Alte cereri. Decizia nr. 488/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

În ceea ce privește criticile cu referire la proba cu expertiză, învederează că s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în mai multe rânduri, însă contestatoarea nu a solicitat vreo expertiză contrară, nici la fond și nici în apel, venind cu o asemenea solicitare în recurs, când o asemenea probă era inadmisibilă.

Avocatul contestatoarei învederează că la dosarul cauzei se află o cerere depusă de contestatoare în care solicită restituirea chitanței reprezentând taxa judiciară de timbru de 100 lei, achitată în plus, având în vedere că prin citație s-a pus în vedere contestatoarei să achite o taxă judiciară de timbru de 10 lei.

Curtea învederează că, în raport de data formulării contestației în anulare, sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.80/2012 privind taxele judiciare de timbru, și conform art.26 din această ordonanță contestațiile în anulare se timbrează cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 100 lei. Pe cale de consecință, contestația de față este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, singura chitanță ce se poate elibera este cea reprezentând o taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, achitată în plus.

Față de cele precizate de instanța de judecată, contestatoarea Z. A. și avocatul acesteia învederează că nu mai insistă în această cerere de restituire a taxei judiciare de timbru achitate în plus.

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față:

La data de 07 martie 2014 Z. A. a investit Curtea de Apel C. cu o contestație în anulare a Deciziei civile nr.142/03.02.2014 pronunțată de această instanță în dosarul nr._, întemeiată pe motivul prevăzut la art.318 V.Cod de procedură civilă.

În motivarea căii de atac extraordinare, contestatoarea învederează că eroarea materială pornește de la Sentința civilă nr.1032/2013 a Judecătoriei T., eroare care s-a menținut inclusiv la instanța de recurs și constă în faptul că, deși in preambulul sentinței se specifică în mod clar că „suma totală datorată Asociației de P. nr.50, la data înființării popririi este de 12.144,16 lei din care 6769,34 lei debit principal și 5374,82 lei penalități”, cu toate acestea, instanța de fond a hotărât să valideze poprirea până la concurența sumei de 12.144,16 lei reprezentând, în opinia sa, strict cheltuieli de apă și canalizare, . cu ce se menționase anterior.

Contestatoarea arată că, așa cum a tot menționat pe toată durata procesului, suma de_,16 lei nu reprezintă doar cheltuieli de apă și canalizare conform expertizei făcute în cauză, ci reprezintă și contravaloarea energiei termice, a onorariului de avocat, iluminat scară și cheltuieli de administrare; de asemenea s-a ignorat Sentința civilă nr.1100/2011 prin care s-a stabilit o restanță totală debit de 3091,95 lei la 31 iulie 2010 plus penalitățile aferente, adică suma de 6080 lei.

De reținut că pentru aceeași perioadă, fisa analitică a Asociației precizează o sumă de 8129 lei, deși această intră în contradicție cu sentința civilă, iar Asociația fără niciun fel de justificare continuă să mențină suma respectivă.

Susține că sunt greșite atât penalitățile calculate de expertul contabil cât și cele calculate la nivelul Asociației de proprietari, acestea din urmă fiind mai mari decât cele calculate la alte persoane cu același debit.

Cu privire la expertiza făcută în dosar, contestatoarea învederează că suma aferentă serviciului de apă și canal este de 940,8 lei pentru perioada august 2010-mai 2011, iar, în ceea ce privește soldul de la care s-a plecat, adică 3891 lei (în condițiile în care instanța stabilise un debit total de 3091 lei) trebuie precizat că suma respectivă reprezintă un debit nou și nicidecum doar serviciul de apă și canalizare.

Experta nu a luat în calcul, nici urmare a obiecțiunilor făcute, că s-a achitat suma de 580 lei reprezentând contravaloare apă si canalizare in luna octombrie 2011, suma aferentă serviciului de apă nu s-a micșorat, așa cum ar fi fost normal.

Contestatoarea arată și faptul că cererea sa privind suplimentarea raportului de expertiză i-a fost respinsă considerându-se că nu ar fi pertinentă și utilă cauzei.

Mai arată că din luna septembrie 2013 i se oprește lunar suma de 250 de lei si, in același timp, a plătit cu chitanțe de câte 100 lei contravaloarea apei la .>

Susține contestatoarea că instanța nu a ținut cont nici de faptul că titlurile executorii nu se referă la persoana sa, ci la Asociația de Proprietari nr.50.

Deși Asociația de Proprietari nr.50 avea calitatea de debitor în cauză și nu există nicio hotărâre judecătorească care constituie titlu executoriu în ceea ce o privește pe contestatoare, singura persoană împotriva căreia se îndreaptă . contestatoarea cu toate că potrivit art.372 din Codul de procedură Civila „executarea silită se va efectua numai in temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.

Totodată, contestatoarea solicită suspendarea executării silite stabilite prin încheierea pronunțata in dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei T., pe care a înțeles să o conteste in dosarul nr._ la Judecătoria T..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 Cod de procedură civilă.

Intimata . depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației în anulare – fiind introdusă cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art.319 alin.2 teza 1 din Codul de procedură civilă și excepția inadmisibilității contestației în anulare – raportat la temeiul legal invocat, respectiv art.318 din Codul de procedură civilă din 1865.

În motivarea excepției tardivității contestației în anulareintimata arată căpentru hotărârile pronunțate în recurs termenul curge de la data când decizia atacată a instanței de recurs, a devenit disponibilă, adică a fost redactată.

Faptul că contestatoarea a formulat cerere pentru eliberarea unei copii de pe aceasta abia la data de 03.2014, reprezintă dovada unei lipse de diligentă a acesteia și nu poate fi invocată în apărarea sa, fiind propria sa culpă.

Termenul excepțional de un an prevăzut de art. 319 alin.2, paragraf 2 teza 2 din Codul de procedură civilă ar fi aplicabil doar în situația în care contestatoarea ar fi fost împiedicată să ia cunoștință de decizia atacată în termenul de 15 zile.

Este de remarcat faptul că contestatoarea a fost reprezentată de avocat în recurs, prin urmare a luat cunoștință de existența hotărârii atacate chiar la pronunțarea deciziei atacate, adică în data de 03.02.2014, prin urmare contestația a fost tardiv introdusă.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației în anulare –raportat la temeiul legal invocat, intimata arată că art.318 din Codul de procedură civilă din 1865, prevede limitativ două motive când pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile instanței de recurs: atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, astfel cum este aceasta definită la art. 281 alin. 1 din Codul de procedură civilă 1865, ori când instanța de recurs a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare.

În speță contestatoarea arată că înțelege să invoce prima ipoteză, prin urmare ne vom raporta strict la aceasta, motivat și de faptul că o invocare a altor motive în acest moment ar fi tardiv formulată, deoarece ar reprezenta motive noi, care pot fi invocate în același termen de 15 zile, precizat anterior.

Din economia motivelor de fapt invocate de contestatoare, rezultă că acestea sunt apărări pe fondul cererii de validare a popririi, care nu pot face obiectul prezentei căi extraordinare de atac și nici nu încadrează în motivele de contestație în anulare prevăzute de art. 318 din Codul de procedură civilă.

Pe fondul cauzei, intimata arată că, în speță, ne aflăm în situația unei popriri înființate pe sumele de bani datorate de terții popriți proprietari, între care și contestatoarea, către debitoarea poprită Asociația de Proprietari nr.50 T.. Prin urmare nu are nici un fel de relevanță juridică cu ce titlu datorează terții popriți, debitoarei poprite, singura condiție pusă de textele legale aplicabile (art.452 și următoarele din Codul de procedură civilă 1865), fiind aceea ca terțul poprit să datoreze debitoarei poprite o sumă de bani indiferent cu ce titlu.

Suma datorată de contestatoarea-terț poprit Z. A., către debitoarea poprită Asociația de Proprietari nr.50 a fost stabilită prin expertiză judiciară contabilă, ordonată de prima instanță, sumă ce a fost menținută prin răspunsurile la obiecțiunile acesteia.

Nici în fața primei instanțe și nici la instanța de apel contestatoarea nu a solicitat vreo expertiză contrară, pentru a-și dovedi susținerile, venind cu o asemenea cerere în recurs unde o asemenea probă nu este permisă conform prevederilor art. 305 din Codul de procedură civilă din 1865.

De asemenea, la expertiza efectuată în cauză recurenta contestatoare nu a formulat obiective în apărare pe care eventual expertul desemnat să le aibă în vedere la efectuarea lucrării.

Sentința Civilă nr.1100/2011 a Judecătoriei T., invocată de intimată, privește un litigiu purtat între contestatoare și debitoare, în care A. SA T. nu a avut vreo calitate procesuală, prin urmare hotărârea pronunțată în acel litigiu nu poate fi opozabilă A. SA T.. Totuși expertul desemnat în prezenta cauză a avut-o în vedere, fapt ce reiese din concluziile raportului de expertiză aflat la dosarul de fond.

Este de asemenea de remarcat, contrar susținerilor contestatoarei, că nu este singurul terț poprit de la Asociația de Proprietari nr.50, fiind încă doi terți popriți pentru care există hotărâri de validare a popririi irevocabile în baza cărora s-au declanșat proceduri execuționale.

Tot contrar susținerilor contestatoarei, intimata arată că nu este interesată în mod deosebit să treacă la executarea imobiliară efectivă.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin.1 din Codul de procedură civilă, excepțiile invocate de intimată, Curtea constată că aceasta sunt nefondate.

În ceea ce privește excepția tardivității contestației în anulare, potrivit art.319 alin.2 Cod procedură civilă, contestația împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Conform susținerilor contestatoarei, aceasta a luat la cunoștința de decizia pe care o contesta la data de 05.03.2014. Având in vedere ca intimata nu a făcut dovada faptului ca reclamanta a luat la cunoștința de decizia Curții de Apel la o data anterioara, precum si faptul ca la aceasta instanța contestația in anulare a fost trimisa prin posta la data de 06.03.2014, rezulta ca a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de lege.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea constată ca este nefondata, motivele invocate de intimata in susținerea acesteia țin eventual de fondul contestației. Pentru a aprecia ca fiind inadmisibila o acțiune trebuie sa se verifice împrejurarea ca partea nu avea la dispoziție respectivul demers judiciar, ceea ce nu este cazul in speța de fata.

Pe fondul contestației în anulare, formulată în temeiul art.318 (v) Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr.142/03.02.2014 pronunțată în dosarul nr.5178/327/ 2011, Curtea de Apel C. a respins recursul declarat de recurent terț poprit Z. A. împotriva Deciziei civile nr.123 din 10.10.2013 a Tribunalului T. în contradictoriu cu intimata creditor . intimata debitor Asociația de Proprietari nr.50, ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut că recurenta Z. A., terț poprit în raportul juridic obligațional, a susținut în calea de atac că instanța de apel a considerat în mod greșit că nu este relevant faptul că în debitul său sunt și alte sume decât cele destinate pentru servicii de apă și canalizare.

Instanța de recurs a constatat că cererea de validare a popririi a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 20.07.2011, titlul executoriu reprezentându-l Sentința civilă nr.676/22.02.2010 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ și Sentința civilă nr.2882/22.10.2009 a Judecătoriei T. pronunțată în dosarul nr._, titlu prin care intimata debitoare Asociația de Proprietari nr.50 a fost obligată la plata sumei de_,46 lei către .>

Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul judecății la prima instanță s-a stabilit că debitul datorat de terțul poprit către debitoarei Asociația de proprietari nr.50 T. este de_,16 lei, reprezentând debit 6769,34 lei și penalități de întârziere de 5374,82 lei.

Ceea ce interesează în aplicarea măsurii de validare a popririi este existența a două raporturi juridice, respectiv cel dintre creditor și debitorul obligației sale, precum și cel dintre debitor ți terțul poprit, în virtutea căruia terțul poprit ajunge, pentru suma datorată creditorului său, să achite obligația de plată direct în patrimoniul creditorului inițial, pentru stingerea obligației pe care primul debitor o avea față de acesta.

Așadar, destinația sumei pe care terțul poprit o înregistrează ca datorie față de Asociația de Proprietari nr.50 este irelevantă, măsura dispusă în raport de prevederile art. 460 VCPC fiind în sensul obligării terțului poprit să plătească, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar nerespectarea acestei obligații determină începerea procedurii de executare silită împotriva terțului poprit.

S-a apreciat că susținerea recurentei privind achitarea unei sume parțiale către intimata . pronunțarea hotărârii de validare a popriri nu conduce la o reformare a deciziei atacate, această susținere, întemeiată pe înscrisul corespunzător, putând fi valorificată de partea interesată în cursul achitării benevole a debitului restant ori în cadrul unei eventuale executări silite, în măsura în care îndeplinirea obligației de plată nu se realizează amiabil.

În ceea ce privește critica privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, culpa procesuală fiind a terțului poprit, care a înțeles să nu-și îndeplinească obligațiile instituite în sarcina sa prin adresa de înființare a popririi, determinând, astfel, declanșarea prezentului demers judiciar, în cadrul căruia a fost obligat să respecte dispozițiile legale privind efectuarea plății direct către creditorul principal, în limita creanței.

Reținând caracterul formal al criticilor cuprinse în cererea de recurs, care nu pot determina reținerea unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanțele anterioare, instanța de recurs, în aplicarea prevederilor art. 312 alin.(1) VCPC, a menținut ca legală și temeinică Decizia civilă nr.123/2013 a Tribunalului T., prin respingerea recursului declarat de terțul poprit Z. A. ca nefondat.

Potrivit art.318 teza I C.pr.civ. hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Acest motiv are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Noțiunea de greșeală materială în acest context nu trebuie interpretată extensiv, pe această cale neputând fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în scopul retractării unei hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, nu și pentru netemeinicie.

Or, criticile formulate de contestatoare vizează însuși fondul cauzei, fiind identice cu cele dezbătute cu ocazia judecării recursului și practic tind la rejudecarea acestuia, ceea ce este inamisibil.

În consecință, Curtea constată că niciunul dintre argumentele prezentate nu se circumscriu în sfera reglementată de art.318 teza I C.pr.civ. și va respinge contestația în anulare ca nefondata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepțiile, ca nefondate.

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea Z. A., domiciliată în T., ., ., ., împotriva Deciziei civile nr.142/03.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații ., cu sediul în T., ., județul T. și ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.50, cu sediul în T., ., ., parter, județul T..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2014.

red.dec.jud.M.Ș.

2 ex/27.09.2014