Pretenţii. Decizia nr. 705/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 705/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 24877/212/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 705/2014
Ședința publică din data de 23 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. G.
JUDECĂTOR: N. R. B.
JUDECĂTOR: M. C. E.
GREFIER – A. A.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenta reclamantă R. M. domiciliată în C., ., ., jud. C. și recurenta pârâtă . GROUP SA cu sediul în București, Tronson 1, Mezanin, B.dul Unirii nr.69, ., împotriva sentinței civile nr. 174 din 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. 24._, având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședință se prezintă avocat V. Ș. pentru recurenta reclamantă în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 depusă la dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod pr. civilă.
Recursurile sunt motivate, recursul recurentei pârâte fiind timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3452 lei conform OP/2014 depus la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată, învederează că prin serviciul registratură s-a depus cerere de renunțare la judecată din partea recurentei reclamante R. M..
Avocat V. Ș. pentru recurenta reclamantă având cuvântul, solicită a se lua act de cererea de renunțare formulată în cauză.
Raportat la celelalte capete de cerere, solicită respingerea recursului promovat de recurenta-pârâtă . GROUP SA ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Învederează că a existat procedura prealabilă în care recurenta pârâtă a oferit și o sumă de bani, a existat și cercetarea penală care s-a finalizat cu clasarea dosarului.
Având cuvântul, solicită cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față,reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 174 din 18 iunie 2014 au fost respinse ca nefondate apelrilel declarat de apelanta-reclamantă R. M. și apelanta-pârâtă S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. împotriva sentinței civile nr._/4.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., reținându-se în esență următoarele:
Apelul reclamantei R. M. vizează exclusiv cuantumul despăgubirilor și al accesoriilor respectiv modificarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 10.600 euro reprezentând diferența de valoare a epavei auto,obligarea pârâtei la plata despăgubirii și cu actualizarea sumei prin indicii de inflație ,astfel cum s-a solicitat prin notele de concluzii și obligarea pârâtei la diferența de primă de asigurare în sumă de 247,31 euro,cu dobânda și inflația de la data poliței de asigurare,22.03.2011.
Valoarea epavei autoturismului care a rămas în proprietatea asiguratului,conform clauzelor contractuale,a fost dedusă din valorea totală a despăgubirilor stabilite prin expertiza efectuată în cauză.Apelanta a susținut că valaorea reală a epavei trebuia stabilită la nivelul prețului cu care aceasta afost înstrăinată conform contractului de vânzare cumpărare depus în apel,de 5000 euro.Instanța de fond a stabilit valoarea epavei în conformitate cu concluziile raportulu ide espertiză efectuat în cauză,raport care a avut în vedere avariile produse autoturismului și posibilitatea de recuperare prin vânzare.Contractul invocat de apelantă din care rezultă o valoare de vânzare mai mică decât ce stabilită prin expertiză penru epavă constituie o convenție ce nu poate fi opusă asiguratorului,terț față de aceasta.Atâta timp cât stabilirea valorii epavei a avut în vedere și avariile produse în funcție de care s-a stabilit procentul de 20% din valoarea autoturismului anterior producerii evenimentului,nu se poate reține că valorea stabilită are un caracter abstract,așa cum a susținut reclamanta.În mod corect prima instanță și-a însușit concluziile probei de specialitzate,respectiv a expertizei, și a dedus din valorea despăgubirilor suma reprezentând valorea epavei care a rămas în proprietarea reclamantei.
În ce privește susținerile relative la modificarea hotărării în sensul acordării daunelor reprezentând indice de inflație și diferența din primele de asigurare plătite,proporțional cu despăgubirea acordată,acestea nu au făcut obiectul acțiunii de fond,fiind invocate cu ocazia concluziilor scrise depuse după acordarea cuvântului pentru dezbateri orale.Instanța de fond nu le-a analizat cosiderând că nu a fost legal investită cu aceste cereri.Ca urmare,având în cvedere dispozițiile art.294 teza a doua Cod proc.civ.,potrivit cu care în apel nu se pot face cereri noi,instanța le va înlătura.Nu se poate reține incidența prevedeilor alin.2 al art.294 referitor la posibilitatea de a cere în apel dobânzi,rate,venituri ajunse la termen,deoarece daunele deduse din infalție pretise în apelnu au fost solicitate la fond.Ori,interpretarea prevederilor legale menționate este în sensul că pot fi cerute în apel sumele constând în dobânzi pretinse la fond și care au curs în continuare,iar nu pentru prima dată în apel.
Apelul declarat de apelanta pârâtă este, de asemenea, nefondat.
Expertiza de specialitate pirotehnică solicitată de pârâtă atât la fond cât și în apel nu este concludentă în cauză față de teza probatorie la dovedirea căreia se tinde. Pârâta a solicitat proba pentru a dovedi existența unei cauze de excludere a răspunderii sale și anume existența cauzei prevăzută de art.2.2.1 din condițiile generale care reglementează situației producerii cu intenție a evenimentului asigurat sau din neglizența gravă a acestuia.Sub acest aspect,rezoluția pronunțată în cadrul plângerii penale pentru distrugere a dispus clasarea cauzei.Organul de cerecetare penală a stabilit că incendiul a fost provocat de o persoană ce a rămas neidentificată. În aceste condiții, proba solicitată de apelanta pârâtă cu care se urmărea a se stabilii condițiile izbucnirii incendiului nu ar fi fost utilă decât dacă s-ar fi putut stabili cine este autorul manoperelor în urma cărora s-a produs incendiul,respectiv să se dovedească implicarea asiguratului ,a beneficiarului asigurării sau a unei persoane având consimțământul asiguratului.În această privință,concluziile din dosarul penal privind autorul necunoscut sunt opozabile părților și în litigiul civil.
În absența unui caz de excludere a răspunderii contractuale,asigurătorul răspunde conform prevederilor contractuale și dispozițiilor legale pentru prejudiciul produs urmare a evenimentului asigurat,în speță distrugerea autoturismului declarat daună totală. În mod corect prima instanță a stabilit că nu este dovedită existența cazului de exludere a răspunderii asiguratului și constantând îndeplinirea condițiilor legale a obligat pe pârâtă la plata despăgubirii.Sub aspectul cuantumului despăgubirilor,apelanta nu a invocat motive de apel.
Față de cele reținute,instanța a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs R. M. și recurenta pârâtă . GROUP SA, care au criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
La termenul de judecată din 23 octombrie 2014 Curtea a luat act de cererea de renunțare formulată de către recurenta R. M..
Recursul promovat de recurenta-pârâtă . GROUP SA, se întemeiază pe dispozițiile art. 312 alin.3 teza II Cod Proc.Civ. rap. la art. 304 pct.5 Cod Proc.Civ.; art. 305 Cod Proc.Civ.; art. 304 pct. 7 Cod Proc.Civ. și art. 304 pct.9 Cod Proc.Civ.
Pe de o parte, consideră corectă soluția instanței de apel de respingere a apelului apelantei reclamante R. M..
Pe de alta parte, consideră că nu este justificată soluția de respingere a apelului apelantei-pârate, astfel că decizia Tribunalului este netemeinică și nelegală sub acest aspect și anume in ce privește respingerea apelului formulat de subscrisa apelanta-pârâtă S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. solicitând instanței de recurs admiterea recursului formulat de către recurenta-pârâtă S.C. O. NNA INSURANCE GROUP S.A. și pe cale de consecință, în principal, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză tehnică in specialitatea pirotehnie (sau numita privind procese pirogene) care să fie administrată în cauză și care să aibă drept obiective: să se stabilească care a fost cauza/sursa probabilă a producerii incendiului; dacă a fost din interiorul sau exteriorul autoturismului; să se stabilească locul exact din care a izbucnit incendiul și modul de propagare raportat la Procesul Verbal de Intervenție întocmit de ISU V. și raportat la întreg dosarul de daună, proba refuzată de instanța de apel, dar esențială în orice litigiu de acest gen;
În subsidiar, modificarea în parte a deciziei, admiterea apelului . Group SA și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată și înlăturarea obligării apelantei - pârâte de la plata către intimata-reclamanta a sumei de 62.402,21EURO, cu titlu de despăgubiri, precum și de la plata sumei de 1299,52 lei, reprezentând cheltuieli de transport, a sumei de 14.626 lei, dobânda legala penalizatoare calculata de la data de 14.07.2012 și până la data de 01.10.2012, precum și în continuare până la data achitării efective a debitului, precum și de la plata sumei de 11.689 lei reprezentând cheltuieli de judecată, având in vedere că suntem in fața unui caz de excludere de la plata de despăgubiri, cu cheltuielile de judecata aferente fond, apel si recurs, pentru următoarele:
În baza art. 312 alin.3 teza II Cod Proc.Civ. rap. la art. 304 pct.5 Cod Proc.Civ se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea administrării probei cu contraexpertiza tehnică în specialitatea procese pirogene și "incendii deoarece această probă nu poate fi administrată de instanța de recurs conform art. 305 Cod Proc.Civ., în condițiile în care instanța de apel a respins în mod nejustificat această probă care nu a fost admisă nici de prima instanța tot în mod neîntemeiat.
Consideră că instanța de apel a încălcat caracterul devolutiv al apelului în condițiile in care reclamanta la fond și apelanta in apel au dreptul de a solicita toate mijloacele de proba în dovedirea pretențiilor, așa încât cu atât mai mult cu cât vorbim de o suma de valoare mare si de necesitatea de a stabili în mod clar cauza incendiului autoturismului se impunea cu necesitate admiterea probei solicitate in apel si respinsa in mod total nejustificat de instanța de apel.
Astfel, hotărârea Tribunalului C. de a nu admite elucidarea obiectivelor de expertiză pirogenă care tind spre aflarea adevărului și pronunțarea unei soluții corecte și legale în cauză a reprezentat în primul rând o încălcare a dreptului la apărare, dar și o încălcare a dreptului la un proces echitabil raportat și la art. 129 alin.5 Cod Proc.Civ. care prevede că pentru pronunțarea unei soluții corecte și legale în cauză, pentru aflarea adevărului se impune administrarea de probe, chiar împotriva părților din proces, dispuse de instanța care judecă pricina. Respingerea în apel a solicitării subscrisei de a se efectua raportul de expertiza tehnică în specialitatea pirotehnie a reprezentat o încălcare a dreptului societății la un proces echitabil și o încălcare a dreptului la apărare, dar și o încălcare a art. 129 Cod Proc.Civ. privind administrarea tuturor probelor pertinente și concludente in vederea pronunțării de către instanță a unei soluții temeinice si legale.
Solicită a se constata că aceste încălcări să dispună în recurs admiterea acestuia și casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării în rejudecarea după casare a probei cu contraexpertiza tehnica de specialitatea procese pirogene si incendii.
Mai mult decât atât, instanța de apel ar fi trebuit să constate că in virtutea rolului activ statuat de art. 129 alin. 5 din Codul de Procedură Civila prima instanța avea, îndatorirea sa stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, astfel că se impunea suplimentarea probatoriului cu această contraexpertiză solicitata de noi pentru a se prevenii orice eroare.
Dintr-un alt punct de vedere învederează dispozițiile cuprinse în art. 261 alin. 2 pct. 5 Cod procedură civilă, dar și cele cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce stabilesc ca instanțele de judecata sunt obligate la motivarea hotărârilor, respectiv la arătarea tuturor argumentelor de fapt și de drept care le-au format convingerea și pentru care s-au înlăturat cererile părților, aceasta presupunând examinarea efectivă și reală a tuturor mijloacelor și elementelor probatorii folosite de părți în cauză.
Or, din analiza considerentelor deciziei recurate rezultă ca instanța de apel a respins administrarea acestei probe pe ideea neconcludentei raportat la faptul ca subscrisa recurenta-parata a invocat motive de excludere de la plata despăgubirii si atunci o asemenea proba nu ar fi fost utila?! Se mai susține în considerente că organul de cercetare penala a dispus clasarea cauzei stabilind că incendiul a fost provocat de o persoană ce nu a putut fi identificata. Consideră că o asemenea motivare nu rezista criticii. Faptul că instanța nu a aplicat corect dispozițiile art. 129 alin.5 Cod Proc.Civ. privind administrarea tuturor probelor in vederea pronunțării unei soluții corecte, întemeiate și egale este mai mult decât evident. În dosarele de acest tip au fost administrate asemenea probatorii care au fost chiar esențiale în aflarea adevărului științific și în coroborarea cu restul probelor administrate indicând în acest sens practica judiciară bogată în aceasta materie pe rolul instanțelor de judecată. Faptul că în apărările din întâmpinarea de la fond s-au indicat și anumite articole contractuale care se încadrează la cazul de excludere nu este în nici un fel un impediment la administrarea integrală și complexă a probatoriului necesar a fi administrat.
Reiterează ca și în fața instanței de apel necesitatea stringentă a administrării acestei probe care rezultă în mod indubitabil chiar din modul de redactare al motivării sentinței instanței de fond preluată fără nici o cenzură de către instanța de apel prin care consideră că nu ar fi aplicabilă clauza de excludere invocata de recurenta-parata în cauză, concluzie trasă din procesul-verbal de intervenție și din Rezoluția de clasare în care nu s-ar fi reținut expres și explicit că evenimentul asigurat nu s-a produs ca urmare a unei acțiuni intenționate a asiguratului sau conducătorului auto și nici ca modalitatea de aprindere a incendiului ar fi fost flacăra deschisă fără să se bazeze pe o probă științifică întocmită de un expert specializat și fără a ține cont că procesul-verbal de intervenție consemnează în mod scurt ceea ce se constată exact la momentul intervenției, fără posibilitatea unei analize amănunțite a cauzei evenimentului asigurat, fiind indicată doar cauza probabila care rezulta exact la acel moment. Tocmai de aceea, pentru aflarea adevărului si pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice si legale, in scopul prevenirii unor greșeli de judecata in asemenea litigii se administrează aceasta proba care este utila, pertinenta si concludenta si tocmai de aceea apreciază că cererea a fost și este fondată solicitând instanței de control judiciar să constate drepturile acesteia încălcate privind dreptul la apărare și la un proces echitabil și să dispună casarea cu trimitere spre rejudecare in vederea administrării acestei probe.
Fața de toate aceste aspecte învederate, apreciază ca instanța de apel
(ca și cea de fond care fusese sesizată cu solicitarea probei cu expertiză pirotehnică) în mod nelegal a respins solicitarea societății de probatoriu din apel și mai mult decât atât prin motivarea deciziei pronunțate aceasta nu a procedat la acea analiză efectivă și reală a mijloacelor de probă folosite, neputând motiva juridic decizia de respingere a cererii, intrând astfel în conflict cu exigențele impuse de prevederile art.261 alin.2 din codul de procedură civilă și de art.6 paragraful 1 din C.E.D.O.
MOTIVE DE MODIFICARE:
In primul rând, se poate lesne constata că această decizie nu este practic motivată, că lipsește motivarea deciziei în ce privește respingerea apelului pe fondul acestuia, motiv de modificare prevăzută de art. 304 pct. 7 Cod Proc.Civ., hotărârea din apel fiind lipsita de motivare în ce privește apărările de fond. Singura fraza pe fondul pricinii este următoarea: " In mod corect prima instanța a stabilit ca nu este dovedita existenta cazului de excludere a răspunderii asiguratului si constatând îndeplinirea condițiilor legale a obligat pe parata la plata despăgubirii. " ( pag. 7 din decizie). Nu se poate aprecia din aceasta fraza ca instanța de apel a analizat sentința si a contraargumentat motivele de apel pentru ca toate apărările si indicările de articole din condițiile generale care conduc spre concluzia de excludere de la plata despăgubirii nu au fost combătute prin decizia recurata. Se poate astfel aprecia ca decizia este pe fond nemotivata in ce privește apelul subscrisei recurente-parate. Exigentele art 261 Cod Proc.Civ. arata ca trebuie sa existe motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței pentru darea hotărârii, cat si motivele de fapt si de drept pentru care s-au respins cererile pârtilor nu sunt satisfăcute in prezenta decizie pronunțata in apel.
In al doilea rând, se poate constata și faptul că hotărârea atacată este rezultatul aplicării greșite a legii, motiv de recurs de modificare prev. de art. 304 pct.9 Cod Proc.Civ., respectiv privind clauzele contractului de asigurare deoarece contractul este legea pârtilor, iar nerespectarea obligațiilor asumate de reclamant poate conduce la excluderea de la obținerea despăgubirii. Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de faptul ca s-a invocat clauza de excludere prev. de art. 2.2 din condițiile generale de asigurare CASCO, fiind aplicabile si disp. art. 14.9 din aceleași condiții.
In acest sens, deși prima instanța și instanța de apel nu au constatat acest aspect, subscrisa recurenta-parata a considerat și consideră că evenimentul rutier se poate înscrie in cauzele de excludere de la acordarea despăgubirii prevăzuta la art. 2.2. din" "Condițiile Generale de asigurare CASCO, conform cărora:
„Nu sunt cuprinse in asigurare si nu se acorda despăgubiri pentru: prejudiciile produse in cazul in care Asiguratului si/sau Utilizatorului - persoane fizice li se pot imputa, (conform documentelor depuse la dosarul de dauna) următoarele fapte producerea cu intenție a evenimentului asigurat (art. 2.2.1.) ori pentru cazurile de neglijenta grava (comportamentul unei persoane care da dovada de o lipsa neobișnuita de grija si_ atenție, precum si de indiferenta fata de ceea ce ar trebui, in principiu, sa fie clar pentru oricine .), respectiv pentru folosirea focului/ surselor de_ lumina cu flacăra deschisa (neapărat de sita/sticla) sau depozitarea necorespunzatoare a unor substanțe inflamabile/explozibile in interiorul sau in apropierea vehiculului, acțiuni care au condus la producerea unei explozii/unui incendiu (art. 2.2.4)".
In plus, asiguratul/conducătorul autoturismului se obliga in temeiul contractului incheiat cu subscrisa sa intretina vehiculul asigurat in bune condiții ș] in conformitate cu dispozițiile legale, in scopul prevenirii producerii riscurilor si Ș3 germita Asigurătorului sa verifice modul in care vehiculul asigurat este intretinuț art. 5.1.3), aspect, de asemenea, ignorat de prima instanța. Este important de reținut ;a la momentul încheierii poliței de asigurare, i-au fost aduse la cunoștința reclanjanțgl ignditiile generale de asigurare prevăzute in contractul de asigurare, condiții si cjauze_cu are aceasta a fost de acord si pe care si le-a insusit si acceptat expres prin semnațuigi :orta obligatorie a contractului este consacrata de dispozițiile art. 969 Cod Cod civil, care stabilesc faptul ca „convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante".
Așadar, contractul este legea părților, acestea fiind ținute sa-l respecte întocmai, potrivit adagiului latin "pacta sunt servanda". Un contract valabil încheiat dă naștere unei legături juridice între părțile contractante la fel de puternică ca in situația in care obligația ar fi fost instituită de legea imperativa.
Solicită a se constata că polița de asigurare CASCO a fost semnată și ștampilată de ambele părți și că aceasta reprezintă contractul de asigurare care este legea părților, iar condițiile generale de asigurare fac parte integrantă din contractul de asigurare, necontestat nici de reclamantă, ba invocat ca si temei al acțiunii sale, reprezintă legea parților.
De asemenea, învederează instanței de recurs și faptul că în conformitate cu prevederile art 14.9 din Condițiile Generale CASCO, aplicabil în speță „daca asiguratorul /Beneficiarul /conducătorul autovehiculului având consimțământul asiguratului simulează producerea evenimentului asigurat folosind spre justificare mijloace sau documente false, modifică sau alterează cu intenție cauzele producerii evenimentului asigurat. Asiguratul/Beneficiarul decade din dreptul de despăgubire și la restituirea proporționala a primei de asigurare achitate, iar contractul de asigurare se reziliază de plin drept"
Având in vedere modalitatea in care a fost produs evenimentul rutier, așa cum se desprinde din constatările Inspectoratului pentru Situații de Urgenta .A. Saligny", consideră că în această situație nu poate fi antrenată răspunderea subscrisei in calitate de asigurător.
Asigurarea ca și procedeu juridic este menita a acoperi prejudiciile suferite de către asigurat in situații ce pot fi descrise la nivel general ca si cazuri fortuite. Cu alte cuvinte, in situațiile in care, conform contractului de asigurare, asigurătorul plătește despăgubirea in schimbul indemnizației, este exclusa intenția si culpa grava a asiguratului in a provoca dauna, aspect de care nu a ținut cont prima instanța in ciuda probelor administrate in cauza.
In acest sens caracterul aleatoriu al contractului de asigurare implica lipsa vinovăției • sub forma intenției sau a neglijentei grave din partea asiguratului, in caz contrar aflandu-se in situația in care plata despăgubirilor ar putea fi provocata de către asigurat, ceea ce este inadmisibil din punctul nostru de vedere.
Nu in ultimul rând, consideră că dovedirea unei situații ce nu poate atrage răspunderea asiguratului ii revine conform normelor din Codul de Procedura Civila, reclamantei, aceasta fiind datoare sa își dovedească pretențiile in condițiile art. 1169 Cod Civil. Potrivit principiului accesorium sequitur principale, se impune consecință a respingerii tuturor pretențiilor din acțiune si respingerea acordării cheltuielilor de judecata pentru partea reclamanta.
In concluzie, solicită admiterea recursului formulat de către recurenta-parata S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. si, pe cale de consecința, solicită casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare in vederea administrării probei cu expertiza tehnica in specialitatea pirotehnie (sau numita privind procese pirogene) care sa fie administrata în cauză și care sa aibă drept obiective: să se stabilească care a fost cauza/sursa probabila a producerii incendiului; daca a fost din interiorul sau exteriorul autoturismului; să se stabilească locul exact din care a izbucnit incendiul si modul de propagare; raportat la Procesul Verbal de Intervenție întocmit de ISU V. și raportat la întreg dosarul de dauna, proba refuzată de instanța de apel, dar esențială in orice litigiu de acest gen;
În subsidiar, numai în cazul în care nu ar fi admis motivul de casare solicită modificarea in parte a deciziei, admiterea apelului subscrisei și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată și înlăturarea obligării apelantei-parate la plata către intimata-reclamanta a sumei de 62.402,21 EURO, cu titlu de despăgubiri, precum și de la plata sumei de 1299,52 lei, reprezentând cheltuieli de transport, a sumei de 4.626 lei, dobânda legală penalizatoare calculată de la data de 14.07.2012 și până la data de 01.10.2012, precum și în continuare până la data achitării efective a debitului, precum și de la plata sumei de 11.689 lei reprezentând cheltuieli de judecată având în vedere că suntem în fața unui caz de excludere de la plata despăgubirii; cu cheltuielile de judecata aferente fond, apel si recurs.
Având în vedere cererea recurentei-reclamante depuse la dosar la 17.10.2014 prin care aceasta arată că își retrage recursul, Curtea reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 246 C.pr.civ., potrivit cărorareclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Pe cale de consecință, având în vedere manifestarea de voință a recurentei-reclamante, instanța va lua act de renunțarea acesteia la judecata recursului.
Analizând recursul promovat de recurenta-pârâtă, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ. în raport de care s-a solicitat casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu contraexpertiză tehnică în specialitatea procese pirogene și incendii, Curtea îl apreciază neîntemeiat.
Proba menționată a fost solicitată instanței de apel, care a respins-o motivat, arătând că nu este concludentă în cauză față de teza probatorie la dovedirea căreia se tinde.
Sub acest aspect, Curtea reține că litigiul de față a fost generat de incendierea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ la data de 18.03.2012. Astfel cum a reținut prima instanță, acest autoturism, aparținând reclamantei, era asigurat conform contractului de asigurare facultativă încheiat cu societatea pârâtă, având valabilitate la data producerii incendiului.
Potrivit art. 2.1.3 din acest contract-condițiile generale, asigurătorul avea obligația acordării de despăgubiri pentru pagubele produse de incendiu, cu condiția inaplicabilității uneia dintre clauzele de excludere.
Societatea de asigurare a invocat aplicabilitatea în cauză a clauzei de excludere prevăzute la art. 2.2 din Condițiile Generale de asigurare CASCO, care se referă fie la producerea cu intenție a evenimentului asigurat de către asigurat/utilizator, fie la cazurile de neglijență gravă a acestora.
De asemenea, clauzele de excludere din contractul semnat de părți, rezidă în speță în dispozițiile art. 6.8 ( „pagubele produse cu intenție de către conducătorul autovehiculului, asigurat sau beneficiar”) și6.17 („pagubele cauzate de incendiu sau explozie, produse prin folosirea flăcării deschise, inclusiv la repararea autovehiculului”).
La dosarul de fond a fost depus procesul-verbal de intervenție nr. 1047/18.03.2012 (fila 20) din care reiese că împrejurarea determinantă de producere a incendiului a fost folosirea intenționată a sursei de aprindere-flacăra-, primul material care s-a aprins a fost benzina iar prin referatul cu propunere de clasare a cauzei s-a stabilit că stabilit că incendiul a fost provocat de o persoană de sex masculin care și-a ascuns chipul, a spart geamul lateral spate al mașinii și a aruncat înăuntru două bidoane pline cu lichid și o făclie aprinsă, după care a fugit.
Apelanta-pârâtă a solicitat în apel expertiza tehnica în specialitatea pirotehnie cu obiectivele: să se stabilească care a fost cauza/sursa probabilă a producerii incendiului; daca a fost din interiorul sau exteriorul autoturismului; să se stabilească locul exact din care a izbucnit incendiul și modul de propagare, raportat la Procesul Verbal de Intervenție întocmit de ISU V. și raportat la întreg dosarul de dauna.
Or, în acest context, în care probele administrate înaintea primei instanțe au demonstrat fără dubiu faptul că incendiul a fost provocat de o persoană necunoscută, de sex masculin, așadar nici de asigurat și nici de conducătorul auto, nereieșind astfel implicarea acestora, Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a respins solicitarea apelantei-pârâte, acordând valoarea probatorie cuvenită rezoluției pronunțate în cadrul plângerii penale pentru distrugere, prin care s-a dispus clasarea cauzei.
Astfel, în condițiile în care organul de cercetare penală a stabilit că incendiul a fost provocat de o persoană ce a rămas neidentificată, în mod logic o atare expertiză nu putea fi utilă cauzei, întrucât concluziile expertului pirotehnic cu privire la stabilirea cauzei/sursei probabile a producerii incendiului și a locului exact din care a izbucnit incendiul nu aveau relevanță în ipoteza deja stabilită că nu asiguratul/conducătorul auto ar fi provocat acest incendiu.
Prin urmare, pentru a analiza incidența clauzei de excludere era necesar a fi dovedită cu titlu preliminar situația-premisă despre care chiar condițiile generale de asigurare sus-menționate fac vorbire, sub aspectul intenției directe sau neglijenței grave a asiguratului/utilizatorului.
Numai în condițiile îndeplinirii acestei condiții-premisă ca asiguratul/conducătorul auto să fi avut legătură cu producerea incendiului, în sensul că fie l-ar fi provocat cu intenție, fie neglijența acestora ar fi permis producerea sa, ar fi avut relevanță o atare lucrare tehnică.
Or, în condițiile în care rezoluția organului de cercetare penală nu a stabilit o tare implicare din partea asiguratului sau utilizatorului, Curtea constată că în mod corect a apreciat instanța de apel asupra probei solicitate, respingând-o.
Nu poate fi reținută critica din recurs în sensul încălcării dreptului la apărare si a dreptului la un proces echitabil, câtă vreme părții i-au fost respectate toate garanțiile procesuale prevăzute de lege, proba a fost discutată în condiții de contradictorialitate și a fost respinsă motivat.
De asemenea, față de argumentarea instanței de apel a soluției de respingere a probei, se constată că alegațiile recurentei-pârâte sub aspectul nerespectării de către instanță a dispozițiilor art. 129 alin.5 C.pr.civ. și art. 6 par.1 din CEDO, respectiv cel al nemotivării soluției sunt vădit nefondate.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. constând în nemotivarea deciziei pronunțate în apel, Curtea îl apreciază nefundat, analiza deciziei recurate relevând examinarea de către instanța de apel a problemei esențiale care i-a fost supusă spre analiză, aceasta constatând în mod corect inaplicabilitatea cazului de excludere a răspunderii asiguratului și îndeplinirea condițiilor legale pentru obligarea pârâtei la plata despăgubirilor.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., constatându-se că instanța de apel a făcut referire la condițiile generale ale asigurării CASCO, plecând în analiză de la dispozițiile art. 2.2.1 invocate de apelanta-pârâtă, în raport de care a surprins ca esențial în activarea clauzei de excludere invocată de pârâtă aspectul implicării asiguratului/beneficiarului asigurării sau a unei persoane având consimțământul asiguratului, aspect nedovedit în cauză.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată neîntemeiat recursul declarat de recurenta-pârâtă, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin.1 Cod.pr.civ, menținând ca temeinică și legală decizia instanței de apel.
Totodată, în baza art. 274 C.pr.civ., reținându-se culpa procesuală a recurentei-pârâte, se va dispune obligarea acesteia la plata către intimata R. M. a sumei de 4.960 lei reprezentând cheltuieli de judecată în faza recursului (onorariu avocat, conform facturii depuse la dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la soluționarea recursului promovat de către recurenta-reclamantă R. M., domiciliată în localitatea C., B.dul F. nr. 80, ., județ C. împotriva sentinței civile nr. 174/18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. 24._ .
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta-pârâtă . GROUP SA cu sediul în București, Tronson 1, Mezanin, B.dul Unirii nr.69, . împotriva sentinței civile nr. 174 din 18 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. 24._ .
Obligă apelanta la plata către intimata R. M. a sumei de 4960 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. G. N. R. B. M. C. E.
Grefier,
A. A.
Red.jud. RNB/14.11.2014
Tehred gref AA/14 nov. 2014.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 32/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 17/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
