Procedura insolvenţei. Decizia nr. 1691/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1691/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 6765/100/2012/a16
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1691
Ședința publică din data de 24 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. I.
JUDECĂTOR: A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S.
GREFIER :M. N.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul R. G., împotriva sentinței civile nr. 590 din 04.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata . PRIN LICHIDATOR ROVIGO SPRL, având ca obiect procedura insolvenței – executare obligații.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurent, avocat Ș. F., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză nu se află la primul termen de judecată, procedura de citare este îndeplinită, recursul fiind legal timbrat. Se constată că la data de 21.02.2014 recurentul a depus la dosar un set de înscrisuri solicitate de instanță la termenul de judecată anterior.
Instanța pune în discuție cererea de suspendare în temeiul disp. art. 244 C.pr.civ. formulată de recurent.
Reprezentantul recurentului arată că susține cerere de suspendare a prezentei cauze în temeiul disp. art. 244 C.pr.civ. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarelor nr._ 2/a82 și_ 2/a92 aflate pe rolul Tribunalului Maramureș. Depune la dosar un extras de pe portalul tribunalului Maramureș din care rezultă că în dosarul nr._ 2/a92 au fost încuviințate administrarea unor probe printre care și cea testimonială. Apreciază că între aceste dosare există o strânsă legătură. Totodată, dorește să învedereze că în dosarul nr._ 2/a91 Curtea de Apel Cluj, într-o speță similară, a încuviințat cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244 C.pr.civ.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de recurent, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 244 C.pr.civ.
Reprezentantul recurentului depune practică judiciară și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, în principal casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, sau casarea cu reținerea cauzei spre rejudecare sau in subsidiar, modificarea în tot a hotărârii in sensul admiterii acțiunii recurentului și obligarea lichidatorului judiciar la executarea obligațiilor debitoarei. Susține că instanța de fond a respins toate cererile în probațiune formulate de recurent și a soluționat cauza fără a cerceta fondul respingând acțiunea ca neîntemeiată. Deși a pronunțat o atare soluție, judecătorul sindic nu a indicat nici un motiv care să justifice netemeinicia acțiunii. Acesta a reținut că recurentul ar fi trebuit să aștepte ca lichidatorul să soluționeze cererea de executare a antecontractului înainte de a formula acțiunea. De fapt, instanța de fond a ignorat prevederile art. 11, alin. 2 din Legea 85/2006 prin care legiuitorul a înțeles să introducă printre atribuțiile judecătorului sindic soluționarea cererilor de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Cererea introductivă a reclamantului s-a datorat tocmai atitudinii pasive a lichidatorului care nu soluționase la acea dată cererea de executare a antecontractului. Totodată, au fost încălcate disp.art. 25 lit. 1) din legea mai sus amintită care prevăd că judecătorul sindic are dreptul de a-i impune lichidatorului judiciar o anumită conduită și nu doar de a cenzura actele acestuia.
S-a mai arătat că pe fondul cauzei, acțiunea introductivă formulată este întemeiată fiind îndeplinite toate condițiile pentru executarea antecontractului de vânzare cumpărare. Pentru toate argumentele prezentate în fața instanței, oral și în scris, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Instanța reține cauza in pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 590 din 04.02.2013 pronunțate in dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș a fost respinsă cererea formulată de către creditorul R. G., în contradictoriu cu Solvendi SPRL – în calitate de lichidator al debitoarei ..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că obiectul prezentei cauze îl constituie obligarea lichidatorului la încheierea actului autentic de vânzare cumpărare, în baza antecontractului încheiat între creditoare și debitoarea în insolvență, cerere întemeiată în drept pe prevederile art. 931 din Legea 85/2006.
Potrivit art. 931 din Legea 85/2006 obligațiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă: prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător; prețul nu este inferior valorii de piață a bunului; bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui plan de reorganizare.
De la bun început, trebuie reținut că procedura reglementată de art. 931 din Legea 85/2006, privind obligațiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare, este specială în raport de prevederile art. 86 din Legea 85/2006, ambele proceduri fiind la rândul lor proceduri speciale în raport de dreptul comun.
Specializarea procedurii prevăzute de art. 931 din Legea 85/2006 se întinde și asupra căii de urmat în vederea încheierii contractului în formă autentică în cadrul procedurii.
Astfel, din analiza prevederilor art. 931 din Legea 85/2006 reiese că cel care este chemat de lege să se pronunțe asupra îndeplinirii condițiilor încheierii contractului în formă autentică este lichidatorul judiciar.
Că este așa o dovedește pe de o parte prevederea specială adoptată de legiuitor potrivit căreia „obligațiile rezultate dintr-un antecontract de vânzare cumpărare………vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator” iar pe de altă parte dispoziția generală prevăzută de art. 11 alin. 2 din Legea 85/2006 potrivit căreia „atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței”.
De asemenea, potrivit art. 21 din Legea 85/2006, activitatea și mai ales măsurile lichidatorului vor fi cuprinse în raportul lunar de activitate, raport ce poate fi contestat la judecătorul sindic potrivit art. 21 alin. 2, 3 și 4 din Legea 85/2006.
Reiese de aici că procedura de urmat în asemenea situații este ca, inițial, lichidatorul să analizeze și să se pronunțe asupra îndeplinirii condițiilor art. 931 din Legea 85/2006; în urma analizei, lichidatorul va lua sau nu măsura încheierii contractului în formă autentică; această măsură mai apoi poate fi supusă controlului judecătoresc al activității lichidatorului, în condițiile și în procedura prevăzută de art. 21 alin. 2-4 din Legea 85/2006.
În cazul de față, motivat de numărul mare de cereri aflate în curs de analiză și ținând cont de intervenirea elementului existenței unor contracte de cesiune de creanță încheiate între debitoare și creditoarea Credit Europe Bank, precum și a problematicii TVA-ului aplicabil, în mod justificat de necesitatea analizării tuturor condițiilor incidente în cauză, lichidatorul încă nu s-a pronunțat asupra cererii contestatorului, cu privire la incidența și aplicarea în cauză a prevederilor art. 931 din Legea 85/2006.
De subliniat că prin prezenta acțiune nu se solicită obligarea lichidatorului la analiza îndeplinirii condițiilor art. 931 din Legea 85/2006, ci se solicită în mod direct judecătorului sindic obligarea lichidatorului să încheie contractul in forma autentică.
Or, atâta timp cât nu există o pronunțare expresă a lichidatorului în ceea ce privește analiza îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 931 din Legea 85/2006, judecătorul sindic nu poate proceda la aceasta analiză pentru prima dată, decât cu încălcarea normelor legale mai sus enunțate și mai ales a principiilor după care este construită procedura insolvenței, a ierarhizării și a structurării categoriilor de acte de îndeplinit de către fiecare dintre participanții la procedură și cu înlăturarea gradelor și nivelurilor la care trebuie să aibă loc analiza îndeplinirii condițiilor art. 931 din Legea 85/2006.
În acest sens, apreciind că în raport de modul de formulare, acțiunea introductivă este neîntemeiată, instanța a respins-o conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul R. G. solicitând în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar casarea acesteia și reținerea cauzei spre rejudecare cu consecința modificării în tot a sentinței recurate, în sensul de a admite cererea recurentei și a obliga lichidatorul judiciar la executarea obligațiilor debitoarei P. R. S.R.L.
În motivele de recurs se arată că prin cererea formulată sub dosar nr._ 2/al6, contestatorul a solicitat instanței admiterea cererii și obligarea lichidatorul judiciar la executarea obligațiilor debitoarei P. R. S.R.L. asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 119/22.01.2008, modificat prin actele adiționale ulterioare, în sensul obligării lichidatorului să încheie contract de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 17, situat in Cluj-N., .-138, scara 4, . iar în caz de refuz hotărârea ce se va pronunța să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare prin care să se transfere proprietatea asupra imobilului libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de orice fel ori măsuri asigurătorii.
Consideră că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, învederând faptul că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Apreciază că instanța a respins nejustificat cererile în probațiune formulate de contestatoare.
Așa cum rezultă din încheierile de ședință premergătoare pronunțării Sentinței recurate, precum și din conținutul acestei Sentințe, instanța de fond a respins o parte din cererile în probațiune formulate. După cum se poate observa din conținutul respectivelor cereri, acestea aveau rolul de a dovedi temeinicia cererii formulate, raportat la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 93/1 pentru perfectarea contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Ori, în condițiile în care instanța de fond nu a permis să administreze probele necesare dovedirii temeiniciei cererii de chemare în judecată, consideră că în mod evident nu s-a realizat o cercetare reală a fondului cauzei, ceea ce atrage sancțiunea casării cu trimitere spre rejudecare a pricinii.
Solicită a se observa că în cadrul considerentelor, judecătorul sindic nu a precizat nici măcar un sigur motiv care să atragă respingerea cererii introductive ca neîntemeiată. După cum se poate observa din aceste considerente, instanța a analizat strict chestiuni de ordin formal, ce tin de posibilitatea unui promitent cumpărător de a se adresa direct instanței pentru a solicita executarea antecontractului, fără a cerceta însă fondul cererii și a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 93/l. Cu toate acestea, soluția pronunțată de instanță a fost aceea de a respinge, pe fond, cererea formulată ca neîntemeiată.
Consideră că judecătorul sindic a reținut în mod nelegal faptul că subsemnata nu avea posibilitatea de a formula cererea introductivă înainte ca lichidatorul să soluționeze cererea de executare a antecontractului.
Practic singurul motiv reținut de instanța de fond pentru a respinge cererea introductivă a subsemnatei a fost acela că, art. 93/1 nu dă posibilitatea promitenților cumpărători de a solicita instanței să oblige lichidatorul judiciar să execute obligațiile asumate de debitoare printr-un antecontract.
Apreciază că soluția instanței este nelegală, având în vedere următoarele argumente:
a. Instanța a ignorat prevederile art. 11 al. 2 din Legea nr. 85/2006, pe care însă chiar ea le-a citat, potrivit cărora: „Atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei."
Practic, instanța de fond a ignorat cea de-a doua teză a acestui articol, prin care legiuitorul a înțeles să includă între atribuțiile judecătorului sindic soluționarea cererilor de natură judiciară aferente procedurii insolventei. In speța, cererea introductivă formulată s-a datorat atitudinii pasive a lichidatorului, care nu soluționase la acea dată cererea de executare a antecontractului. în aceste condiții, întrucât erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 93/1, am înțeles să formulez o cerere judiciară, prin care lichidatorul să fie obligat să adopte o anumită conduită.
Unul din punctele centrale ale raționamentului judecătorului sindic a fost acela că potrivit art. 93/1, lichidatorul este cel care execută obligațiile asumate de debitoare prin antecontracte de vânzare-cumpărare. Potrivit instanței, acest text nu ar permite judecătorului sindic să impună lichidatorului să execute un anumit antecontract, înainte ca acesta din urmă să se pronunțe pe cererea de executare.
Apreciază că interpretarea dată de instanța de fond textului în discuție este nelegală, întrucât judecătorul sindic a adăugat practic la lege, o interdicție care nu există. Astfel, în mod firesc art. 93/1 prevede că lichidatorul este cel care execută obligațiile antecontractului, în considerarea faptului că el este reprezentantul legal al debitoarei și în această calitate are controlul asupra exercitării drepturilor și obligațiilor acesteia. Cu toate acestea, textul nu interzice în niciun caz judecătorului sindic să impună lichidatorului să execute obligațiile dintr-un antecontract. Și în varianta susținută de subsemnată, tot lichidatorul este cel care execută obligațiile asumate prin antecontract de debitoare, fiind deci respectate prevederile art. 93/1, doar că acest lucru este impus de către judecătorul sindic, în exercitarea atribuțiilor expres prevăzute de art. 11 al. 2, teza a II-a din Lege. Cele susținute de subsemnată au fost confirmate de Curtea Constituțională. Astfel, potrivit Deciziei nr. 1382/20.10.2011 pronunțată de către Curtea Constituțională în analizarea excepției de neconstituționalitatea a disp. art. 93/1 din Legea nr. 85/2006 - respinsă, se reține: Referitor la susținerea autorului excepției de neconstituționalitate, ce constă în faptul că promitentul-cumpărător, nu poate cere instanței respectarea opțiunii inserate în acest contract, Curtea constată că, astfel cum reiese din economia textului criticat, acesta nu conține norme care ar împiedica în vreun fel dreptul promitentului-cumpărător de a se adresa justiției.
Rezultă deci în mod neechivoc faptul că și Curtea Constituțională a apreciat că nici art. 93/l și nici o altă prevedere din Legea nr. 85/2006 nu împiedică formularea unei cereri precum cea promovată și respinsă în mod nelegal de judecătorul sindic. O interpretarea contrară, precum cea reținută de Tribunalul Maramureș în speță, este de natură a încălca dreptul liberului acces la justiție.
Soluția instanței încalcă prevederile art. 25 lit. 1) din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestui text, între atribuțiile lichidatorului intră și toate acele atribuții ce îi sunt încredințate de către judecătorul sindic. Astfel, rezultă că așa cum am susținut și mai sus, judecătorul sindic are dreptul de a îi impune lichidatorului o anumită conduită și nu doar de a cenzura actele acestuia.
Or, exact acest lucru a fost solicitat și prin cererea introductivă, anume a-i fi impus lichidatorului, de către judecătorul sindic, să execute obligațiile asumate de debitoare prin antecontract, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 93/l.
Consideră că cele de mai sus dovedesc indubitabil incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. Civ., sentința recurată fiind și sub acest aspect nelegală.
In subsidiar, în susținerea cererii de modificare a sentinței recurate, arată că cerere introductivă formulată este întemeiată, în speță fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 93/1 pentru executarea obligațiilor conținute de antecontractul de vânzare-cumpărare.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
Demersul judiciar al recurentului R. G. vizează înlăturarea refuzului administratorului judiciar al debitoarei . de a soluționa cererea formulată cu privire la executarea obligațiilor care revin debitoarei urmare a încheierii antecontractului de vânzare cumpărare și aplicarea prevederilor art.931 din LPI.
Susține recurenta că această cerere adresată întâi administratorului judiciar și apoi judecătorului sindic, fundamentată pe prevederile art. 11 alin. 2 teza finală din Legea nr. 85/2006, sunt date de legiuitor în competența judecătorului sindic, și, prin urmare, acesta avea obligația să cerceteze fondul pretențiilor sale.
Curtea constată că ulterior momentului deschiderii procedurii simplificate de faliment față de debitoarea ., la solicitarea lichidatorului judiciar, recurenta și-a exprimat opțiunea în sensul executării contractului de vânzare-cumpărare.
Lichidatorul judiciar, procedând la verificarea cererii formulate a concluzionat, inițial, că recurenta îndeplinește exigențele legale sub rezerva achitării unei diferențe de preț, fiind invitată la un anumit birou notarial în vederea perfectării tranzacției în formă autentică.
Ulterior acestui moment, lichidatorul judiciar a apreciat că se impune suspendarea demersurilor de perfectare a contractului de vânzarea cumpărare în formă autentică întrucât sunt necesare clarificări privind plățile efectuate în beneficiul debitoarei în raport de cesiunea de creanță intervenită între debitoare și Credit Europe Bank România SA la data de 10 martie 2008 și pretins a fi notificată la data de 31.10.2008.
Curtea constată că deși lichidatorul judiciar al debitoarei a menționat în adresa expediată recurentei că notificarea nu constituie un refuz de executare a antecontractelor de vânzare-cumpărare, în fapt, întrucât starea de incertitudine în raport de cererea formulată se poate prelungi pentru o perioadă nerezonabilă de timp, notificarea lichidatorului judiciar din data de 29.10.2012 echivalează cu un refuz implicit de soluționare a cererii de executare a antecontractelor de vânzare-cumpărare.
Întrucât „măsura de suspendare” a demersurilor de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică nu a fost cuprinsă într-un raport de activitate care să poată fi contestat în condițiile art. 21 alin.2 din Legea nr. 85/2006, se poate susține cu temei că demersul judiciar al recurentei prin care a solicitat obligarea lichidatorului judiciar la executarea obligațiilor care revin debitoarei S.C. P. R. S.R.L. în baza antecontractului de vânzare-cumpărare este admisibil pentru a înlătura inacțiunea lichidatorului judiciar, de a soluționa cererea și de a include măsura dispusă într-un raport de activitate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia că cererea recurentei adresată judecătorului sindic se circumscrie cererilor judiciare aferente procedurii insolvenței, care se impune a fi soluționată de către judecătorul sindic potrivit competențelor atribuite în condițiile art.11 alin.2 teza finală din LPI și, ca atare, se impunea analizarea pe fond a acesteia.
În consecință, în temeiul art.312 alin.5 din C. Curtea va admite recursul declarat, va casa hotărârea recurată, și, constatând că aceasta a fost pronunțată fără o cercetare prealabilă a fondului, va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul R. G. împotriva sentinței civile nr. 590 din 04.02.2013 pronunțate in dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. I. A. M. C. M. S.
GREFIER
M. N.
red.MS/S.M.D.
2 ex./12.03.2014
jud. fond. V. F.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 232/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
