Pretenţii. Decizia nr. 367/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 367/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 13416/118/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.367
Ședința publică din 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
JUDECĂTOR :N. C.
JUDECĂTOR:I. M. Ș.
Grefier C. G.
S-a luat în examinare recursul - litigiu cu profesioniști promovat de recurent pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. cu sediul în C., ., J. C. împotriva Sentinței civile nr. 96/19.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ casată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe în recurs prin Decizia civilă nr. 4269/03.12.2013 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, cu sediul în Remetea M. nr.636 DN 6, Km 546+400, jud.T. și domiciliul procesual ales în municipiul C., .. 53 la sediul profesional al Cabinetului de Avocat N. V., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.04.2014 și 23.04.2014, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA ,
Asupra recursului – litigii cu profesioniști constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5869 din 25.10.2011 Tribunalul C. a admis, în parte acțiunea reclamantei . SRL a obligat pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ la plata către reclamantă a sumei de 534.665,10 lei cu titlu de daune pentru neexecutarea contractului de furnizare nr. 179/24.06.2009.
A respins cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 5.611,89 lei, ca nefondată.
A admis, în parte, cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, formulată de reclamantă și a dispus restituirea către reclamantă a taxei de timbru în cuantum de 814 lei.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 7162,75 lei reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, părțile au încheiat două contracte care, prin obiectul acestora, se află în strânsă legătură. Încheierea contractului de comodat cu privire la transmiterea dreptului de folosință gratuită de către reclamanta . SRL în beneficiul pârâtului S. Cinic Județean de Urgență C. asupra aparatelor de dializă și opțiunilor acestora a avut loc la data de 05.06.2009, anterior încheierii contractului de furnizare. Din procesul-verbal al ședinței de negociere a rezultat că alegerea procedurii de „negociere fără o publicare prealabilă a unui anunț de participare” a fost justificată din perspectiva art. 122 lit. b) din OUG nr. 34/2006.
Instanța a constatat că nu s-a conturat culpa reclamantei în neexecutarea contractului de comodat, astfel ca încetarea contractului să fie rezultatul aplicării sancțiunii rezilierii acestuia. De altfel, față de clauzele contractuale, rezilierea contractului de comodat trebuia dispusă de instanță, deoarece nu opera de plin drept în temeiul unui pact comisoriu de grad IV. În aceste condiții, încetarea contractului de comodat nu se poate reține că ar fi intervenit din culpa reclamantei, ci reprezintă manifestarea exclusivă a voinței pârâtului, cu consecințe asupra răspunderii contractuale ce intervin în această situație.
În aceste condiții, reținându-se raportul de accesorialitate al contractului de furnizare față de cel de comodat, contractul de furnizare a fost considerat la rândul său, ca încetând din inițiativa pârâtului, cu consecința aplicării sancțiunii prevăzută în art.11.5 din contract potrivit cu care, partea care a denunțat contractul va plăti celeilalte părți valoarea totală reziduală a contractului cu titlu de daune compensatorii. Pe cale de consecință, deoarece pârâta nu a executat nimic din contract, daunele compensatorii sunt în cuantumul prevăzut ca valoare a contractului, respectiv de 534.665,10 lei, suma la plata căreia pârâtul a fost obligat în temeiul art. 969 cod civil.
Prejudiciul suferit de reclamantă prin neexecutarea contractului de furnizare de către pârâtul care nu și-a mai îndeplinit obligația de cumpăra materialele sanitare contractate, este dovedit și cu înscrisurile cu care reclamanta a făcut dovada că a achiziționat materialele respective pentru a le furniza pârâtului. Facturile de achiziție anterioare momentului prevăzut în contractul de furnizare confirmă atitudinea diligentă a furnizorului care s-a aprovizionat în vederea executării contractului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul S. C. de Urgență C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Curtea de Apel C. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, prin decizia civilă nr. 96/2012 din 19 iunie 2012 a admis apelul formulat de apelantul pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, efectele contractului de comodat nr.1/05.06.2009 nu s-au produs niciodată asupra părților, în sensul că, deși acesta a fost considerat perfectat prin predarea efectivă a bunurilor - art. II - apelanta pârâtă s-a prevalat de dispozițiile art. IX care i-au permis a restitui bunurile către comodatar înaintea termenului prevăzut în contract, respectiv 31.12.2009.
Astfel, momentul comunicării către reclamantă a adresei nr._/13.07.2009 constituie și momentul încetării contractului de comodat, inserarea acestei modalități de încetare a contractului și asumarea lui de către ambele părți respectă întocmai principiul consensualismului actelor juridice civile, mutus consensus mutus dissensus.
În condițiile în care părțile și-au asumat revocarea contractului de comodat, aceleași rațiuni se regăsesc și în situația contractului de furnizare nr.179/24.06.2009, iar în lipsa unor comenzi ferme din partea achizitorului, reclamanta nu poate invoca existența vreunui prejudiciu rezultat din livrarea de produse reprezentate de materiale sanitare și medicamente.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta . SRL Remetea-M., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul menținerii dispoziției instanței de fond cu privire la obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 534.665,10 lei cu titlu de daune contractuale pentru neexecutarea contractului de furnizare nr. 179 din 24 iunie 2010.
Prin Decizia nr. 4269/03.12.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de reclamanta . SRL Remetea-M., s-a casat sentința recurată și s-a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea în recurs.
Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte a constatat că aceasta este fondată, recursul declarat de reclamanta . SRL Remetea-M. fiind admis, pentru următoarele considerente:
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție incidența în cauză a dispozițiilor art. 28716 din OUG nr. 34/2006, cu privire inclusiv la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate în litigiile născute din această normă legală, aspect asupra căruia a rămas în pronunțare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 28716 din OUG nr. 34/2006 - privind atribuirea contractelor de achiziție publică a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii – „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare, recursul se judecă la Secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel”, acest alineat fiind modificat prin pct. 7.1 din OUG nr. 77/2012, începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 312 alin. 2 și 6 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de reclamanta . SRL Remetea-M., a casat decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea cauzei în recurs.
Astfel investită, asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea adresată instanței la data de 12.10.2010 reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la executarea obligației contractuale de a cumpăra de la reclamantă materiale sanitare și medicamente în valoare de 534.665,10 lei alternativ cu obligarea pârâtului la plata sumei de 534.665,20 lei cu titlu de daune contractuale generate de neexecutarea de către pârât a contractului de furnizare nr.179/24.6.2009, obligarea pârâtului la plata sumei de 5.611,89 lei reprezentând daune ocazionate de neexecutarea de către pârât a contractului de furnizare nr.179/2009 precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de comodat nr.1/05.06.2009 prin care s-a obligat să pună la dispoziția acestuia spre folosință cu titlu gratuit aparate de dializă și opțiunile acestora precum și contractul de furnizare nr.179/24.06.2009 prin care reclamanta s-a obligat să livreze și pârâtul să cumpere, materiale sanitare și medicamente în valoare de 534.665,10 lei.
Contractul de furnizare a fost încheiat în urma negocierilor consemnate în procesul verbal al ședinței de negociere din data de 11.06.2009 în care s-a reținut atribuirea contractului de către comisia de negociere a Spitalului, ca urmare a faptul că a fost agreată propunerea tehnică și financiară a reclamantei.
După încheierea celor două contracte, aparatele de dializă și opțiunile acestora au fost puse la dispoziția pârâtului conform procesului verbal de constatare din 13.07.2009 și s-a trecut la operațiunile de instalare.
La data de 13.07.2009 pârâtul a notificat reclamantei încetarea contractului de comodat cu adresa nr._/2009, ca urmare a denunțării unilaterale. În opinia reprezentanților pârâtului, denunțarea a avut loc din culpa reclamantei care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale constând în încheierea procesului verbal de predare primire și efectuarea recepției aparatelor. Motivele invocate, susține reclamanta sunt nereale. Predarea - primirea aparatelor se realizase, la momentul denunțării aparatele fiind depozitate în secția de Hemodializă a Spitalului și fiind începută operațiunea de instalare, iar sub aspectul celui de al doilea motiv, lipsa recepției pentru a se putea exercita drept de contestație asupra calității și cantității, nu este reglementată ca obligație a furnizorului de echipamente.
Prin urmare, în mod culpabil pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a cumpăra materialele și medicamentele prevăzute în contractul de furnizare nr. 179/24.06 astfel cum s-a obligat, producând reclamantei un prejudiciu egal cu valoarea contractului pe care nu l-a executat. La acest prejudiciu se adaugă cel produs prin cheltuielile ocazionate de instalarea aparatelor de dializă, în cuantum de 5.611,89 lei.
În cursul judecății, reclamanta a arătat că renunță la cererea de obligare la executarea în natură a contractului menținându-și cererea de obligare la plata daunelor.
Prin sentința civilă nr.5869/25.10.2011 Tribunalul C. a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 534.665,10 lei cu titlu de daune pentru neexecutarea contractului de furnizare nr. 179/ 24.06.2009.
A respins cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 5.611,89 lei, ca nefondată.
A admis, în parte, cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, formulată de reclamantă și a dispus restituirea către reclamantă a taxei de timbru în cuantum de 814 lei.
A obligat pe pârât să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 7162,75 lei reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că:
Din probele administrate, înscrisuri și declarațiile martorilor, a rezultat că reclamanta și-a îndeplinit obligația de predare a bunurilor ce au făcut obiectul contractului de comodat.
Procesul-verbal de constatare tehnică nr._/13.07.2009 confirmă prezența aparatelor în secția de Hemodializă a Spitalului C. Județean de Urgență C., secție în cadrul căreia urmau a fi utilizate. Recepția acestora din punct de vedere funcțional a fost împiedicată de un fapt imputabil comodantului care se afla în proces de renovare a secției, astfel că aparatura nu a putut fi montată în vederea testării. Astfel cum martorii au declarat, pentru testarea aparatelor era nevoie de racordarea acestora la instalația de apă care, la data respectivă, nu era finalizată.
Pârâtul a recunoscut în răspunsurile la interogatoriu faptul că instalația de dializă nu a putut fi folosită până la sfârșitul anului 2009. Acest răspuns coroborat cu declarația martorului dr.Tuța L., medicul șef al clinicii de nefrologie și care coordona activitatea centrului de dializă, și care a arătat că finalizarea lucrărilor la secția de dializă a avut loc în toamna anului 2009, a condus la concluzia că recepția aparatelor prin punerea lor în funcțiune nu s-a datorat culpei reclamantei, care a predat aparatele, dar nu se putea implica în definitivarea lucrărilor din sediul pârâtului.
Aceleași date referitoare la stadiul lucrărilor în secția de hemodializă, care nu permiteau racordarea aparaturii la instalația de apă pentru testare, rezultă și din declarația martorului A. G., având funcția de șef birou tehnic în cadrul Spitalului. Singura probă pe care pârâtul a administrat-o în legătură cu data recepționării lucrărilor respective și care ar tinde la dovedirea susținerii potrivit cu care nu au existat impedimente tehnice în testarea aparaturii, o constituie procesul verbal de recepție finală a lucrărilor, care prevede că recepția la terminarea lucrărilor a avut loc în luna mai 2009.
Deoarece procesul-verbal la terminarea lucrărilor invocat nu a fost depus și nu există posibilitatea identificării lucrărilor executate și terminate la data respectivă, proba nu este de natură a dovedi că situația a fost alta decât cea care rezultă din probele anterior analizate.
Prin urmare, instanța a constatat că nu s-a conturat culpa reclamantei în neexecutarea contractului de comodat, astfel ca încetarea contractului să fie rezultatul aplicării sancțiunii rezilierii acestuia. De altfel, față de clauzele contractuale, rezilierea contractului de comodat trebuia dispusă de instanță, deoarece nu opera de plin drept în temeiul unui pact comisoriu de grad IV. În aceste condiții, încetarea contractului de comodat nu se poate reține că ar fi intervenit din culpa reclamantei, ci a reprezentat manifestarea exclusivă a voinței pârâtului, cu consecințe asupra răspunderii contractuale ce intervine în această situație.
În aceste condiții, reținându-se raportul de accesorialitate al contractului de furnizare față de cel de comodat, contractul de furnizare a fost considerat, la rândul său, ca încetând din inițiativa pârâtului, cu consecința aplicării sancțiunii prevăzută în art.11.5 din contract, potrivit cu care, partea care a denunțat contractul va plăti celeilalte părți valoarea totală reziduală a contractului cu titlu de daune compensatorii. Pe cale de consecință, deoarece pârâta nu a executat nimic din contract, daunele compensatorii sunt în cuantumul prevăzut ca valoare a contractului, respectiv de 534.665,10 lei, suma la plata căreia pârâtul a fost obligat în temeiul art.969 cod civil.
Prejudiciul suferit de reclamantă prin neexecutarea contractului de furnizare de către pârâtul care nu și-a mai îndeplinit obligația de a cumpăra materialele sanitare contractate, este dovedit și cu înscrisurile cu care reclamanta a făcut dovada că a achiziționat materialele respective pentru a le furniza pârâtului. Facturile de achiziție anterioare momentului prevăzut în contractul de furnizare confirmă atitudinea diligentă a furnizorului care s-a aprovizionat în vederea executării contractului.
În ce privește suma de 5.611,89 lei reprezentând cheltuieli angajate în vederea executării contractului de comodat, cum reclamanta însăși le-a identificat, nu au fost acordate reclamantei cu titlu de despăgubiri pentru neexecutarea contractului de furnizare, deoarece nu au fost efectuate în legătură cu acesta.
În temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel (calificat ca recurs de I.C.C.J. conform celor sus expuse).
În motivarea recursului pârâtul S. C. de Urgență C. arată în esență că prin raportare la situația de fapt din care rezultă că între părți au intervenit două contracte unul de comodat nr.1/05.06.2009 și altul de furnizare nr.179/24.06.2009, ca și dispozițiile legale aplicabile, greșit instanța a dispus obligarea sa la plata sumei de 534.665,10 lei cu titlu de daune pentru neexecutarea contractului de furnizare nr.179/24.06.2009.
Astfel, conform contractului de comodat nr.1/05.06.2009, Titlul II, alin.3 „Prezentul contract se consideră perfectat prin predarea efectivă a bunurilor” și Titlul V alin.2 „Drepturile comodatarului” acesta să primească bunurile la locul și la termenul convenit conform proceselor de predare-primire” și având în vedere caracterul de contract real al contractului de comodat, pentru încheierea acestuia fiind necesare realizarea acordului de voință și predarea efectivă a obiectului contractului, reclamanta intimată s-a limitat doar a depozita aparatele de hemodializă în ambalajele originale, pe holul secției de nefrologie din cadrul Spitalului C. de Urgență C. fără a solicita constituirea unei comisii mixte în vederea încheierii procesului verbal de predare-recepție a acestora.
Prin urmare denunțarea unilaterală a contractului de comodat nr.1/05.06.2009 prin adresa nr._/13.07.2009 a fost soluția firească în condițiile în care bunurile (aparatele de hemodializă) nu au fost predate niciodată conform condițiilor contractului și ca urmare a denunțării unilaterale, aparatele de hemodializă au fost ridicate de către reprezentanții intimatei prin procesul-verbal de constatare tehnică din 13.07.2009.
În ce privește contractul de furnizare nr. 179/24.06.2009, conform art. 5.2 din contract, intimata avea obligația de a livra către S. C. de Urgență C. produsele medicale și medicamentele menționate în Anexa 1 a contractului, ca urmare a comenzilor lansate de beneficiar, în limita bugetului disponibil, fără depășirea valorii contractuale – termenul de livrare fiind de 24 -48 ore de la primirea comenzii.
Or, reclamanta intimată nu a făcut dovada (având în vedere că S. C. Județean de Urgență C., este instituție publică (prestează servicii de utilitate publică) emiterii unor comenzi ferme de S.C.J.U. și nu a făcut dovada predării-primirii materialelor, medicamentelor a căror contravaloare a solicitat-o cu titlu de daune contractuale (avize de expediție, proces-verbal de recepție, etc.).
În concluzie, contractul de furnizare nr.179/24.06.2009 nu a fost executat de intimată, condiții în care nu pot fi obligați la plata valorii totale a contractului.
Clauza 11.5 din contractul de furnizare nr.179/24.06.2009 și conform căreia „În cazul rezilierii unilaterale, solicitată de oricare din părțile contractante, partea care solicită rezilierea unilaterală va plăti celeilalte părți valoarea totală reziduală a contractului(la data rezilierii contractului) cu titlu de daune compensatorii, nu este incidentă în cauză, deoarece contractul de furnizare nr.179/24.06.2009 nu a fost reziliat unilateral de către S.C.J.U. C., ceea ce s-a reziliat fiind contractul de comodat. Contractul de furnizare, acesta nu s-a executat de către intimată, termenul de valabilitate expirând la 31.12.2009 conform art.6.2 din contract, a admite o altă ipoteză echivalând cu o recunoaștere a unui abuz de drept.
În ce privește condițiile răspunderii contractuale, se constată că în cauză nu există o faptă ilicită, adresa nr. 17.359/13.07.2009 de denunțare unilaterală a contractului de comodat apărând ca o soluție firească, în condițiile în care bunurile (aparatele de hemodializă) nu au fost predate niciodată conform condițiilor contractuale .
Contractul de furnizare, nu a fost executat de intimată, în sensul că intimata nu a livrat nici un produs din cele specificate în Anexa 1.
Prin urmare, în cauză nu există o faptă ilicită ce ar putea fi reținută în sarcina recurentului pârât S.C.J.U. C. și care ar putea să aducă atingere patrimoniului intimatei.
De asemenea, nu există nici prejudiciu patrimonial, reclamanta nefăcând dovada existenței acestuia, deoarece nu a făcut dovada emiterii unor comenzi ferme de S.C.J.U.C. (acestea nici nu s-au emis), nu a făcut dovada onorării acestora (predarea-primirea medicamentelor) – aviz de expediție, proces-verbal de recepție.
Se mai exprimă considerații asupra facturilor depuse de intimată pentru dovedirea prejudiciului suferit, care au fost emise cu mult înaintea încheierii contractului de furnizare nr. 179/24.06.2009 (05.05.2009) aceste înscrisuri probând activitatea comercială curentă a intimatei, precum și împrejurarea că termenul de valabilitate al produselor farmaceutice și consumabile aveau termen de valabilitate de câțiva ani (contrar susținerilor intimatei) .
În referire la raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu – acesta nu există, odată ce nu există o faptă ilicită și nici implicit un prejudiciu.
De asemenea, nu există nici vinovăție, denunțarea contractului de comodat fiind o soluție firească în condițiile în care bunurile nu au fost niciodată predate de intimată, conform condițiilor contractuale.
Contractul de furnizare, acesta nu a fost executat de intimată, în sensul că nu a livrat nici un produs din cele specificate în Anexa 1.
Se solicită în consecință admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ..
Recursul este nefondat.
În cauză se constată că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, actele și lucrările dosarului ca și dispozițiile legale aplicabile, întemeiat prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei . formulată în contradictoriu cu S. C. Județean de Urgență C., obligându-l pe acesta către reclamantă la plata sumei de 534.665,10 lei cu titlu de daune pentru neexecutarea contractului de furnizare nr.197/24.06.2009, precum și a sumei de 7162,75 lei cheltuieli de judecată constând din taxă de timbru și onorariu avocat.
Astfel, situația de fapt, conform căreia părțile au încheiat două contracte unul de comodat nr.1/05.06.2009 asupra unui aparat de dializă și altul de furnizare materiale sanitare nr.197/24.06.2009, aflate în strânsă legătură, corect a fost reținută de prima instanță, ca și desfășurarea acestora în timp și consecințele ce decurg de aici, în referire la clauzele contractuale convenite de părți.
Față de împrejurarea conform căreia (rezultată din înscrisuri și declarații de martori) intimata reclamantă și-a îndeplinit obligația de predare a bunurilor (aparat de dializă) ce a făcut obiectul contractului de comodat nr. 1/05.06.2009 procesul verbal de constatare tehnică nr._/13.07.2009 consfințind și confirmând prezența urmare livrării pieselor în secția de hemodializă a Spitalului C. de Urgență Județean C. dar care nu a fost recepționat din culpa exclusivă a pârâtului recurent, corect s-a reținut că al doilea contract, nr. 179/24.06.2009 de furnizare de materiale sanitare (având în vedere raportul de accesorialitate al acestuia, față de cel de comodat) a încetat din inițiativa recurentului, cu consecința aplicării sancțiunii prevăzută în art. 11.5 din contract, potrivit căreia, „partea care a denunțat contractul va plăti celeilalte părți valoarea totală reziduală a contractului, cu titlu de daune compensatorii”(în cauză în cuantumul prevăzut ca valoare totală a contractului -534.665,10 lei) în aplicarea și a art. 969 C.civ..
Prin urmare, critica adusă hotărârii, prin care recurentul arată în esență că acel contract de comodat nu s-a încheiat, intimatul limitându-se doar a depozita pe holul secției de hemodializă aparatele de hemodializă, fără a solicita constituirea unei comisii mixte în vederea încheierii procesului-verbal de predare – recepție a acestora cu consecința emiterii adresei nr._/13.07.2009 este nefondată, întrucât în cauză s-a făcut dovada de către reclamanta intimată a livrării și predării (și nu a depozitării) aparatului de dializă – aspect ce rezultă din procesul verbal de constatare tehnică nr._/13.07.2009 (fila 25dosar Tribunalul C.) ca și din declarațiile martorilor.
Depozitarea semnifică altceva (conform DEX – „a lăsa spre păstrare”) decât „desfacerea” acestora în prezența reprezentanților Spitalului C. Județean de Urgență C. (Dr. L. Tuta și ing.A. G.) și ai S.C.B. M. SRL (Dr.R. B., C. M. și ing. N. C.), livrarea și predarea-primirea bunurilor menționate având loc prin „despachetarea și desigilarea” bunurilor – aparatele cu seriile_ –_ și_,_,_,_,_, în act menționându-se că „toate aparatele sunt de fabricație Germania” și că „toate aparatele prezintă certificatele de calitate”.
Livrarea și predarea aparatelor de dializă a avut deci loc, această obligație a reclamantului pârât necuprinzând și obligația de a le recepționa (aceasta aparține recurentului pârât S. C. Județean C., conform „Capitolului VI - condiții de livrare” din Contractul de comodat, adresa de denunțare unilaterală nr._/13.07.2009 fiind lipsită de eficiență având în vedere că aparatele ce făcuseră obiectul contractului fuseseră deja livrate, aflându-se la pârâtul recurent.
Acestea, cu atât mai mult cu cât față de clauzele contractuale, rezilierea contractului de comodat trebuia dispusă de instanță.
Criticile în referire la contractul de furnizare nr. 179/24.06.2009 încheiat de către părți și despre care se susține că nu a fost reziliat unilateral de recurentă, dimpotrivă, acesta nu s-a executat, medicamentele nefiind predate (avizele de expediție și procese verbale de recepție) lipsind și comenzile ferme ale recurentului (instituție de utilitate publică) clauza 11.5 din contract nefiind incidentă, contractul nefiind executat, sunt de asemenea nefondate, întrucât în cauză, întemeiat prima instanță a reținut că față de situația de fapt, dispozițiile din această clauză contractuală sunt aplicabile, din culpa exclusivă a pârâtei recurente, contractul de furnizare de materiale medicale nemaifiind executat în totalitate, daunele compensatorii fiind în cuantumul contravalorii materialelor respective ce au făcut obiectul contractului în totalitate (cu observația și a instanței de fond, conform căreia „termenul de reziliere unilaterală” are sensul de „denunțare unilaterală”).
Cum contractul de comodat a fost încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006 conform art.122 lit.”b” contractul de furnizare fiind accesoriu acestuia, lipsa comenzilor pentru materiale și medicamente nu mai poate fi invocată la momentul livrării, întrucât recurentul a încheiat cele două contracte tocmai în calitate de instituție de utilitate publică, la organizarea licitației verificându-se dacă erau îndeplinite condițiile inclusiv existența fondurilor.
Tocmai pentru că avea un caracter subsidiar contractului de comodat care a încetat datorită manifestării exclusive de voință a recurentei pârâte, s-a reținut că, în consecință și contractul de furnizare a încetat ca urmare a unui fapt imputabil comodantului care se afla în proces de renovare a secției, din inițiativa acestuia, recurentul urmând a fi obligat la plata de daune compensatorii în baza art. 969 C.civ.
Acestea fiind consecințele încetării contractului de furnizare încheiat între părți, din vina exclusivă a recurentei, cu aplicarea 11.5 din contract, criticile acesteia în referire la neîndeplinirea condițiilor intervenirii răspunderii, respectiv că nu există fapta ilicită, nu există prejudiciu, lipsește raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și nu există vinovăție, sunt nefondate, în cauză fiind aplicabilă răspunderea contractuală intervenită între părți conform înțelegerii acestora, prejudiciul fiind stabilit prin art. 11.5 din contract și urmare aplicării art. 969 (1) C.civ. conform cărora „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante” condițiile intervenirii acestei răspunderi fiind corect analizate de prima instanță conform celor sus expuse.
Cum în cauză, s-a constata pentru considerentele arătate că înțelegerea dintre părți privind închirierea gratuită, urmare punerii la dispoziție a aparatului de dializă nu s-a mai produs din vina exclusivă a recurentului, întemeiat prima instanță a admis capătul de cerere din acțiunea reclamantului intimat prin care acesta solicita plata contravalorii medicamentelor ce au făcut obiectul contractului de furnizare nr.179/24.06.2009 subsecvent celui de comodat conform art. 11.5 din contract prin care părțile de comun acord au stabilit întinderea prejudiciului pentru încetarea contractului din vina uneia din părți.
Pentru aceste considerente se constată criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate și în temeiul art. 315 al.1 C.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 C.pr.civ. recurentul va fi obligat la plata sumei de 12.729 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul litigiu cu profesioniști promovat de recurent pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. cu sediul în C., ., J. C. împotriva Sentinței civile nr. 96/19.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ casată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe în recurs prin Decizia civilă nr. 4269/03.12.2013 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, cu sediul în Remetea M. nr.636 DN 6, Km 546+400, jud.T. și domiciliul procesual ales în mun.C., .. 53 la sediul profesional al Cabinetului de Avocat N. V., având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 12.729 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi data de 23.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. P. N. C. I. M. Ș.
Grefier,
C. G.
Jud.fond: I.C. C./10.11.2011
Red.dec.jud.G.P./07.12.2012
Red.dec.jud.A.P./
Tehnored.gref.C.G./18.06.2014
| ← Constatare nulitate act. Decizia nr. 294/2014. Curtea de Apel... | Radiere. Decizia nr. 466/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
