Contestaţie. Decizia nr. 7158/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7158/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 1308/1285/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7158/2014
Ședința publică de la 26 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător M. B.
Judecător C. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., împotriva Sentinței civile nr. 1784 din 13.06.2014 pronunțată în dosar nr._ al Trib. Spec. C., privind și pe creditor P. L. ROMANIA IFN SA, creditor P. B. DE asigurare SRL, creditor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C.-N. PRIN DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C.., creditor M. C.-N., creditor ., creditor . SRL, creditor . ARTRI MED) SRL, creditor . SRL, intimat . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR H & B INSOLV SPRL, având ca obiect contestație_ contest.la rap.fond.dep.de DGFP.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 19 august 2014 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, din partea lichidatorului judiciar al debitoarei.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și ale Legii nr. 85/2006.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.784 din 13.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., s-a respins contestația formulată de contestatoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. împotriva raportului privind fondurile și planul de distribuire a sumelor încasate, întocmite în procedura insolvenței debitoarei .. de către lichidatorul judiciar H&B INSOLV S.P.R.L. C.-N..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 15.05.2014 lichidatorul judiciar H&B INSOLV S.P.R.L. al debitoarei S.C. R. I. S.R.L. a depus la dosarul cauzei nr._ 12 procesul verbal de afișare la ușa instanței din data de 14.05.2014 privind raportul asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor debitoarei și planul de distribuire între creditori.
Potrivit acestor înscrisuri, lichidatorul judiciar a arătat că a valorificat bunurile debitoarei S.C. R. I. S.R.L. pentru suma totală de 8.147 lei și a obținut creanțe în valoare de 3.000 lei, încasările totale fiind de 11.147 lei. La data de referință a întocmirii raportului asupra fondurilor obținute din lichidare, respectiv 14.05.2014, soldul contului de lichidare era în sumă de 10.923,56 lei, până la acel moment fiind efectuate plăți din cont reprezentând cheltuieli conform art.123 pct.1 din Legea nr.85/2006. În ceea ce privește retribuția lichidatorului judiciar, conform aprobării adunării creditorilor din 30.04.2013, era în sumă de 3.000 lei plus TVA (3720 lei) pentru întreaga procedură. Celelalte cheltuieli prevăzute de art.123 pct.1 aferente perioadei 11.01._14 se compuneau astfel: 33,76 lei taxe poștale și de comunicare a actelor (avansate de lichidatorul judiciar); 540,43 lei cheltuieli de promovare și prezentare a bunurilor în vederea valorificării (avansate de lichidatorul judiciar); 32 lei informații ONRC (avansate de lichidatorul judiciar); 222,94 lei cota UNPIR (suma de 207,94 lei a fost achitată din averea debitoarei); 1.577 lei taxă pe valoare adăugată ca urmare a operațiunilor de vânzare efectuate; 50 lei informații OCPI C. (avansate de lichidatorul judiciar); 8459,28 lei cheltuieli de arhivare a documentelor societății debitoare; 1488 lei servicii de evaluare a activelor din patrimoniul debitoarei; 45,50 lei comisioane bancare (suma de 15,50 lei fiind achitată din averea debitoarei).
Prin planul de distribuire între creditori, lichidatorul judiciar a constatat că pentru perioada 11.01._14 cheltuielile de procedură sunt în sumă totală de 16.168,91 lei, structura distribuirilor prezentându-se astfel: 1577 lei taxă pe valoare adăugată care se achită conform art. 64 alin.6 din Legea nr.85/2006; 842,28 lei parțial cheltuieli de procedură avansate de lichidatorul judiciar; 222,94 lei cota UNPIR conform art.4 din Legea nr.85/2006; 8.459,28 lei servicii de arhivare documente de către .; 45,50 lei comisioane bancare. În urma distribuirilor au rămas neacoperite cheltuieli de procedură în cuantum de 1301,91 lei și onorariul lichidatorului judiciar de 3720 lei inclusiv TVA.
Împotriva raportului fondurilor și a planului de distribuire DGRFP C.-N. a formulat la data de 30.05.2014, cu respectarea termenului legal de 15 zile de la afișare conform art. 122 alin.3 din Legea nr.85/2006, prezenta contestație prin care a invocat faptul că este nelegal a fi distribuite sume pentru servicii de arhivare câtă vreme acestea nu au fost aprobate, iar în calitate de creditor majoritar a votat împotriva arhivării documentelor societății debitoare, sens în care a și contestat hotărârea adunării creditorilor din data de 26.05.2014. Pe scurt, nemulțumirea creditorului bugetar se rezumă la faptul că deși creditor majoritar și garantat nu a obținut nicio sumă din cele încasate, lichidatorul judiciar preferând să propună plata unor servicii de arhivare a documentelor societății debitoare.
După cum corect a arătat lichidatorul judiciar, deși Legea nr.85/2006 nu prevede obligativitatea arhivării documentelor societății aflate în insolvență, Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naționale, cu modificările și completările ulterioare, specială în această materie, prevede în art. 18 alin.1 următoarele: în cazul declarării falimentului, în condițiile legii, a unui creator de documente, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2, se preiau de Arhivele Naționale sau de serviciile județene/Serviciul Municipiului București ale/al Arhivelor Naționale, iar documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetățenilor, se predau, pe bază de contract, operatorilor economici autorizați în prestarea de servicii arhivistice, iar alin.4 prevede următoarele: în cazul persoanelor juridice pentru care s-a declarat falimentul, finanțarea transferului arhivei către un operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice se va face, cu prioritate, de către lichidator, din fondul de lichidare, în condițiile art. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, sau, după caz, din averea debitorului. De asemenea, potrivit art. 16 din același act normativ documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor, vor fi păstrate de către creatorii și deținătorii de documente.
Totodată, din cuprinsul Legii nr.82/1991 a contabilității, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 25 și 26, reiese faptul că registrele de contabilitate obligatorii și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară ale societății trebuie păstrate 10 ani de la terminarea exercițiului financiar, cele privind pe salariați 50 ani, existând registre sau alte documente pentru care prin ordin al ministrului finanțelor publice să se poată stabili în mod justificativ 5 ani de păstrare.
Apoi, după cum se poate observa aceste cheltuieli se achită cu prioritate din averea debitoarei conform regulii stabilite de art. 4 alin.1 din Legea nr.85/2006. De altfel, inclusiv în Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, publicat în M.Of nr.678 din 06.10.2010, cu modificările și completările ulterioare, în art. 89 alin.4 se precizează că sunt de asemenea cheltuieli de procedură admise la plata din fondul de lichidare cheltuielile de arhivare a documentelor debitoarei. Standardul de cost pentru decontarea operațiunilor de verificare, selecționare, inventariere și legare este echivalentul a 35 euro/ml, iar pentru depozitare 1 euro/ml/lună.
Faptul că lichidatorul judiciar a propus cheltuieli privind arhivarea documentelor societății debitoare anterior adoptării în mod expres a măsurii de către comitetul creditorilor al debitoarei nu constituie prin sine o măsură nelegală, atâta vreme cât plata sumei urma a se face doar ulterior aprobării sale, iar în situația în care această sumă privind serviciile nu ar fi fost aprobată, aceasta ar fi rămas nealocată până la luarea unei hotărâri de către comitetul creditorilor și ar fi presupus un nou plan de distribuire. Propunerea lichidatorului judiciar de a fi arhivate documentele contabile ale societății debitoare se circumscrie dispozițiilor legale mai sus indicate, fiind pe deplin legală.
Pe de altă parte, prin decizia din data de 26.05.2014 comitetul creditorilor al debitoarei a aprobat cu majoritate simplă, conform art. 17 alin.4 din Legea nr.85/2006 propunerea lichidatorului judiciar privind arhivarea documentelor și oferta înaintată de . în calitate de creator și deținător de documente în sensul Legii nr.85/2006, iar contestația formulată de creditoarea DGRFP C.-N. împotriva deciziei comitetului creditorilor a fost respinsă ca inadmisibilă de către judecătorul sindic prin Sentința civilă nr.1785/13.06.2014 pronunțată în dosarul nr.1308/1285/ 2012/a2 al Tribunalului Specializat C..
Prin urmare, întrucât motivele invocate de contestatoare sunt nefondate, judecătorul sindic constatând că propunerea de distribuire a sumelor se grefează pe dispozițiile art. 121 din Legea nr.85/2006, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de DGRFP C.-N..
Împotriva acestei sentințe, creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii lichidatorului de încuviințare a planului de distribuție propus și admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, creditoarea a susținut că instanța a schimbat natura juridica a obiectului dedus judecații, împărtășind poziția lichidatorului si neținând seama de obiectul contestației. Astfel prin contestația formulata, recurenta arată că a solicitat judecătorului sindic a constata nelegală măsura lichidatorului de a fi cuprinse în planul de distribuire serviciile de prelucrare, depozitare si arhivare a documentelor în cuantum de 8.459,28 lei la data de 15.05.2014, atâta timp cât acestea au constituit punct de pe ordinea de zi a adunării creditorilor din data de 26.05.2014. Obiectul contestației sale a fost ca lichidatorul judiciar a luat prematur hotărârea ca acestea să fie cuprinse în planul de distribuire înainte să fie votate de comitetul creditorilor, ori judecătorul sindic prin cele reținute nu a răspuns în nici un fel solicitării.
Votul creditoarei, în calitate de membru al comitetului creditorilor a fost de neaprobare a acelor servicii, cu toate acestea lichidatorul a procedat la înscrierea acestora în planul de distribuire. Așadar, susține recurenta, se poate concluziona că indiferent care a fost poziția sa, în calitate de creditor, hotărârea si măsura luata a fost aceeași. Hotărârea lichidatorului era luată încă înainte de fi supusa aprobării comitetului creditorului si indiferent care ar fi fost votul si poziția membrilor adunări creditorilor.
Acesta a fost motivul contestației formulate, judecătorul sindic insă nedând curs poziției creditoarei.
Cu atât mai mult, sumele încasate ce făcut obiectul planului de distribuire au fost realizate din vânzarea bunurilor ce au constituit obiectul garanției în favoarea creditoarei, lichidatorul considerând că sunt insuficiente pentru plata unor creanțe bugetare garantate dar nu sunt insuficiente pentru plata serviciilor de arhivare a documentelor doar propuse de către acesta si neaprobate de către comitetul creditorilor.
De asemenea, recurenta consideră nelegală constatarea judecătorului sindic ca propunerea de distribuire a sumelor se grefează pe dispozițiile art.121 din legea 85/2006 întrucât aceste dispoziții fac trimitere la taxe, timbre și orice alt cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, ori în prezenta speța dedusă judecații nu a fost vorba despre cheltuieli necesare valorificării si conservării bunurile debitoarei.
Lichidatorul judiciar H&B INSOLV S.P.R.L. C.-N. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. În ceea ce privește cheltuielile de arhivare, intimatul a invocat prevederile art. 18 alin.1 și 4 din Legea nr.16/1996 a Arhivei Naționale, cu modificările și completările ulterioare, iar raportat la legislația în vigoare, a apreciat că se impune depozitarea și gestionarea întregii arhive a societății debitoare către o firmă specializată. (f.8)
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În procedura insolvenței debitorului . s-a încasat în contul unic al procedurii suma de 11.147 lei. Fondurile obținute au rezultat din adiționarea sumei de 8147 lei ca urmare a valorificării bunurilor debitoarei constând în generator, betonieră, autoturism Dacia, schelă metalică, mai compactor, mașină de tăiat beton și elevator Geda, cu suma de 3000 lei, reprezentând creanțe recuperate.
Cheltuielile generate de derularea procedurii insolvenței în perioada 11.01._14 au fost calculate de lichidatorul judiciar la suma de 16.168,91 lei.
În cadrul acestor cheltuieli, a fost inclusă și suma de 8459,28 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de arhivare a documentelor debitoarei ce urmau a fi prestate de către ..
Prin planul de distribuire contestat în prezenta cauză s-a propus ca din fondurile obținute să se acopere doar parțial cheltuielile de procedură, nefiind distribuită nicio sumă de bani în favoarea creditorilor înscriși în tabelul definitiv de creanțe.
Lichidatorul judiciar a decis ca distribuirea sumei aflate în contul unic de lichidare să se realizeze după cum urmează:
- 1.577 lei s-a achitat conform art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 către AJFP C. cu titlu de taxă pe valoare adăugată,
- 842,28 lei, cu titlu de cheltuieli parțiale de procedură avansate de lichidatorul judiciar,
- 222,94 lei, cota de 2% conform art. 4 din Legea nr. 85/2006 către UNPIR,
- 8459,28 lei, costul serviciilor de arhivare a documentelor către . și
- 45,50 lei, comisioane bancare.
Distribuirea sumelor de 842,28 lei, 222,94 lei, 8459,28 lei și 45,50 lei s-a realizat cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 121 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Suma de 8147 lei, inclusă în planul de distribuire contestat, a provenit, în parte, din valorificarea a trei bunuri afectate unor garanții reale constituite în favoarea creditoarei DGRFP C. N. conform procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr._/22.06.2011. În concret, bunurile afectate de garanții constituite în favoarea recurentei sunt: mai compactor, mașină de tăiat beton și elevator Geda. Aceste bunuri au fost valorificate în procedură contra sumelor de 1.678 lei, 2.100 lei și 750 lei, inclusiv TVA, în total 4.528 lei, inclusiv TVA.
Criticile de nelegalitate evocate de recurentă au fost formulate în legătură cu distribuirea sumei de 8459,28 lei în favoarea ., reprezentând costul serviciilor de arhivare a documentelor și privesc două aspecte principale.
În primul rând, se afirmă că în mod greșit a procedat lichidatorul judiciar la distribuirea sumei de 8459,28 lei în favoarea . în temeiul dispozițiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006 de vreme ce cheltuielile aferente serviciilor de arhivare a documentelor nu pot fi incluse în categoria cheltuielilor necesare pentru conservarea bunurilor afectate de garanții constituite în favoarea sa. În contextul acestei apărări, recurenta a adăugat că sumele ce au făcut obiectul planului de distribuire au fost realizate din vânzarea bunurilor afectate de garanții constituite în favoarea sa.
În al doilea rând, consideră prematură decizia lichidatorului judiciar de includere a acestei sume în planul de distribuire întocmit la 15.05.2014 în condițiile în care aprobarea acestor cheltuieli urma a fi votată de comitetul creditorilor doar în data de 26.05.2014.
În acord cu poziția exprimată de recurentă, Curtea apreciază că prima critică de nelegalitate evocată este parțial întemeiată, soluția judecătorului fondului fiind nelegală întrucât limitează efectele garanțiilor reale mobiliare constituite în beneficiul recurentei și ignoră prevederile art. 121 alin. 1 și 123 alin .1 din Legea nr. 85/2006 care obligau lichidatorul judiciar să întocmească două planuri de distribuire în contextul în care fondurile obținute în contul unic proveneau atât din valorificarea unor bunuri afectate de garanții cât și din valorificarea unor bunuri neafectate de sarcini. Curtea a reținut doar caracterul parțial fondat al acestei critici întrucât susținerea recurentei potrivit căreia fondurile propuse a fi distribuite ar proveni în totalitate din valorificarea unor bunuri afectate de garanții constituite în favoarea nu este conformă cu realitatea, înscrisurile de la dosarul cauzei confirmând justețea afirmației doar în privința sumei de 4.528 lei.
În mod corect a subliniat recurenta că, în materia ordinii de distribuire a sumelor obținute din valorificarea bunurilor in procedura falimentului, Legea nr. 85/2006 prevede reguli distincte de distribuire a fondurilor în funcție de proveniența fondurilor, și anume: una instituită de art. 123 alin. 1 ce se constituie în regula generală aplicabila tuturor creditorilor, iar cealaltă prevăzută de art. 121 alin. 1 aplicabila exclusiv creditorilor garantați.
Art.121 instituie norme cu caracter special în materie de distribuire a fondurilor obținute din lichidarea bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei, derogatorii de la norma generală cuprinsă în art.123. Această regulă urmărește atingerea dezideratului ca fiecare creditor garantat să își satisfacă creanța cu bunul afectat garanției înaintea oricărui alt creditor. De altfel este normal ca scopul creditorului garantat care participă în procedură să fie acela de a-și valorifica creanța garantată și de a beneficia de valoarea adusă în garanție în acord cu regulile care guvernează materia garanțiilor reale.
Din această perspectivă, este corectă observația recurentei potrivit căreia valoarea garanțiilor nu poate fi destinată plății oricăror cheltuieli derivând din procedura colectivă a insolvenței, în concret a cheltuielilor legate de arhivarea documentelor debitoarei.
Revenind la situația dedusă judecății, Curtea constată că suma de 11.147 lei provine atât din valorificarea celor trei bunuri mobile afectate de garanții în favoarea recurentei DGRFP C. N. cât și din valorificarea unor bunuri neafectate de sarcini.
In speță, s-a făcut aplicarea regulii speciale, date de art. 121 din Legea nr. 85/2006, pentru distribuirea întregii sume, deși aceasta se impunea a fi aplicată doar pentru suma de 4528 lei, inclusiv TVA, obținută din lichidarea celor trei bunuri constând în: mai compactor, mașină de tăiat beton și elevator Geda asupra cărora recurenta avea constituite garanții reale mobiliare. Pentru restul fondurilor ( 3000 lei – creanțe recuperate + 3619 lei - alte bunuri valorificate ) distribuirea trebuia să urmeze regulile instituite de art. 123 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Este important a se face distincție cu privire la sursa fondurilor obținute din lichidare deoarece din suma de 4528 lei, inclusiv TVA, obținută din lichidarea bunurilor asupra cărora recurenta avea constituite garanții reale mobiliare pot fi distribuite doar acele cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea bunuri grevate de garanții reale mobiliare, iar nu orice cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea altor bunuri din averea debitorului, categorie în care se include costul aferent serviciilor de arhivare a documentelor.
Curtea admite că cheltuielile ocazionate de arhivarea documentelor debitoarei intră în noțiunea mai largă de cheltuieli de procedură, sens în care își însușește toate argumentele expuse de judecătorul sindic pe marginea acestei chestiuni punctuale, însă nu poate achiesa la concluzia că aceste cheltuieli ar putea fi distribuite în condițiile art. 121 pct. 1din Legea nr. 85/2006 deoarece această modalitate de distribuire nesocotește în mod grav dreptul de preferință al creditorului garantat, în speță al recurentei. În concret, neregularitatea comisă de lichidatorul judiciar constă în faptul că a dedus toate cheltuielile de procedură, indiferent de sursa acestora, din suma încasată din valorificarea bunurilor aflate in garanția recurentei, deși art. 121 pct. 1 permitea distribuirea din aceste sume doar a cheltuielilor care aveau legătură strict cu conservarea bunurilor afectate de garanții. Or este evident că suma de 8459,28 lei reprezentând costul serviciilor de arhivare a documentelor debitoarei nu are nicio legătură cu conservarea celor trei utilaje, respectiv: mai compactor, mașină de tăiat beton și elevator Geda, asupra cărora recurenta avea un drept de preferință. Această cheltuială de procedură putea fi distribuită doar din sumele rezultând din creanțele recuperate și din valorificarea celorlalte bunuri neafectate de garanții.
Din această perspectivă se impunea admiterea contestației creditoarei DGRFP C. N. cu consecința refacerii planului de distribuire, ținându-se seama de dezlegările date de instanța de control judiciar.
Cealaltă obiecție de nelegalitate nu poate fi validată în condițiile în care comitetul creditorilor întrunit în data de 26.05.2014 a adoptat cu majoritate simplă contractarea serviciilor de prelucrare, depozitare și gestionare a arhivei debitoarei de către ., recurenta fiind obligată să respecte caracterul obligatoriu al unei decizii luate de organul colectiv al procedurii cu respectarea majorității impuse de Legea insolvenței. Convocarea acestei ședințe a comitetului creditorilor la o dată ulterioară întocmirii planului de distribuire nu este în măsură să atragă nelegalitatea planului de distribuire pe acest considerent, cât timp comitetul creditorilor a ratificat/confirmat decizia lichidatorului judiciar de a contracta serviciile de arhivare a documentelor debitoarei cu ., decizia comitetului creditorilor anihilând neregularitățile planului de distribuire derivând din lipsa acordului prealabil al comitetului creditorului de a contracta aceste servicii absolut necesare pentru finalizarea procedurii colective.
Așa fiind, în baza art. 312 C.proc.civ ,Curtea va admite recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței civile nr. 1.784 din 13.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o modifică în sensul că admite contestația formulată de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. și anulează raportul privind fondurile și planul de distribuire publicate în BPI nr. S378/16.05.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței civile nr. 1.784 din 13.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o modifică în sensul că admite contestația formulată de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. și anulează raportul privind fondurile și planul de distribuire publicate în BPI nr. S378/16.05.2014.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, M.-I. I. | JUDECĂTOR, M. B. | JUDECĂTOR, C. I. |
GREFIER, A. B. |
Red.M.I.I.28.10.2014.
Dact.H.C./3 ex.
Jud.fond: S. F.C..
| ← Contestaţie. Decizia nr. 8623/2014. Curtea de Apel CLUJ | Cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5. Decizia nr.... → |
|---|
