Procedura insolvenţei. Decizia nr. 251/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 251/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 6820/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 251
Ședința publică de la 19 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător K. S.
Grefier M. N.
Pe rol judecarea apelului declarat în materia litigii cu profesioniști – faliment, de apelanta creditor D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva sentinței civile nr.347 din 30.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata debitor . SRL - prin administrator judiciar D. & CO SPRL, cu sediul în C., ..8, județul C., intimații pârâți B. I. și B. E., ambii cu domiciliul în C., ., ., ., având ca obiect procedura insolvenței - art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații pârâți prin avocat A. Z. în baza împuternicirilor aflate la dosar filele 25 și 26, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual,
Apelul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Partea prezentă arată că în apărare înțelege să se prevaleze de înscrisurile aflate la dosar, precizând că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimații pârâți B. I. și B. E., avocat A. Z. susține că în ceea ce o privește pe intimat E. B., prin probatoriu administrat la fond, în mod corect a reținut prima instanță și a respins cererea antrenării răspunderii a acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. Cererea care vizează răspunderea în cauza de față poate fi formulată numai împotriva reprezentantului legal al societății debitoare, adică împotriva administratorului, calitate pe care nu a avut-o intimata B. E..
Solicită respingerea apelului ca nefondat. Susține că apelanta prin motivele de apel nu a procedat la o critică efectivă a hotărârii pronunțate, fiind menținute argumentele de fapt aduse în fața instanței de fond și care au fost deja dezlegate de aceasta. Apelanta nu produce probatorii noi față de cele administrate la fond. În mod greșit apelanta a reținut că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe art.138 alinl.1 lit.d) din legea nr.85/2006 deoarece lichidatorul, neintrând în posesia documentelor nu a întocmit raportul prevăzut de disp.art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006 cererea inițială a fost întemeiată pe art.138 lit.c). Apelanta nu a citit și prin urmare nu a interpretat în integralitate raportul lichidatorului judiciar, în sensul că pierderile financiare provin din anii 2010 – 2011, pierderi care au și influențat în anul 2012 exercițiul financiar. S-a mai reținut că debitoarea a înregistrat profit în anul 2012. Potrivit raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a . SRL depus de administratorul judiciar rezultă că apariția stării de insolvență s-a datorat în principal unor factori de natură obiective, nefiind identificate elemente care să continuă indicii referitoare la îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006. Prin urmare nu pârâtul B. I. a condus societatea în stare de insolvență. Concluzii de respingere a apelului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Constanta AJFP C., în calitate de creditor majoritar al debitoarei . SRL a solicitat in temeiul art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 angajarea răspunderii administratorilor debitoarei, pârâții B. I. și B. E. și suportarea pasivului debitoarei de către pârâtă în cuantumul arătat prin tabelul definitiv al obligațiilor.
In motivarea cererii s-a arătat că în raportul publicat în BPI nr.1712 din data de 21.10.2013 lichidatorul judiciar al debitoarei a menționat că pierderile acumulate în perioada 2010-2011 au influențat exercițiul financiar pe anul 2012. În aceste condiții rezultă că firma deși avea mari pierderi încă din acea perioadă a solicitat deschiderea procedurii insolvenței de abia în anul 2013, când s-a adresat cu o cerere instanței. Ori, această situație dovedește comportamentul culpabil al administratorului societății prin inacțiunea acestuia de stingere a debitelor fie prin plata voluntară, fie prin solicitarea deschiderii procedurii.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și au invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei B. E..
Prin sentința civilă nr.347 din 30.01.2014 Tribunalul C. a respins cererea de antrenare a răspunderii formulată de AJFP C., în contradictoriu cu pârâta B. E., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă și a respins cererea de antrenare a răspunderii pârâtului B. I. in calitate de administrator statutar al debitoarei . SRL, ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a avut reținut că pârâta B. E. a avut calitatea de asociat al societății debitoarei, fără a deține vreuna din calitățile enumerate în art.138 din Legea 85/2006 astfel încât nu se legitimează procesual pasiv. Ca administrator al debitoarei a figurat doar pârâtul B. I..
Pe fondul cererii a reținut că prin încheierea civilă nr. 1516/30.07.2013 pronunțată de Tribunalul C.-prin judecătorul sindic, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată cu . de debitoarea . SRL, iar în calitate de lichidator judiciar a fost desemnat D. & Co. SPRL .
Raportul întocmit de lichidatorul judiciar cu privire la cauzele ce au dus la apariția stării de insolvență, a reținut faptul că administratorul judiciar nu a intrat in posesia documentelor contabile ale debitoarei și că apariția stării de insolvență s-a datorat crizei economice globale care a limitat apetența operatorilor economici pentru investiții, ceea ce a dus la micșorarea numărului de clienți pentru debitoare, reținerile majore ale sistemului bancar, afectat de deficit de lichidități și de modificarea politicilor de creditare, nesincronizarea ritmului de încasări fonduri cu ritmul plăților imperativ legate de lichidarea datoriilor ajunse la termen. De asemenea, pierderile financiare din anii 2010 și 2011 au influențat exercițiul financiar din anul 2012, cu toate că societatea a înregistrat profit. S-a menționat în raportul lichidatorului judiciar că nu s-au constatat existența de fapte sau acte care pot crea premizele angajării răspunderii în temeiul art.138, dat fiind că starea de insolvență s-a datorat în principal unor factori obiectivi .
Fiind o obligație izvorâtă din lege, răspunderea administratorului unei societăți aflată în insolvență pentru faptele prevăzute in art.138, este o răspundere civilă delictuală, care presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998-999 C.civil, și anume: existența faptei ilicite, a prejudiciului suferit, a culpei pârâtului, precum și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
În cauză, este întrunită condiția existenței unui prejudiciu, concretizat în starea de insolvență a debitoarei . SA și în imposibilitatea satisfacerii creanței afirmată de creditoarea DGFP Constanta, din averea acesteia.
Nu s-a putut stabili însă, că pârâtul administrator a cauzat insolvența debitoarei prin săvârșirea faptelor reglementate prin art.138 alin.1 lit.c din Legea nr. 85/2006.
Invocarea disp. art.138 din Legea 85/2006, nu atrage în mod automat răspunderea membrilor de conducere, a persoanelor care au cauzat starea de insolvență, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii după administrarea de dovezi, care să conducă la concluzia că prin faptele expres și limitative prevăzute de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
În cauză nu s-a probat, dar nici nu s-a indicat care era interesul personal al administratorilor de a continua activitatea nerentabilă, iar starea de insolvență se pare că era deja instalată la data începerii lichidării, debitoarea fiind în imposibilitate de a achita debitele.
Lichidatorul judiciar a menționat faptul că „pierderile financiare din anii 2010 și 2011 au influențat exercițiul financiar din anul 2012, cu toate că societatea a înregistrat profit”, creditoarea ignorând aspectul legat de profitul aferent anului 2012, care presupunea că starea de insolvență nu se instalase încă, motiv pentru care cererea a fost formulată în cursul anului 2013 când deficitul de disponibilități bănești s-a accentuat.
Nu s-a indicat interesul personal al pârâtului în continuarea activității debitoarei, condiție esențială pentru antrenarea răspunderii delictuale, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.138 alin.1 lit. c pentru a se dispune angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului B. I. instanța a respins acțiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărârii a formulat apel creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. criticând-o sub aspectele:
Lichidatorul judiciar nu a întocmit raportul prevăzut de dispozițiile art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006 deoarece nu a intrat în posesia documentelor.
Luând in considerație suma de 465.836 lei cu care apelanta s-a înscris la masa credală, s-a constatat că debitele reprezintă suma de 249.822 lei iar accesoriile 216.014 lei; așadar un volum considerabil al debitelor, context in care debitoarea nu a făcut vreun efort de a-și achita restantele sau să întreprindă mult mai devreme demersul de a lichida activitatea ce se dovedea a fi prost si păgubos gestionata.
Un alt aspect este că un mare procent din debitele restante sunt aferente salariilor deci aferente atât contribuțiilor sociale datorate de angajator, cât și impozitului pe salarii și contribuțiilor cu stopaj la sursă - a căror reținere și nevirare la buget îmbracă aspecte evazioniste, astfel cum sunt prevăzute expres in art.6 din Legea nr.241/2005.
Practic, fapta prevăzută la art.138 lit. c) din Legea nr.85/2006 constă în aceea ca membrii organelor de conducere dispun continuarea activității debitorului persoana juridica in situația in care insolventa acesteia era vădit prezumata, in sensul ca debitorul nu își achitase datoriile scadente de mai mult de 30 de zile.
In aceste condiții, legea, prin art.138 alin.1 lit.c) sancționează acele persoane care au încălcat dispozițiile imperative ale legii care le impun obligația de a solicita stabilirea stării de insolventa, fapta putând întruni chiar si elementele constitutive ale infracțiunii de bancruta simpla prevăzuta si pedepsita de prevederile art.143 alin. 1 din lege.
Ori, cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost formulata la data de 22.07.2013, deși societatea înregistra debite către bugetul general din 2008 (la impozitul pe salarii), 2009 (la impozitul pe profit).
Ori, in aceste condiții, motivele prezentate de lichidatorul judiciar nu se susțin, întrucât nu criza economica a fost cea care a determinat starea de insolventa a debitoarei, ci nepăsarea si indolenta administratorilor statutari care - in mod voit - au ignorat obligațiile neachitate către bugetul de stat.
In ceea ce privește prejudiciul, acesta este format din pasivul debitorului ajuns in stare de insolventa. Prejudiciul, este cuantificat in declarația de creanța ce a fost depuse la dosarul cauzei si înregistrate in tabelul definitiv al creanțelor.
În ce privește prejudiciul acesta este format din pasivul debitorului ajuns în stare de insolvență, cuantificat în declarația de creanță ce a fost depusă la dosar și înregistrată în tabelul definitiv al creanțelor.
Fapta ilicită se circumscrie prevederilor art.138 lit.c din Legea nr.85/2006. Prin urmare, în speță, fapta ilicită o reprezintă continuarea unei activități ce a dus la încetarea de plăți. Societatea a acumulat datorii tot mai mari ce au triplat debitul față de buget, acesta și-a continuat activitatea iar organele de conducere ale debitoarei dând dovadă de un management defectuos.
La dosar s-a depus raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență a debitoarei . SRL
Intimații pârâți B. I. și B. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a apelului, păstrarea ca temeinică și legală a sentinței apelate cu consecința respingerii ca nefondate a cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a intimaților pârâți.
Apelul este nefondat pentru considerentele:
În cadrul dosarului în care se derulează procedura de insolvență împotriva debitoarei s-a solicitat de către creditoarea DGFP Cta atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai societății în temeiul art. 138 lit.d din Legea 85/2006.
Acțiunea în răspundere civilă reglementată de Legea 85/2006are un dublu temei de fapt:starea de insolvență asociată cu săvârșirea uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de articolul menționat.
Răspunderea fundamentată pe art.138 fiind o răspundere civilă delictuală specială, trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale acestei forme de răspundere civilă pentru ca persoanele prevăzute de text să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o și anume: fapta respectivă să fi condus la ajungerea societății în stare de încetare de plăți,prin
această faptă să se fi produs un anumit prejudiciu creditorilor, între fapta comisă și prejudiciu să existe o legătură cauzală,în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu și, nu în ultimul rând, vinovăția autorului.
Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către administratorul societății daca s-a dovedit în mod cumulativ că acesta a săvârșit cel puțin una din faptele prevăzute expres de legiuitor, culpa acestora în ceea ce privește săvârșirea faptelor respective precum și legătura de cauzalitate între fapta săvârșită ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
În speță, Curtea reține că hotărârea judecătorului sindic este legală, cererea creditorului pentru angajarea răspunderii materiale nefiind circumscrisă condițiilor obligatorii stabilite de legiuitor, nefiind în prezența răspunderii delictuale și nici a unei omisiuni a lichidatorului de a indica cauzele insolvenței și persoanele culpabile ori de a formula acțiune.
Dispozițiile art.138 lit c din legea insolvenței nu sunt incidente în cauză.
Prin dispunerea de a continua în interes personal efectuarea unor activități comerciale care duceau în mod vădit la starea de insolvență se înțelege acel ansamblu de activități care,deși sunt vădit prejudiciabile din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societății sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere,cu scopul de a obține câștiguri personale.
În speță,creditoarea DGFP nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor condiții. Din cuprinsul rapoartelor lichidatorului judiciar nu a reieșit faptul că administratorul ar fi folosit bunurile sau creditele societății în interes personal,el nefăcând nici acte de comerț în interes personal iar continuarea activității a fost făcută numai în speranța redresării și obținerii unor venituri care să acopere datoriile acumulate.
Reținând aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea este legală, criticile aduse nefiind de natură a duce la schimbarea acesteia, motiv pentru care, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat în materia litigii cu profesioniști – faliment, de apelanta creditor D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva sentinței civile nr.347 din 30.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata debitor . SRL - prin administrator judiciar D. & CO SPRL, cu sediul în C., ..8, județul C., intimații pârâți B. I. și B. E., ambii cu domiciliul în C., ., ., at.1, ., având ca obiect procedura insolvenței - art. 138 din Legea 85/2006,
ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 mai 2014.
Președinte, M. C. | Judecător, K. S. | |
Grefier, M. N. |
Jud.fond: O.D.
Red.jud.M.C.
5 ex./06.06.2014
Gref.M.N.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 260/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 728/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
