Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 60/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 1665/84/2013/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR_
DECIZIA CIVILĂ NR. 60
Ședința publică din data de 24 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. I.
JUDECĂTOR: A. M. C.
GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIOANALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. IN NUME PROPRIU ȘI IN NUMELE ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANTELOR PUBLICE S. împotriva sentinței civile nr. 5133 din 11.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., cauza privind și pe intimata . O. LICHIDATOR JUDICIAR CII A. P. A., ., F. V., având ca obiect procedura insolvenței – angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat P. M. pentru intimatul F. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Apelul este scutit de la plata taxei de timbru. S-a solicitat judecarea cauzei și in lipsa părților. A fost parcursă etapa procedurii prealabile.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 131C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 96, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului apel.
Reprezentantul intimatului depune un set de înscrisuri în probațiune și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, curtea declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părții prezente in dezbateri judiciare.
Reprezentantul intimatului F. V. solicită respingerea apelului declarat în cauză apreciind că în cauză nu sunt întrunite elementele prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006 pentru atragerea răspunderii administratorului debitoarei. Așa cum a reținut și instanța de fond, intimatul a ținut contabilitatea societății in conformitate cu legea, in anul 2012 au fost valorificate bunurile societății, iar banii rezultați din vânzarea lor au fost utilizați pentru a plăti furnizorii, administratorul făcând eforturi pentru a evita . debitoarei, stare în care aceasta din urmă a ajuns din motive ce nu-i pot fi imputate administratorului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. nr. 5133 din 11.11.2013 pronunțată in dosarul nr._ al Tribunalului S., a fost respinsă ca nefondată cererea de angajare a răspunderii materiale formulate de D.G.R.F.P Cluj N. împotriva pârâtului F. V. - administrator statutar pentru suportarea pasivului social al debitoarei . în sumă de 59,539 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în conformitate cu disp. art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței, instanța poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
În speță, adm. statutar a gestionat patrimoniul societății în conformitate cu legea. Bunurile evidențiate în balanța de verificare aferentă lunii decembrie 2011, au fost vândute de asemenea și stocurile de marfă în cadrul relațiilor comerciale derulate de societate.
Așa cum a stabilit și lichidatorul judiciar, în legătură cu creanțele considerate nerecuperate, acestea au fost încasate direct de creditorii debitorului, BCR- Sucursala Z. – 12.883, 60 lei și TLH Tony 550 lei, conform facturilor nr. 14/02.12.2011, 15/05.12.2011, respectiv nr. 183/28.11.2011.
S-a constatat că nu sunt dovedite nici una din faptele ilicite prev. de art. 138 alin. 1, astfel că cererea formulată de creditorul DRGFP Cluj N., a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., in nume propriu]si in numele Administratei Județene a Finanțelor Publice S. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței civile atacate si obligarea paratului F. V. să suporte pasivul social al debitoarei in suma de 59.539 lei reprezentând creanța DGRFP Cluj-N.- AJFP S., in temeiul art. 138 alin. 1 lit. a), c) si d) din Legea nr. 85/2006.
În motivare se arată că instanța de fond in mod nelegal a exonerat de răspundere materiala pe parat motivând ca nu a fost dovedita săvârșirea nici unei din faptele ilicite prevăzute de legea insolventei.
Apreciază existența unor fapte imputabile administratorului/asociatului și a existenței raportului de cauzalitate între faptele acestuia, constând in nerespectarea si neaplicarea legii, si prejudiciul creat creditorilor prin . societății, conform art. 138 alin. 1 lit. a), c) si d) din Legea nr. 85/2006.
Din creanța instituției, suma de 9613 lei reprezintă obligații cu reținere la sursa, respectiv impozite si contribuții reținute prin stopai la sursa ( din salariile angajaților) de către administratorul statutar si nevirate la bugetul general consolidat al statului, rezultând cu certitudine ca suma a fost insusita de către administrator/asociat si folosita in interes personal sau in interesul altei persoane, evitând litera legii, respectiv plata impozitelor si a contribuțiilor in contul angajaților.
Nevirarea obligațiilor cu reținere la sursă în termenul de 30 de zile de la data scadenței sunt fapte penale prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, are obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune si reprezentare pentru realizarea obiectului de activitate in condițiile si limitele legii si al actului constitutiv.
Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului in interesul propriu sau al altei persoane constituie fapta ilicita prevăzuta de art. 138 lit. a cu consecința micșorării masei credale si fraudarea creditorilor.
Nevirarea la bugetul statului a obligațiilor cu reținere la sursa constituie o condiție favorizanta pentru apariția stării de insolventa si crearea prejudiciului in patrimoniul creditorilor. Aceasta omisiune duce la concluzia ca suma respectiva a fost folosita in interesul administratorului/asociatului sau al altei persoane, ceea ce constituie fapta ilicita prevăzuta de art.-138 alinv-4 lit.a din Legea nr. 85/2O06v,
Având in vedere faptul ca potrivit art. 71 din Legea nr. 31/1990, obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, trebuie avute in vedere si dispozițiile art. 2009-2012 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru doi, dar si de culpa comisa in executarea mandatului.
Fapta ilicita nu trebuie neapărat sa constea . poate consta si în omisiunea, inacțiunea ilicita, in neindepliniurea unei activități ori neluarea unei masuri cand aceasta activitate trebuia, potrivit legii sa fie întreprinsa.
In lipsa evidentei contabile corecte nu s-au putut identifica toate obligațiile fiscale ale debitoarei.
Exista o contradicte intre balanța contabila si deconturile de TVA.
Potrivit balanței de verificare aferenta lunii decembrie 2011, societatea deținea la data de 31.12.2011 mijloace de transport in valoare de 14.180 lei, stocuri in valoare de 127.233,78 lei si figura cu clienți neincasati in valoare de 20.342 lei.
Din deconturile de TVA depuse de societate in cursul anului 2012 reiese faptul ca agentul economic a efectuat achiziții de bunuri in valoare de 117.386 lei si livrări de bunuri in valoare de 310.737 lei.
Față de aceste constatări nu s-a făcut nici o referire la eventualele diferente dintre valoarea bunurilor existente in sold la data de 31.12.2011 si valoarea de vânzare a acestora, respectiv cu privire la modul de incasare a contravalorii bunurilor livrate / serviciilor prestate in perioada ianuarie 2012 -decembrie 2012.
De asemenea nu s-a făcut referire la masurile intreprinse pentru încasarea creanțelor societății in suma de 20.342 lei si nici la eventualele instrainari de elemente patrimoniale in ultimii 3 ani anteriori deschiderii procedurii de insolventa.
In aceste condiții administratorul societății se face vinovat pentru continuarea activității chiar si atât cand era clara situația incapacității de plata a acesteia, determinând pe aceasta cale majorarea creanțelor existente deja.
Se arată că este vorba de o suma considerabila- 20.342 lei, cu care se puteau acoperi din creanțele debitoarei dar administratorul societății a stat in pasivitate, a omis sa intreprinda acțiuni in vederea recuperării creanțelor de încasat.
Înstrăinarea totala sau parțiala a mărfurilor existente in sold la 31.12.2011. nerecuperarea creanțelor de incasat sau neconducerea evidentei contabile conform prevederior legale pot fi elemente de atragere a răspunderii administratorului conform art. 138 alin. (1) lit. a), c) si d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. cu modificările si completările ulterioare.
Consideră ca starea de insolventa se datorează unei administrări necorespunzatoare din partea organelor de conducere ale societății.
Din cele prezentate mai sus rezulta fara echivoc faptul ca exista o legătura de cauzalitate între activitatea desfășurată de către administratorul societății debitoare si starea de insolventa a acesteia.
Analiza apelului declarat în raport de motivele invocate relevă următoarele:
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art 138 din Legea nr 85/2006.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de-al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Aserțiunile apelantului vizând omisiunea judecătorului sindic de analiză a documentelor prezentate în probațiune și a apărărilor formulate sunt reale .
Examinarea înscrisurilor confirmă o altă stare de fapt ,astfel In lipsa evidentei contabile corecte nu s-au putut identifica toate obligațiile fiscale ale debitoarei fiind evidentă și o contradicție intre balanța contabila si deconturile de TVA.
Balanța de verificare aferenta lunii decembrie 2011 atestă că societatea deținea la data de 31.12.2011 mijloace de transport in valoare de 14.180 lei, stocuri in valoare de 127.233,78 lei si figura cu clienți neincasati in valoare de 20.342 lei.
Din deconturile de TVA depuse de societate in cursul anului 2012 reiese faptul ca agentul economic a efectuat achiziții de bunuri in valoare de 117.386 lei si livrări de bunuri in valoare de 310.737 lei.
Judecătorul sindic a reținut achiesând la susținerile administratorului judiciar în legătură cu creanțele considerate nerecuperate, că acestea au fost încasate direct de creditorii debitorului, BCR- Sucursala Z. – 12.883, 60 lei și TLH Tony 550 lei, conform facturilor nr. 14/02.12.2011, 15/05.12.2011, respectiv nr. 183/28.11.2011 concluzionând că nu sunt dovedite nici una din faptele ilicite prev. de art. 138 alin. 1, astfel că cererea formulată de creditorul DRGFP Cluj N., a fost respinsă ca nefondată.
Contrar celor susținute de pârât cu privire la faptul că nu au fost săvârșite faptele imputate întrucât stocurile au fost valorificate și creanțele încasate, Curtea reține că faptele au fost săvârșite și chia cele afirmate de pârât confirmă aceasta .
Astfel împrejurarea că evidențele contabile ce au fost transmise organelor abilitate reflectă o altă realitate decât cea afirmată, respectiv valorificarea stocurilor și încasarea creanțelor confirmă că nu a fost condusă contabilitatea în conformitate cu legea iar pentru intervalul 2011 și până la valorificare bunurile au fost utilizate de administrator, fiind astfel prezente elementele faptelor invocate de apelantă .
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Sensul dispozitiei legale, potrivit căreia judecatorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Susținerile pârâtului intimat în sensul că fapta ilicită nu există nu au acoperire, fapta invocată îndeplinind întocmai elementele constitutive ale prevederilor art 138 ali1lit a, respectiv împrejurarea că în ultimul bilanț întocmit de societatea debitoare aferent anului 2011, debitoarea a deținut mijloace de transport in valoare de 14.180 lei, stocuri in valoare de 127.233,78 lei si figura cu clienți neincasati in valoare de 20.342 lei, confirmând cele afirmate anterior .
Răspunderea administratorului fiind una convențională, culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i iar cele afirmate de acesta și de lichidatorul desemnat confirmând conducerea contabilității cu nerespectarea prevederilor în materie . .
Înscrisurile prezentate așa cum s-a evidențiat anterior nu sunt de natură a răsturna această prezumție întrucât în fapt relevă că nu a fost respectate nici dispozițiile care reglementează corecta conducere a contabilității.
Raportul de cauzalitate se verifică în concret și nu pot fi reținute susținerile intimatului că starea de insolvență nu a fost determinată de lipsa bunurilor ,atâta timp cât s-a demonstrat existența unui raport de cauzalitate suficient de caracterizat între fapta reținută și starea de insolvență cauzată.
În ceea ce privește faptele prevăzute la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a arătat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile privind întocmirea și depunerea bilanțurilor în conformitate cu legislația în vigoare, ultimul fiind așa cum și recunoaște cel din 2011.
Neconcordanțele dintre documentele publice și cele ale societății relevă că societatea a desfășurat activități comerciale fără a ține o evidență contabilă în conformitate cu legea, încercând să ascundă atât veniturile realizate, cât și natura acestora precum și activele înregistrate.
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .
Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditorilor .
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții ,cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale,adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
Trebuie reținut că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat.
Curtea apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptelor reglementate de art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapte care au condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Judecătorul sindic a determinat o altă stare de fapt și a acordat valențe diferite normelor legale incidente în consecință, însă probatoriul administrat în fața primei instanțe evidențiază prezența faptelor invocate de reclamantă și incidența normelor prevăzute de art 138 alin 1 lit a și d din Lpi .
Considerentele enunțate au demonstrat că apelul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 480 C pr civ, Curtea va admite apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIOANALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. IN NUME PROPRIU ȘI IN NUMELE ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANTELOR PUBLICE S., împotriva sentinței civile nr. 5133 din 11.11.2013 pronunțată in dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o schimbă in tot in sensul că admite cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA G. REGIOANALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. și in consecință obligă pârâtul F. V. la plata pasivului debitoarei in suma de 59.539 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIOANALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. IN NUME PROPRIU ȘI IN NUMELE ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANTELOR PUBLICE S. cu sediul în Z. Piața I. M. nr.15, împotriva sentinței civile nr. 5133 din 11.11.2013 pronunțată in dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o schimbă in tot in sensul că admite cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA G. REGIOANALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. și in consecință obligă pârâtul F. V. cu domiciliul în Z., ., ., jud. S. la plata pasivului debitoarei in suma de 59.539 lei.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.02.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
A. M. I. A. M. C. M. N.
red.A.M.C./S.M.D.
4 ex./10.03..2014
jud.fond.D. Patrițiu
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 6089/2014. Curtea de... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1691/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
