Procedura insolvenţei. Sentința nr. 3405/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3405/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 1717/1285/2012/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2141/2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. AL H.
JUDECĂTOR: M. B.
JUDECĂTOR: M.-I. I.
GREFIER: E. T. V.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurenta B. L. R. SA împotriva sentinței civile nr. 3405 pronunțată în dosarul nr._ 12 de către T. Specializat C., în contradictoriu cu intimatele . și . prin administrator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA SPRL, având ca obiect procedura insolvenței - confirmare plan de reorganizare.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.02.2014, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C.
Prin sentința civilă nr. 3405 din 09.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ 12 al Tribunalului Specializat C. s-a confirmat planul de reorganizare al debitoarei . propus de administratorul special R. V..
S-a fixat termen pentru continuarea procedurii la data de 10 martie 2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin raportul de activitate depus la dosar la data de 29 noiembrie 2013 administratorul judiciar a arătat că a procedat la publicarea anunțului referitor la propunerea planului cu respectarea art.99 din Legea nr.85/2006, convocând adunarea creditorilor pentru data de 7 noiembrie 2013, ordinea de zi stabilită fiind votarea planului de reorganizare propus de administratorul special R. V. al debitoarei ..
La adunarea creditorilor din data de 07 noiembrie 2013 și-au exprimat votul pozitiv toate cele cinci grupe de creanțe, respectiv grupa creanțe garantate, grupa creanțe salariale, grupa creanțe bugetare, grupa creanțe chirografare prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d din Legea nr. 85/2006 în conformitate cu prevederile art. 96 alin. 1 și grupa celorlalte creanțe chirografare, planul de reorganizare fiind acceptat de toate cele cinci categorii de creanțe prevăzute în planul de reorganizare, astfel că, adunarea creditorilor a fost legal constituită conform art.15 din Legea nr.85/2006.
Pentru confirmarea planului a fost stabilit termen data de 9 decembrie 2013, judecătorul sindic apreciind că cerințele prevăzute de lege sunt întrunite în speță, în condițiile în care a fost votat planul de reorganizare propus de administratorul special, în condițiile reglementate de dispozițiile legale.
Față de considerentele reținute, având în vedere disp. art.101 coroborat cu art.100 alin.3 din Legea nr.85/2006, planul de reorganizare propus a fost confirmat și raportat la disp. art.103 din același act normativ, debitoarea urmează să-și conducă activitatea sub supravegherea administratorului judiciar în conformitate cu planul confirmat.
În sarcina administratorului judiciar al debitoarei s-a stabilit obligația de a prezenta trimestrial rapoarte adunării creditorilor asupra situației financiare a averii debitoarei și de a le înregistra la grefa Tribunalului Comercial C., ulterior aprobării lor de către adunarea creditorilor precum și obligația de a prezenta situația cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activității, în vederea recuperării acestora, pentru avizare de către adunarea creditorilor, conform art. 102 alin. 4 și art. 106 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea B. L. ROMÂNIA SA solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii recurate, respingerea cererii administratorului judiciar al ., Casa de Insolventa Transilvania SPRL de confirmare a planului de reorganizare, cu consecința intrării societății debitoare in faliment conform art. 107 lit.B) teza finala.
În motivarea recursului creditoarea a arătat următoarele:
Potrivit art. 101 alin.l din Legea nr.85/2006, planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
A. cel puțin jumătate plus una dintre categoriile de creanțe menționate în programul de plăți, dintre cele menționate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiția ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;
C. fiecare categorie defavorizată de creanțe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect și echitabil prin plan;
E.planul respectă prevederile art.95.
In speța, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 101 alin.l lit.B si D din Legea nr.85/2006, astfel ca nu trebuie analizata indeplinirea condițiilor acestor dispoziții legale.
A.Conform procesului verbal al Adunării creditorilor din data de 14.06.2011, planul de reorganizare propus de debitor a fost acceptat de următoarele categorii de creanțe: creanțele salariale, creanțele bugetare, creanțele chirografare stabilite conform art.96 al.l din Legea nr.85/2006, celelalte creanțe chirografare.
1. Tratamentul corect si echitabil raportat la respingerea planului de către B., care face parte din categoria creanțelor garantate.
Conform planului de reorganizare, creanțele garantate sunt creanțe defavorizate.
a) B. L. România SA, care a respins planul de reorganizare primește mai puțin decât ar fi primit in faliment.
B., care face parte din categoria creditorilor garantați nu a votat planul, condiția tratamentului corect si echitabil nefiind Îndeplinita, intrucat, aceasta primește mai puțin in reorganizare decât in faliment.
In tabelul definitiv al creanțelor pe care creditorii le au fata de debitoarea insolventa, B. L. România SA este inregistrata cu o creanța de 1.158.235,93 lei, creanța garantata, iar Direcția Generala a Finanțelor Publice C. este inregistrata cu o creanța de 2.133.747 garantata, rezultata ca diferența dintre valoarea de piața a activelor asupra cărora este constituita ipoteca de rang I in favoarea Băncii si valoarea creanței acesteia din urma, intrucat D. are o ipoteca de rang II. Prin programul de plați din cadrul planului de reorganizare se prevede plata doar a creanței înscrise in tabel, fara a fi prevăzute plați pentru accesoriile calculate pana la data vânzării bunului asupra căruia poarta garanția, plați la care ar fi fost indreptatita conform art. 41 alin. 2) din Legea insolventei.
Prin raportul de evaluare efectuat in procedura de CS Invest Consulting (pag. 5) (anexa), imobilele ipotecate in favoarea băncii (teren CF_+constructii stație carburanți, magazie feldspat, instalație preparare bentonita, clădire productie-hala, clădire productie-birouri) au fost evaluate la 728.009 euro, echivalent a 3.291.983 lei (un euro=4.5219 lei curs BNR de la 12.11.2012, data efectuării evaluării), o suma suficienta pentru a acoperi atat creanța băncii, cat si accesoriile pana la data vânzării bunurilor ipotecate. Conform art. 41 alin.2 din legea 85/2006, in cazul in care valorificarea imobilelor asupra cărora poarta garanția se va face la un pret mai mare decât suma inscrisa in tabelul definitiv consolidat, diferența favorabila va reveni tot creditorului. Conform tabelului din raportul de evaluare, valoarea de piața acoperă in procent de 284% valoarea creanței Băncii inscrisa in tabelul definitiv de creanțe.
Prin urmare, in cazul valorificării in procedura falimentului, chiar si scăzând cheltuielile efectuate cu valorificarea imobilelor, creanța băncii ar fi acoperita in totalitate si ar fi calculate si distribuite către B. si accesoriile acumulate pana la acea data. 15% (cat au fost aproximate de administratorul judiciar cheltuielile de procedura) din valoarea de piața a garanțiilor (imobile ipotecate) constituite in favoarea B. L. (România SA reprezintă 493.797,45 lei. Diferența, reprezentând suma de 2.798.185,55 lei este mult mai mare decât creanța Băncii, motiv pentru care in cazul vânzării garanției, in faliment, banca si-ar recupera atat creanța, in procent de 100%, cat si dobânzile si alte accesorii calculate pana la momentul vânzării bunurilor, astfel incat, in caz de faliment ar primi mai mult decât a fost stabilit prin planul de reorganizare, conform programului de plați.
b) Creanțele cu rang inferior primesc mai mult in faliment decât in reorganizare
Creanțele chirografare, care au rang inferior creanței băncii, primesc mai mult in reorganizare decât în faliment, respectiv, primesc 100% fata de 19,50% in cazul falimentului (conform simulare faliment tabel pag. 17).
Creanțele chirografare, cu rang inferior creanței băncii, care a votat impotriva aprobării planului de reorganizare, primesc in reorganizare 100%, adică 1.309.100,21 lei- grupa IV + 4.576,77 lei grapa V= 1.313.676,98 lei, fata de 19, 50 in cazul falimentului, nefiind respectata condiția prevăzuta de art. 101 alin. 2) lit.c) din legea 85/2006.
2. Condițiile prevăzute de art. 95 din legea 85/2006
Instanța va trebui sa analizeze si daca sunt indeplinite dispozițiile prevăzute de art. 101 alin.l lit.E din Legea nr.85/2006, respectiv daca planul de reorganizare respecta condițiile stabilite de art.95 din Legea nr.85/2006.
Art 95 alin. 1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare in raport cu posibilitățile si specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pieței fata de oferta debitorului.
Condiția aceasta nu este îndeplinita.
Planul (pag 29) menționează faptul ca strategia de reorganizare a societății are la baza in principal valorificarea activelor excedentare cu scopul efectuării de distribuiri către creditori si in paralel continuarea activității comerciale a societății cu scopul de a acoperi cheltuielile de administrare a activelor si distribuirea sumelor către creditori.
"Societatea va relua activitatea de comerț en-gross si in plus va opera reduceri comerciale aferente stocurilor fara rotație in vederea valorificării acestora" (pag 30).
Așadar, parte din activitatea desfășurata in reorganizare o reprezintă continuarea activității curente.
F. de activitatea desfășurata anterior si care a condus la starea de insolventa a debitoarei, cauzata de lipsa cererii pentru produsele comercializate, existenta societăților care au același obiect de activitate, care comercializează aceleași produse la preturi si in condiții de plata mai avantajoase (colaborare cu diferite societăți bancare, plata prețului in rate etc), prin planul de reorganizare, debitoarea nu precizează care sunt mijloacele care vor impulsiona vânzarea produselor, astfel incat sa se incaseze sumele prevăzute in fluxul de venituri si cheltuieli. De asemenea, debitoarea preconizează ca va incasa in intregime prețul produselor vândute "in sensul in care societatea sa nu mai acumuleze noi creanțe nerecuperate fata de clienții sai (asa cum s-a intamplat in perioada anterioara deschiderii procedurii)" (plan-pag. 37)
Dincolo de cele inserate in plan doar la nivel ideal, de dorința, debitoarea nu a efectuat si planul nu conține un studiu al pieței pentru domeniul in care debitorul isi desfășoară activitatea, cu stabilirea principalilor concurenți si a nivelului cererii pieței fata de oferta debitoarei. De asemenea, pentru vânzările en-gross nu precizează care ar fi partenerii, nu exista incheiate antecontracte, scrisori de intenție sau alte înscrisuri din care sa rezulte intenția altor societăți de a achiziționa produsele comercializate de debitoarea insolventa.
3. Nu este respectata nici condiția prevăzuta de art. 96 alin. 2) din legea 85/2006, respectiv condiția ca planul sa stabilească același tratament pentru fiecare creanța din cadrul unei categorii distincte.
Astfel, B. L. România SA, care face parte din categoria creanțelor garantate, nu primește conform planului dobânda pentru creanța sa pana la momentul vânzării bunurilor, iar conform planului (pag 36), "din previziunile efectuate rezulta faptul ca din cash flow-ul previzionat, societatea poate achita suma de 10.000 de lei lunar dobânzi curente fara a fi afectata activitatea curenta." Așadar, in cadrul aceleiași categorii, de creanțe garantate (bancare), B. L. România SA nu primește accesorii la creanța sa, in timp ce alte societăți bancare primesc, conform fluxului de numerar si plați (pag 34-35) sunt prevăzute dobânzi de 30.000 de lei in primele 6 trimestre.
Pentru motivele invocate solicită admiterea recursului si modificarea sentinței atacate in sensul celor solicitate prin prezenta.
În apărare, debitoarea intimată ., in insolvență, prin administrator special R. V. și Casa de Insolvență TRANSILVANIA SPRL, în calitate de administrator judiciar al S.C. P. C. SRL, au formulat întâmpinări, prin care solicită ca in urma indeplinirii procedurii de citare si a administrării probatoriului necesar sa se dispună respingerea recursului ca neîntemeiat cu consecința menținerii Sentinței nr.3405/2013 pronunțata de T. Specializat C. ca temeinica si legală.
Totodată, prin întâmpinarea formulată de către practicianul în insolvență, au fost invocate excepțiile inadmisibilității recursului și a lipsei de interes a recurentei în susținerea căii de atac.
În susținerea primului incident procedural, se arată că creditorul B. L. România SA a votat negativ în cadrul adunării din data de 07.11.2013, în care a fost votat planul de reorganizare al debitoarei. Totuși, deși ar fi avut calitate, acesta nu a înțeles să conteste hotărârea creditorilor din cadrul acelei ședințe, adresându-se direct instanței de recurs. De asemenea, precizează faptul că recurenta nici nu a învestit instanța de fond cu o cerere în care să expună motivele de nelegalitate ale planului, astfel cum o face direct în fața instanței de recurs.
În consecință, consideră că această modalitate de a ataca planul de reorganizare este inadmisibilă, motiv pentru care solicită respingerea recursului invocând excepția inadmisibilității acestuia.
În ceea ce privește lipsa de interes a recurentei, se relevă că prin planul de reorganizare, categoria creanțelor garantate, din care face parte și acest creditor este acoperită integral - distribuire superioară față de procedura falimentului. Astfel Programul de plăți cuprins în plan prevede o acoperire de 100% a creanțelor garantate, în timp ce în cazul falimentului, așa cum reiese și din simularea falimentului prevăzută în plan, creanțele garantate ar beneficia de distribuiri parțiale raportate la cuantumul creanței (în concret, contestatoarei i s-ar acoperi 98,97% din creanța înscrisă la masa credală), situație dezavantajoasă și pentru creditorul recurent care face parte din această categorie.
Astfel solicită admiterea acestei excepții și respingerea recursului prin care se solicită . în faliment ca lipsită de interes.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C. constată următoarele:
Prin încheierea nr. 4163/12.11.2012 pronunțata in dosarulnr._ 12 al Tribunalului Specializat C. s-a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea ..R.L. Tabelul definitiv de creanțe a fost publicat in BPI_/12.09.2013, iar planul de reorganizare a fost propus de debitoare prin administratorul special R. V.. Adunarea generala a creditorilor, convocata prin BPI nr._/23.10.2013, a votat planul de reorganizare, conform procesului verbal al acestei adunări nr._/10.12.2013, încheiat in data de 07.11.2013 cu votul a 77,88% din creanțele garantate, 72,76% din creanțele salariale, cu 98,79% din creanțele bugetare, cu 59,72% din creanțele chirografare si cu votul a 100% din categoria creanțelor chirografare conform art. 100 alin. 3 lit.d).
Creditoarea-recurentă B. L. România SA a transmis in scris administratorului judiciar punctul de vedere, care a fost reprodus in cuprinsul procesului verbal al adunării creditorilor, votând impotriva planului de reorganizare, întrucât a apreciat că acesta nu îndeplinește condițiile legale prevăzute pentru protecția creanțelor defavorizate.
Prin sentința atacată, judecătorul a confirmat planul de reorganizare, iar prin recursul declarat de creditoare se invocă, în esență, faptul că această dispoziție a fost dată fără a fi analizată îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 101, 95 si 96 din Legea 85/2006.
Cu titlu prealabil, C. constată că prin întâmpinarea depusă în recurs de către practicianul în insolvență se solicită respingerea lui ca urmare a admiterii excepțiilor inadmisibilității și a lipsei de interes a recurentei.
Cu privire la primul incident, a fost relevată imposibilitatea instanței de a se pronunța, în raport de regula omisso medio, asupra unei cereri noi, făcute direct în calea de atac, atâta vreme cât instanța a cărei hotărâre se critică nu a fost investită cu cererile formulate, iar lipsa de interes a fost invocată în contextul în care se susține că recurenta nu obține nici un folos practic prin ., procedură în care gradul de acoperire al creanțelor este mai mic.
Cu privire la aceste apărări, C. reține că de principiu, admisibilitatea căii de atac și existența interesului procesual legitim și actual sunt întrunite în speță, din perspectiva faptului că recurenta are calitatea de creditoare în dosarul de insolvență, având posibilitatea de a deduce judecății aspecte care țin de legalitatea sentinței de confirmare a planului, iar o aprofundare a considerentelor pentru care intimata a apreciat că sunt incidente cele două excepții atinge în mod evident chestiuni care țin de fondul litigiului, neintrând în sfera de incidență a prev. art. 137 alin. 1 C.pr.civ., ci reprezentând, mai degrabă, apărări de fond, urmând a fi tratate ca atare, în cele ce urmează.
De altfel, de principiu, formularea unei căi de atac, în condițiile date în speță, privind alte aspecte decât cele legate de legala adoptare a hotararii creditorilor, nu atrage sancțiunea inadmisibilității, legalitatea soluției de confirmare a planului putând fi verificată de către instanța de control judiciar.
Mai mult, recurenta a subliniat corect că opoziția sa la confirmarea planului a fost motivată prin intermediul înscrisului conținând votul său negativ, considerentele invocate suprapunându-se, în esență, peste cele susținute în recurs și fiind cuprinse în procesul verbal al ședinței adunării generale a creditorilor din 7.11.2013.
Plecând de la aceste premise, în ceea ce privesc, în concret, motivele de nelegalitate invocate, C. reține că potrivit art. 101 alin. l din Legea nr.85/2006, „planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
A. cel puțin jumătate plus una dintre categoriile de creanțe menționate în programul de plăți, dintre cele menționate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiția ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;
C. fiecare categorie defavorizată de creanțe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect și echitabil prin plan;”
E.planul respectă prevederile art.95.
Potrivit art. 101 alin. (2): „Tratament corect și echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a)niciuna dintre categoriile care resping planul și nicio creanță care respinge planul nu primesc mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului;
b)nici o categorie sau nici o creanță aparținând unei categorii nu primește mai mult decât valoarea totală a creanței sale;
c)în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primește mai mult decât ar primi în cazul falimentului.
Având în vedere aceste prevederi, recurenta punctează că, potrivit planului de reorganizare, creanțele garantate sunt creanțe defavorizate, iar B. L. România SA, care a respins planul de reorganizare, primește mai puțin decât ar fi primit în faliment.
Cu alte cuvinte, ceea ce susține recurenta este că banca, care face parte din categoria creditorilor garantați nu a votat planul, condiția tratamentului corect si echitabil nefiind îndeplinita, întrucât aceasta primește mai puțin în reorganizare decât in faliment.
În susținerea acestei poziții, se invederează că în tabelul definitiv al creanțelor pe care creditorii le au fata de debitoarea insolventa, B. L. România SA este inregistrata cu o creanța de 1.158.235,93 lei, creanța garantata, iar Direcția Generala a Finanțelor Publice C. este inregistrata cu o creanța de 2.133.747 garantata, rezultata ca diferența dintre valoarea de piața a activelor asupra cărora este constituita ipoteca de rang I in favoarea Băncii si valoarea creanței acesteia din urma, întrucât D. are o ipoteca de rang II. Prin programul de plați din cadrul planului de reorganizare se prevede plata doar a creanței înscrise in tabel, fara a fi prevăzute plați pentru accesoriile calculate pana la data vânzării bunului asupra căruia poarta garanția, plăți la care ar fi fost îndreptățita conform art. 41 alin. 2) din Legea insolvenței.
Totodată, prin raportul de evaluare efectuat in procedura de CS Invest Consulting, imobilele ipotecate in favoarea băncii (teren CF_+constructii stație carburanți, magazie feldspat, instalație preparare bentonita, clădire producție-hala, clădire producție-birouri) au fost evaluate la 728.009 euro, echivalent a 3.291.983 lei (un euro=4.5219 lei curs BNR de la 12.11.2012, data efectuării evaluării), o suma suficienta pentru a acoperi atat creanța băncii, cat si accesoriile pana la data vânzării bunurilor ipotecate. Conform art. 41 alin.2 din legea 85/2006, in cazul in care valorificarea imobilelor asupra cărora poartă garanția se va face la un pret mai mare decât suma inscrisa in tabelul definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului. Conform tabelului din raportul de evaluare, valoarea de piața acoperă in procent de 284% valoarea creanței Băncii inscrisa in tabelul definitiv de creanțe.
Prin urmare, in cazul valorificării in procedura falimentului, chiar si scăzând cheltuielile efectuate cu valorificarea imobilelor, creanța băncii ar fi acoperita in totalitate si ar fi calculate si distribuite către B. si accesoriile acumulate pana la acea data. 15% (cat au fost aproximate de administratorul judiciar cheltuielile de procedura) din valoarea de piața a garanțiilor (imobile ipotecate) constituite in favoarea B. L. (România SA reprezintă 493.797,45 lei. Diferența, reprezentând suma de 2.798.185,55 lei este mult mai mare decât creanța Băncii, motiv pentru care in cazul vânzării garanției, in faliment, banca si-ar recupera atat creanța, in procent de 100%, cat si dobânzile si alte accesorii calculate pana la momentul vânzării bunurilor, astfel incat, in caz de faliment ar primi mai mult decât a fost stabilit prin planul de reorganizare, conform programului de plăți.
Cu referire la acest motiv de recurs, intimații arată corect în apărare că aceste susțineri ale recurentei sunt nefundamentate si au la baza calcule proprii si nerealiste. Recurenta nu face altceva decât sa aprecieze . si exclusivista rapoartele de evaluarea a activelor societății precum și propunerile administratorului special din cuprinsul planului de reorganizare al societății.
Totodată, în mod întemeiat se relevă că invocarea prevederilor tratamentului corect și echitabil prin raportare la art. 41 alin 2 din Legea nr. 85/2006 este eronată. Astfel art. 41 alin 2 face referire la ipoteza în care bunul se va valorifica la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv, iar art. 101 alin 2 arată modalitatea cum va fi analizat tratamentul corect și echitabil.
Or, condițiile art. 101 alin 2 sunt îndeplinite deoarece:
a.Nici una din categoriile care resping planul nu primește mai puțin decât în caz de faliment - nu este cazul deoarece toate categoriile de creanțe au aprobat planul;
b.Nici o creanță care respinge planul nu primește mai puțin decât în faliment - se poate observa că, conform planului, fiecare creanță primește mai mult decât în caz de faliment.
c.Nici o categorie și nici o creanță aparținând unei categorii nu primește mai mult decât valoarea totală a creanței sale - conform planului nici o creanță nu primește mai mult decât valoarea creanței înscrise în tabelul definitiv.
d.Condiția de la art. 101 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 este îndeplinită deoarece toate categoriile de creanțe au aprobat planul.
Apoi, practicianul în insolvență subliniază cu temei și că, potrivit acestui articol, prin plan nu se poate achita o sumă mai mare decât cea prevăzută în tabelul definitiv.
Art. 41 alin. 2 devine aplicabil doar în cazul valorificării efective a bunului, caz în care doar dacă bunul se valorifică la o valoarea mai mare decât valoarea de piață și cea înscrisă în tabelul definitiv se pot achita dobânzi. Or, dacă se va reuși valorificarea la un nivel superior, dobânzile calculate vor fi achitate către creditorul garantat, planul neexcluzând această ipoteză. În acest caz, al calculării de accesorii de creditorul B. L. România SA, creanța creditorului de rang II D. C. va fi acoperită, conform planului, din disponibilitățile rezultate din activitatea curentă sau din valorificarea bunurilor libere de sarcini.
Or, în aceste condiții, recurenta nu poate invoca faptul că planul nu a prevăzut situația descrisă în cadrul art. 41 alin 2 din Legea nr. 85/2006, fiind respectat totodată și tratamentul corect și echitabil conform Legii nr. 85/2006.
În plus, la solicitarea instanței s-a indicat de către părți că tabelul preliminar de creanțe al debitoarei, întocmit de către administratorul judiciar, nu a fost contestat de către creditoarea-recurentă, acela fiind momentul la care creditoarea, dacă se considera prejudiciată prin modul în care a fost înscrisă creanța sa, avea posibilitatea să se adreseze judecătorului sindic. Or, este evident că dacă nu a făcut-o, tabelul definitiv în mod corect a fost luat ca punct de plecare pentru întocmirea programului de plăți, fiind depășit momentul procesual la care recurenta se putea plânge de modul în care au fost puse în aplicare prev. art. 41 alin. 1 și 2 din LPI.
În acest context, de subliniat este și faptul că B. L. ROMÂNIA SA a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 1.158.235,93 lei reprezentând creanță certă, lichidă și parțial exigibilă. În urma analizei declarației de creanță și a evidențelor contabile ale societății debitoare administratorul judiciar a constatat că B. L. ROMÂNIA SA deține împotriva debitoarei o creanță certă, iar cererea pentru înscrierea la masa credală a fost depusă în termenul stabilit de lege pentru depunerea creanțelor și timbrată la valoarea prevăzută de lege, motiv pentru care creditoarea în cauză a fost înscrisă în tabelul creditorilor cu suma de 1.158.235,93 lei cu titlu de creanță garantată conform art. 121 pct 2 din Legea nr. 85/2006, în mod provizoriu.
Potrivit prevederilor art. 41 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței creanțele garantate se înscriu în tabel la valoarea garanțiilor evaluate conform art. 39 din Legea nr. 85/2006. Prin urmare, având în vedere necesitatea întocmirii unei evaluări fie în vederea întocmirii unui plan de reorganizare, fie în cazul falimentului și pentru a nu se proceda la efectuarea unor evaluări succesive, toți creditorii garantați au fost înscriși în tabelul preliminar de creanțe cu toată suma în categoria creanțelor garantate, până la efectuarea evaluării. In afară de creditorii bancari evidențiați mai sus, și creditorul D. C. a fost înscris cu o creanță garantată în cuantum de 3.671.515 lei.
Ca urmare a întocmirii raportului de evaluare de către . SRL, administratorul judiciar a procedat la punerea în aplicare a art. 41, alin. 2 din legea nr. 85/2006. Astfel, creditorul garantat B. SA a fost trecut în categoria creanțelor chirografare cu suma de 361.652,41 Iei, iar creditorul Intesa SanPaolo B. SA a fost trecut în categoria creanțelor chirografare cu suma de 72.660,04 lei. Creditorul D. C., ca urmare a evaluării, a fost înscris cu o creanță garantată de rang I în cuantum de 209.001 Iei, cu o creanță garantată de rang II în cuantum de 2.133.747,07 lei, reprezentând diferența dintre valoarea creanței Băncii L. si valoarea de piață a activelor asupra cărora aceasta bancă are constituită o ipotecă de rang I, iar pentru diferența rezultată ca urmare a evaluării a fost înscris cu o creanță bugetară în cuantum de 1.328.766,93 lei.
Administratorul judiciar arată și că creditoarea B. L. România SA nu a fost trecut în categoria creanțelor chirografare deoarece garanția sa acoperea în întregime creanța solicitată, iar în privința modului în care au fost puse în practică prev. art. 41, alin. 2 din legea nr. 85/2006, se indică întemeiat și că, date fiind circumstanțele anterior expuse, neprecizarea în plan a achitării dobânzilor curente nu reprezintă o condiție de nelegalitate a planului, mai ales că la data depunerii planului existau mai mulți factori care nu puteau fi cunoscuți (prețul la care se va vinde imobilul, pentru a se putea vedea în ce măsură este incident art. 41, alin. 2, cuantumul dobânzilor care ar trebui achitate acestea fluctuând în funcție de momentul vânzării).
Totodată, în ceea ce privește susținerea recurentei referitoare la suma concretă pe care ar putea să o încaseze în caz de faliment, administratorul special relevă cu temei că poziția creditoarei este neconformă realităților pieței imobiliare, realități expuse de evaluator in chiar cuprinsul raportului de evaluare. Astfel, prețul invocat de către recurenta s-ar obține, conform raportului de evaluare, doar prin intermediul unei vânzări la prețul de piața, in condițiile in care vânzătorul ar avea la dispoziție o perioada suficienta de timp pentru a pregăti o strategie de marketing adecvata. Aceasta situație insa nu mai corespunde si in cazul procedurii de faliment a societății pe care o invoca recurenta, procedura in cadrul căreia nu mai putem vorbi de o perioada si o strategie de marketing adecvata, existând presiune asupra vânzătorului de a valorifica prin vindere . mai rapid, toate acestea constituind elemente in mod amănunțit descrise in raportul de evaluare, dar neluate in seama de către creditoarea recurenta. De altfel, in mod explicit evaluatorul arata ca in cazul unui asemenea tip de vânzare, si anume una „forțată", suma la care s-ar putea valorifica imobilele garantate in favoarea recurentei este de 298.244 euro, echivalentul sumei de 1.348.629 lei.
Ca atare, în caz de faliment, s-ar ajunge la un procent de recuperare de doar 116% aferent unei vânzări forțate, in procedura de faliment, cu mențiunea că și din acest procent de 116% ce se obține in urma unei vânzări forțate in procedura de faliment se vor acoperi mai întâi in conformitate cu art. 121 din Legea nr.85/2006 „taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferenta vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acelor bunuri, precum si plata remunerațiilor persoanelor angajate in condițiile art. 10, art. 19 alin.2, art.23 si 24" si doar mai apoi creanța creditorului garantat.
De altfel, in mod foarte clar cu privire la acest aspect, în planul de reorganizare, au fost simulate sumele ce se vor obține si se vor distribui in caz de faliment, cu deducerea aferenta a cheltuielilor de procedura, situație in care recurentei ii va mai ramane din procentul de 116%, mai sus amintit, un procent de distribuire de 98,97% (tabel simulare faliment - pag. 17 din Planul de reorganizare propus si confirmat al administratorului special R. V.).
Concluzia ce se poate cu ușurința trage este mai mult decât evidenta, si anume că, in situația intrării societății in procedura de faliment, recurenta nu va primi mai mult decât ceea ce primește in caz de reorganizare prin intermediul planului, astfel încât este îndeplinită condiția tratamentului corect si echitabil prevăzuta la art. 101 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006, contrar susținerilor nefundamentate ale recurentei.
Aceasta întrucât, în cazul reorganizării se prevede achitarea în integralitate a creanței creditorului garantat B. L. România SA, ceea ce înseamnă achitarea sumei de 1.158.235,93 lei, suma fiind mai mare decât în cazul unei posibile proceduri de faliment.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, se reproșează împrejurarea că creanțele chirografare, care au rang inferior creanței băncii, primesc mai mult in reorganizare decât în faliment, respectiv, primesc 100% fata de 19,50% in cazul falimentului (conform simulare faliment tabel pag. 17), nefiind respectată condiția prevăzuta de art. 101 alin. 2) lit.c) din Legea 85/2006.
Nici aceste critici nu vor fi validate, luându-se act de caracterul real al apărărilor intimatelor conform cărora legea nu interzice ca creanțele cu rang inferior să primească mai mult decât în caz de faliment. Această interdicție cu privire la legalitate este aplicabilă doar în cazul în care, conform art. 101 alin 2 lit c), o categorie defavorizată ar fi respins planul. Or, în cadrul Adunării Generale a creditorilor ., toate categoriile de creanțe au aprobat planul, astfel încât această condiție este îndeplinită.
Astfel, de reținut este că textul de lege nu se refera recurenta nu face vorbire, sub nici o formă, la creanțele defavorizate care resping planul, așa cum incearca sa insinueze recurenta, ci la categorii defavorizate care resping planul, diferența fiind una fundamentala. Creanța recurentei face parte din categoria creanțelor garantate, iar creditorii garantați, in ansamblul lor au acceptat cu majoritate planul de reorganizare. De altfel, toate categoriile de creanțe au acceptat planul, așa cum a constatat și instanța in cuprinsul hotărârii atacate de recurentă.
Va fi apreciat ca nefondat și cel de-al treilea motiv de nelegalitate, conform căruia nu sunt respectate condițiile stabilite de art.95 din Legea nr.85/2006. astfel, recurenta invocă faptul că planul (pag 29) menționează faptul ca strategia de reorganizare a societății are la baza in principal valorificarea activelor excedentare cu scopul efectuării de distribuiri către creditori si in paralel continuarea activității comerciale a societății cu scopul de a acoperi cheltuielile de administrare a activelor si distribuirea sumelor către creditori. Așadar, parte din activitatea desfășurata in reorganizare o reprezintă continuarea activității curente, iar față de activitatea desfășurata anterior si care a condus la starea de insolventa a debitoarei, cauzata de lipsa cererii pentru produsele comercializate, existenta societăților care au același obiect de activitate, care comercializează aceleași produse la preturi si in condiții de plata mai avantajoase (colaborare cu diferite societăți bancare, plata prețului in rate etc), prin planul de reorganizare, debitoarea nu precizează care sunt mijloacele care vor impulsiona vânzarea produselor, astfel incat sa se incaseze sumele prevăzute in fluxul de venituri si cheltuieli. Apoi, se indică că, dincolo de cele inserate in plan doar la nivel ideal, de dorința, debitoarea nu a efectuat si planul nu conține un studiu al pieței pentru domeniul in care debitorul isi desfășoară activitatea, cu stabilirea principalilor concurenți si a nivelului cererii pieței fata de oferta debitoarei. De asemenea, pentru vânzările en-gross nu precizează care ar fi partenerii, nu exista încheiate antecontracte, scrisori de intenție sau alte înscrisuri din care sa rezulte intenția altor societăți de a achiziționa produsele comercializate de debitoarea insolventa.
Pentru a se pronunța în sensul invalidării acestei critici, C. a luat act de faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. 1 din Legea insolvenței nr. 85/2006, planul de reorganizare este confirmat de către judecătorul sindic dacă sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de acest articol.
Astfel, conform prevederilor imperative ale legii, judecătorul sindic nu poate avea o altă decizie decât cea a confirmării planului de reorganizare, dacă toate condițiile legale au fost îndeplinite, legea neacordând acestuia posibilitatea de a analiza și alte aspecte decât îndeplinirea condițiilor imperativ impuse de art. 101 din Legea nr. 85/2006.
Trebuie reținut însă și că, în acord cu prev. art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul Judecătoresc al activității administratorului judiciar, deciziile manageriale putând fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori.
Criticile formulate de către recurentă ca și critici îndreptate împotriva hotărârii de fond sunt, în fapt, critici ce privesc aspecte economice ale Planului, acest creditor considerând că nu sunt indicate în forma și cu precizia cu care și-ar fi dorit acesta, sursele de finanțare ale Planului. De asemenea, sunt emise considerente referitoare la modalitatea în care au fost estimate veniturile și alte considerente de natura economică, cum ar fi critici ale premiselor de piață.
C. apreciază, în acest context, că susținerile recurentei nu sunt de natură să releve o încălcare a prev. art. 95 alin. 1 din LPI, ca motive de nelegalitate ale sentinței de confirmare a planului, din analiza lui și chiar din susținerile creditoarei rezultând că perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitoarei, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta acesteia au fost indicate. Aceste susțineri sunt valabile, de altfel, și în privința elementelor prevăzute de textul art. 95 alin. 6 lit. B din LPI.
Or, nemulțumirea legată de modul de prezentare al acestor date, sau de interpretarea lor, intră mai degrabă în sfera largă ce ține de atribuțiile și deciziile manageriale, care nu sunt supuse controlului judecătorului sindic, ci sunt lăsate la latitudinea administratorul judiciar sau/și a debitoarei, sub controlul de oportunitate al masei credale.
Or, în cazul de față, acest control a fost realizat, așa cum rezultă din procesul verbal al ședinței adunării creditorilor în care a fost supus spre vot planul de reorganizare, adoptat, în condițiile de cvorum prevăzute de lege, fără ca nici un alt creditor să exprime temerile invocate de recurentă.
În plus, așa cum rezultă din cele anterior expuse, în cazul reorganizării, creditoarea își recuperează integral creanța, astfel încât, este discutabil în ce măsură ar putea justifica vătămarea care i s-a pricinuit prin confirmarea planului, nici din perspectiva prev. art. 102 alin. 1 din LPI.
Totodată, majoritatea masei credale a achiesat, prin votul său, poziției conform căreia ne aflăm în prezența unui plan care reflectă, integral, capacitatea debitoarei de a-și continua activitatea în urma căreia creanțele creditorilor să fie cel mai bine acoperite, iar administratorul special subliniază că debitoarea, după deschiderea procedurii (timp de aproximativ 1 an de zile) nu a mai acumulat nici o datorie curentă reușind chiar să obțină profit. În aceste condiții, nu se poate susține că debitoarea nu precizează care sunt mijloacele de redresare a activității în perioada de reorganizare.
În fine, nu va fi validat nici ultimul motiv de recurs, care se referă la condiția prevăzuta de art. 96 alin. 2) din legea 85/2006, respectiv aceea ca planul sa stabilească același tratament pentru fiecare creanța din cadrul unei categorii distincte. Recurenta indică că face parte din categoria creanțelor garantate, dar nu primește conform planului dobânda pentru creanța sa pana la momentul vânzării bunurilor, iar conform planului (pag 36), "din previziunile efectuate rezulta faptul ca din cash flow-ul previzionat, societatea poate achita suma de 10.000 de lei lunar dobânzi curente fara a fi afectata activitatea curenta." Așadar, in cadrul aceleiași categorii, de creanțe garantate (bancare), B. L. România SA nu primește accesorii la creanța sa, in timp ce alte societăți bancare primesc, conform fluxului de numerar si plați (pag 34-35), dobânzi de 30.000 de lei in primele 6 trimestre.
Pentru a se pronunța astfel, C. a analizat cele susținute în apărare de către intimate, a căror realitate este confirmată de conținutul planului de reorganizare, conform cărora, deși este real că în cuprinsul acestuia s-au prevăzut plăți in cuantum de 10.000 lei lunar către creditorul B. G. Societe Generale, ele vor fi achitate în considerarea faptului că bunul aflat în garanția B., și anume imobilul unde societatea își are sediul, situat pe .-20, se prevede a fi valorificat doar in ultimul an de reorganizare, pe când toate celelalte active au fost scoase la vânzare începând cu prima lună a planului.
În acest context, se indică că în plan s-a prevăzut ca strategie de reorganizare continuarea activității curente și valorificarea de active. În acest sens, activele au fost împărțite în active esențiale, fără de care reorganizarea nu ar putea avea loc și active neesențiale care urmează a fi valorificate cu celeritate. În categoria activelor esențiale a fost inclus imobilul de pe .-20, restul activelor fiind considerate neesențiale pentru continuarea activității. Imobilul de pe .-20 a fost considerat esențial deoarece are o importanță foarte mare în buna desfășurare a procedurii de reorganizare a debitoarei, în acea clădire (sediul debitoarei) fiind localizate birourile acesteia, un magazin de prezentare în care societatea își promovează produsele comercializate și un depozit de unde asigură livrarea produselor în județele limitrofe.
În măsura în care încă de la începutul perioadei de reorganizare societatea ar fi fost lipsită de acest bun, ar fi fost nevoită să caute în regim de urgență o clădire asemănătoare unde să își desfășoare activitatea de depozitare, prezentare și livrare a produselor sale, ceea ce face ca bunul respectiv să fie de o importanță determinantă pentru reușita planului de reorganizare. Autorul planului a considerat că în cazul de față costurile pe care societatea ar fi nevoită să le suporte în caz de relocare în regim de urgență ar fi foarte mari, deoarece pe lângă prețul unei eventuale chirii, s-ar mai antrena și alte costuri cu asigurarea logisticii pe care o presupune o asemenea mutare, la care se adaugă și faptul că în perioada relocării, activitatea curentă a debitoarei ar fi îngreunată.
Apoi, nu a fost contestată de către recurentă nici realitatea susținerilor administratorului judiciar conform cărora, cu excepția sediului debitoarei care va fi valorificat în cursul anului 2 de reorganizare deoarece este considerat activ esențial pentru reorganizare, pentru toate bunurile garantate la B. GSG SA au fost întocmite strategii de valorificare și a început expunerea pe piață a acestora, la fel ca și la bunurile garantate la Intesa Sanpaolo B. SA și B. L. România SA. Totuși, raportat la aceste valorificări ale activelor neesențiale, nici pentru creditorul B. GSG SA nu a fost prevăzută plata unor dobânzi curente, aceeași fiind situație tuturor celorlalți creditori bancari.
Continuându-se raționamentul, se relevă cu temei că, în măsura în care bunurile garantate vor fi valorificate la un preț superior valorii de piață, atât recurentei, cât si celorlalți creditori garantați Ie vor fi achitate dobânzile în conformitate cu prevederile art. 41. alin. 2, iar în măsura în care acest lucru nu se va întâmpla, creditorii vor avea posibilitatea de a respinge raportul financiar întocmit în conformitate cu prevederile art. 106 din legea nr. 85/2006 și a solicita deschiderea procedurii falimentului față de societatea debitoare.
Ca atare, plata lunară de 10.000 lei, făcută către creditorul B. GSG SA, în a cărui garanție se află activul esențial pentru reușita planului de reorganizare, reprezintă o compensație către creditorul garantat, iar nu o plată a unor dobânzi sau o favorizare a acestuia, deoarece, în măsura în care nu ar fi plătită această sumă către creditorul garantat, exista riscul să fie plătită o sumă mai mare către un terț, ca și contravaloare a unei chirii, în acest sens conținutul planului neputând fi pus sub semnul întrebării.
Așa fiind, raportat la toate aspectele mai sus relevate, C. constată că in mod corect instanța a procedat la verificarea respectării de către planul de reorganizare a tuturor condițiilor de confirmare prevăzute de art. 101 din legea 85/2006, sens in care in mod temeinic si legal l-a confirmat, recursul declarat de creditoare urmând a fi respins, în considerarea prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865, art. 8 din LPI.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B. L. R. SA împotriva sentinței civile nr. 3405 din 09.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.03.2014.
Președinte, S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, M.-I. I. |
Grefier, E. T. V. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./31.03.2014
Jud.fond: D. H.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
