL, G. E., având ca obiect Angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal, făcut în cauză părțile litigante sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că la data de 11.07.2014 se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare.
Curtea, procedând din oficiu și în raport de dispozițiile art.131 din NCPC, la verificarea competenței constată că, în conformitate cu dispozițiile art.95 din NCPC și dispozițiile art.8 din legea insolvenței așa cum au fost modificate de Legea nr.76/2013, este competentă general material și teritorial să soluționeze cauza.
În cauză s-a derulat procedura prevăzută de art.200, art.201 din NCPC și art. XV din Legea nr.4/2013 referitoare la regularizarea cererii de apel și fixarea unui termen de judecată, raportat la obiectul cauzei și actele existente la dosar declară închise dezbaterile și reținând că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 857 pronunțată la data de 24.03.2014, în dosarul nr._ al Tribunalului S., s-a respins ca nefondată cererea formulată de creditorul DGRFP CLUJ N. împotriva pârâtei G. E. în calitate de administrator statutar al debitoarei . Asigurare SRL pentru suportarea pasivului social. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu disp. art. 138, dacă sunt identificate persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, acestea pot fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului. Faptele reținute în sarcina administratorului statutar se constituie în ilicit delictual în limita celor enumerate, numai dacă provoacă starea de insolvență, caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
În condițiile în care societatea a plătit amenda de 1000 lei aplicată pentru nedepunerea la organul fiscal a declarației 100, a intrat în inactivitate din motive obiective - deteriorarea mediului de afaceri începând cu anul 2009, lipsa mijloacelor de finanțare, inaccesibilitatea accesării unor credite, identificate de lichidatorul judiciar, instanța constată că nu sunt întrunite elementele răspunderii delictuale speciale, că nu există legătură cauzală între nedepunerea declarației 100 și apariția stării de insolvență, situație în care cererea creditoarei DGRFP Cluj N. a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S. a declarat apel, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii administratorului debitoarei S.C. G. A. DE ASIGURARE S.R.L., respectiv pârâta G. E., pentru suma de 1.451 lei, reprezentând creanța DGRFP CLUJ-N. - AJFP S., în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a) si d) din Legea nr. 85/2006. În motivarea pelului, creditoarea arată că instanța de fond a ignorat temeiul legal și nu a făcut o interpretare strictă a prevederilor legale incidente cauzei precum și temeiul de drept în baza căruia a formulat cererea de atragere a răspunderii administratorilor, respectiv art. 128 lit. d din Legea nr. 85/2006. A subliniat apelanta că mai mult din jumătatea creanței bugetare o reprezintă amenda de 1.000 lei pentru nedepunerea declarațiilor fiscale 100 privind obligațiile de plată aferente lunii iunie 2008, conform art. 219 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 92/2003, așa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de A.J.F.P. S. și înscrisă la masa credală. În opinia apelantei, starea de insolventă a debitoarei este imputabilă pârâtei întrucât, nu a condus contabilitatea în condițiile legii, nu s-a preocupat să respecte legislația fiscală, iar amenda a fost aplicată doar pentru o parte din faptele contravenționale comise, aceasta în mod continuu începând cu data înființării nu a depus la organul fiscal declarații și bilanțul contabil, asa cum prevăd dispozițiile.
În acest context, apelanta susține că neconducerea evidentei contabile conform prevederilor legale pot fi elemente de atragere a răspunderii administratorului conform art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările si completările ulterioare. Apelanta a apreciat că nejudicioasă motivarea instanței de fond ca nedepunerea declarațiilor fiscale nu poate fi element de atragere a răspunderii administratorilor, cât vreme aceste documente reflectă toată activitatea debitoarei, fiind corelate apoi cu bilanțul contabil, dovedindu-se împrejurarea că debitoarea nu a condus contabilitatea conform legii. În raport de cele de mai sus, apelanta susține existența unor fapte imputabile administratorului și a existenței raportului de cauzalitate între faptele administratorului, conform art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, respectiv că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Apoi, antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Intimata pârâta G. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Argumentele invocate de către creditorul recurent în motivarea căii de atac se încadrează pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, în concret invocă neținerea contabilității de către pârâta intimată. În realitate, faptele reproșate chiar dacă reprezintă încălcări ale obligațiilor contabile nu sunt apte în sine să genereze starea de insolvență a debitoarei.
În concret, se reproșează intimatei nedepunerea declarației 100 aferentă lunii iunie 2010, motiv pentru care s-a aplicat debitoarei o amendă în cuantum de 1000 de lei. Așa cum a reținut și judecătorul sindic, fapta în sine nu poate genera starea de insolvență deoarece pe de o parte nu există un raport de cauzalitate între nedepunerea acestei declarații și starea de insolvență a debitoarei, iar pe de altă parte, nici amenda aplicată de 1000 de lei nu poate avea un impact major asupra stării de insolvență a debitoarei și în nici un caz nu poate justifica prin cuantumul redus deschiderea prezentei proceduri.
În aceste condiții nu se poate reține nici incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, mai ales în condițiile în care restul actelor contabile ale debitoarei au fost predate, potrivit raportului întocmit de către lichidatorul judiciar (f. 15 - 17 dosar fond). În aceste condiții instanța de recurs reține în acord cu soluția judecătorului sindic că nu sunt întrunite elementele răspunderii delictuale speciale și că nu există legătură cauzală între nedepunerea declarației 100 și apariția stării de insolvență.
Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., instanța va respinge apelul declarat de către apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S., împotriva sentinței civile nr. 857 pronunțată la data de 24.03.2014, în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE S., cu sediul în mun. Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 857 pronunțată la data de 24.03.2014, în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. A. I. C. I. M. N. H.
Red.A.A.I./ 25.11.2014.
Dact.H.C./5 ex.
Jud.fond: D. Patrițiu.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6914/2014. Curtea de Apel CLUJ | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 2180/2014. Curtea de... → |
|---|
