Procedura insolvenţei. Decizia nr. 522/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 522/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 5308/118/2010/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 522
Ședința publică din data de 03 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. P.
Judecător N. C.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de către recurentul creditor – D.G.R.F.P G. pentru A.J.F.P. C. cu sediul în C., ., nr.18, Județul C., împotriva Sentinței civile nr.325/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimat – debitor . - prin lichidator judiciar C.I.I. C. M., cu sediul în C., ..11, ., . și intimații pârâți D. D., cu domiciliul în C., ..6, ., ., G. D. N., cu domiciliul în C. ., jud. C. și P. G. cu domiciliul în C. ., ., având ca obiect procedura insolvenței – Art. 138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimații pârâți av. V. N. în baza împuternicirii avocațiale . nr. 587/25.06.2014, lipsă fiind recurenta creditoare și intimata debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.88 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și motivat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se arată că prin serviciul arhivă s-a depus la dosar la data de 26.06.2014 întâmpinare formulată de intimați, pe care instanța o apreciază ca fiind notă de concluzii scrise, considerând că nu se impune comu8nicarea acesteia.
Reprezentantul intimaților învederează instanței că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, față de susținerile reprezentantului intimaților că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri .
Av. V. N. pentru intimații pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile legii pentru atragerea răspunderii patrimoniale, mai mult nu s-au administrat probatorii din care să rezulte contrariul acestor afirmații. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursului litigiu cu profesioniști de față, constată următoarele:
P. cererea formulată la data de 6.06.2013, înregistrată sub nr._, D.G.R.F.P G. pentru A.J.F.P. C., în calitate de creditor al debitoarei ., a învestit judecătorul sindic cu soluționarea cererii întemeiată pe disp. art.138 lit. a, c și e din Legea nr.85/2006 privind antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților D. D., G. D. N. și P. G. pentru plata pasivului ., în faliment.
În motivarea acțiunii în fapt, creditorul reclamant arată, în esență, că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute la art.138 lit. a, c și e din Lg.85/2006, respectiv: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți șie) au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Astfel, potrivit bilanțului pe anul 2010 publicat pe site-ul organului fiscal teritorial chiar de către debitoare aceasta figurează cu active imobilizate de 226.774 lei, stocuri în cuantum de 40.242 lei, creanțe de 104.246 lei, sume care ar fi putut acoperi datoriile societății.
Prezumția de responsabilitate nu a fost răsturnată putându-se considera că pârâții au retras în mod nejustificat aceste sume, urmărind crearea unui avantaj propriu în sensul dat de art. 138 lit. a din lege.
Relativ la art. 138 lit. c din lege, reclamanta arată că pârâții au încălcat dispozițiile imperative care impun obligativitatea de a solicita stabilirea stării de insolvență, fapta putând întruni chiar și elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută simplă prevăzută de art. 143 din lege.
În speță, cererea de deschidere a procedurii a fost formulată de reclamantă pentru o datorie bugetară înregistrată de debitoare de 344.626 lei, prin faptele lor pârâții au determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, încălcând obligații elementare instituite în sarcina oricărui administrator.
Relativ la art. 138 lit. e din lege, reclamanta arată că potrivit bilanțului pe anul 2010 debitoare figurează cu active imobilizate și creanțe ce nu au fost puse la dispoziția lichidatorului pentru a fi valorificate, nu au putut fi identificate, neexistând nici o lămurire în acest sens, această atitudine reprezentând o ascundere a averii debitoarei în sensul dat de art. 138 lit. e din lege.
Reclamanta creditoare a depus la dosar indicatorii din situațiile financiare la 31.12.2010 publicați pe site-ul oficial al MFP.
De asemenea, creditoarea apreciază că vinovăția există sub forma culpei, iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este prezumată de lege, pentru dovedirea situației de fapt, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri .
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată arătând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele antrenării răspunderii personale patrimoniale prevăzute de art. 998-999 cod civil în referire la art. 138 lit. a, c și e din Legea nr. 85/2006, că . a fost înființată în anul 2005 și a avut ca obiect de activitate construcția de nave și structuri metalice plutitoare.
În raportul din data de 19.01.2012 lichidatorul judiciar a efectuat o analiză a evoluției economico-financiară a societății în ultimii 3 ani dinaintea intrării în insolvență, punând în evidență factorii care au determinat starea financiară precară și care au generat starea de incapacitate de plată, raportul fiind întocmit pe baza bilanțurilor contabile prezentate de debitoare, contrar susținerilor reclamantei din cererea introductivă.
Valorile evidențiate de reclamantă ca aparținând exercițiului financiar 2010 nu sunt reale, iar toate activele de patrimoniu au stat la dispoziția practicianului în lichidare.
Creditoarea emite simple presupuneri referitoare la retragerea activelor, afirmațiile sale nefiind susținute probator.
Activitatea de declin a societății a început în anul 2008, anul de debut al crizei economice ce a afectat în special producția industrială.
Activele imobilizate în valoare de 107.096 lei menționate de reclamantă în cerere reprezintă aparate de sudură, valoarea fiind cea contabilă, inițială, de la momentul procurării și au fost valorificate ca fier vechi de lichidator în cadrul procedurii.
În cererea sa reclamanta nu relevă nici o faptă care ar putea face aplicabile dispozițiile art. 138 din lege, se limitează la simple afirmații și prezumții care nu probează și nu pot proba faptele pentru care ar putea fi atrasă răspunderea personală.
Întrucât nu există niciunul din elementele prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii personale, pârâții au solicitat respingerea acțiunii.
În susținerea apărărilor, pârâții au anexat raportul cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, întocmit conform art. 59 din Legea 85/2006 de lichidatorul judiciar desemnat în dosar nr._ 10.
P. Sentința civilă nr.325/28.01.2014, judecătorul sindic a respins ca nefondată cererea formulată de creditoarea D.G.R.F.P G. pentru A.J.F.P. C. în contradictoriu cu pârâții D. D., G. D. N. și P. G., pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut că răspunderea persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitoarei ajunsă în stare de insolvență este o răspundere civilă pentru fapta proprie ce întrunește cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o formă specifică de răspundere civilă delictuală, antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere în temeiul art..138 din Legea nr.85/2006presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale prevăzute de art.998-999 Cod civil:
- existența faptei ilicite;
- existența unui prejudiciu;
- existența vinovăției;
- existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere presupune cu necesitate probarea îndeplinirii fiecăreia dintre cele 4 condiții enumerate mai sus, cu specificația că fapta ilicită trebuie să facă parte dintre cele enumerate limitativ la art.138 din Legea nr.85/2006, iar prejudiciul trebuie raportat la patrimoniul debitoarei ajunsă în stare de insolvență prin cauzarea, cu vinovăția cerută de lege, a acestei stări de către persoanele prevăzute de textul art.138 din Legea nr.85/2006.
Faptele enumerate de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie să fi contribuit la insuficiența activului, deci la ajungerea societății în stare de insolvență vădită.
Din această perspectivă faptele imputate de reclamantul creditor, respectiv folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau cel al unei alte persoane ; dispunerea, în interes personal, a continuării unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți și ascunderea unei părți din activul persoanei juridice nu se confirmă.
Învestit cu atribuții de verificare și evidențiere a cauzelor reale ale insolvenței și a persoanelor culpabile de apariția acestei stări, lichidatorul judiciar nu a identificat, în raportul întocmit conform art. 59 din Legea nr. 85/2006, fapte de natura celor reclamate de creditor.
Nu se poate reține în sarcina pârâților săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit. c) din Legea 85/2006 deoarece urmărirea și satisfacerea unui interes personal reprezintă un element constitutiv esențial al faptei menționate, ori, din analiza actelor și lucrările dosarului nu rezultă că pârâții prin acțiunile sau omisiunile lor ar fi determinat continuarea activității debitoarei și agravarea pasivului acesteia în propriul lor interes.
Dimpotrivă, societatea și-a încetat activitatea în anul 2010, iar conținutul creanței D.G.R.F.P G. pentru A.J.F.P. C. este dat de creșterea galopantă a penalităților aferente datoriilor la bugetul de stat.
Responsabilitatea pârâților nu poate fi angajată în condițiile în care reclamanta nu a probat, sub nici un aspect, intenția acestora de a frauda interesele creditorilor prin continuarea activității ce ducea la încetarea de plăți.
În lipsa unui minim probatoriu, din actele dosarului nu rezultă că starea de insolvență a debitoarei s-a datorat faptelor culpabile ale acestora.
Simpla afirmație a reclamantului cu privire la continuarea activității care ar fi creat un prejudiciu creditorilor înscriși în tabelul obligațiilor nu este suficientă pentru a se reține vinovăția și pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială conform art.138 din Legea 85/2006.
Textul de lege invocat de reclamant ca temei al acțiunii promovate prevede existența unui interes personal în continuarea activității ce nu a fost amintit și nici dovedit în cauză.
Reclamantul nu a precizat actele materiale efective și concrete pe care le-ar fi comis pârâții și care au condus în mod vădit la încetarea plăților, perioada în care au desfășurat această activitate vădit păguboasă pentru societate, din actele și lucrările dosarului nu au rezultat acțiunile sau omisiunile ce ar fi determinat agravarea pasivului acesteia în propriul interes al asociaților.
Răspunderea persoanelor din conducerea debitoarei nu poate fi angajată
dacă nu se face dovada că acestea au cauzat starea de insolvență, prin continuarea unei activități în folosul propriu.
Încetarea activității și încetarea plăților a fost cauzată de împrejurări obiective, neimputabile persoanelor care au avut responsabilitatea gestionării activității și patrimoniului societății.
Practicarea unui management defectuos, neperformant, lipsa de pricepere în conducerea și organizarea activității comerciale nu reprezintă, de plano, fapte de natura celor incriminate prin art. 138 din Legea nr. 85/2006 în condițiile în care nu sunt identificate și alte neregularități în exercitarea funcției încredințate.
Relativ la incidența art. 138 lit. a și e din Legea nr.85/2006 s-a reținut că administratorul statutar a colaborat cu lichidatorul judiciar căruia i-a prezentat documentația financiar contabilă aferentă celor trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței și a dat explicații cu privire la elementele de activ patrimonial înregistrate în contabilitate.
În plus, în conformitate cu art. 113. art. 116 și 122 din Legea nr. 85/2006, elementele de activ patrimonial au fost inventariate și valorificate de practicianul în lichidare sens în care s-a întocmit raport al fondurilor obținute din lichidare și plan de distribuție.
Cum creditoarea D.G.R.F.P G. pentru A.J.F.P. C. a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților, invocând exercitarea culpabilă a contractului de mandat comercial și nu s-a probat împrejurarea că au continuat, în interes personal, o activitate care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți și că au acționat în scopul fraudării intereselor creditorilor, s-a constatat că în persoana acestora nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 998-999 Cod Civil în referire la art. 138 lit. a, c și e din Legea 85/2006.
Față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D.G.R.F.P G. pentru A.J.F.P. C., criticând-o pentru nelegalitate și temeinicie, arătând că în raportul lichidatorului judiciar s-a menționat că a solicitat administratorului statutar să predea documentele societății dar, până la data depunerii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei nu a putut analiza actele și operațiunile comerciale stabilite de lege, astfel încât este în imposibilitatea formulării unei opinii în vederea antrenării răspunderii foștilor administratori conform art.138 din Legea nr.85/2006, modificată.
Apreciază recurenta că administratorul / asociatul societății debitoare se face vinovat de fapte prevăzute de art. 138 lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei (au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea precum și faptul că au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;)
Astfel, pentru a se putea dispune antrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator al debitoarei falite este necesar a se dovedi legătura de cauzalitate între starea de insolventa a firmei cu una sau mai multe din faptele prevăzute expres la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Consideră recurenta că neregularitatea constatată în evidența contabilă este aptă a antrena răspunderea personală patrimonială a fostului administrator doar în condițiile în care se stabilește legătura de cauzalitate între aceasta fapta si starea de insolvență a debitoarei.
Constituind o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementata de art. 138 din legea nr.85/2006 poate fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolventa a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii si oricare alta persoana prin una dintre faptele expres și limitativ prevăzute. Fiind o excepție de la dreptul de gaj general al creditorilor reglementat de art.2487 din Noul cod civil, ea are un caracter excepțional putând fi antrenata numai în limitele și măsura în care sunt întrunite condițiile amintite.
Arată recurenta că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 din legea nr.85/2006:
a) Potrivit art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006 antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane presupune întrunirea a doua condiții: folosirea bunurilor sau creditului unei persoane juridice și crearea unui profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane.
Întrucât legiuitorul nu a introdus vreo condiție suplimentară, nu interesează dacă posesia și folosința se exercită cu titlu precar sau ca urmare a ieșirii bunului din patrimoniul persoanei juridice și transferul acestuia în favoarea unei alte persoane.
Așa fiind, trebuie remarcat că potrivit bilanțului pe anul 2010 publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice chiar de către pârâți, figurează cu active imobilizate de 226.774 lei, stocuri în cuantum de 40.242 lei, creanțe în cuantum de 104.246 lei, sume care ar fi putut acoperi datoriile societății.
In aceste condiții, având în vedere că pe parcursul procedurii pârâtul nu a făcut dovada de îndeplinire a obligațiilor pentru a răsturna prezumția de responsabilitate consideră că în mod nejustificat au fost retrase sumele amintite, pârâtul urmărind prin aceasta crearea unui avantaj material propriu, astfel încât este incidența ipoteza prevăzuta de art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
b) Referitor la cel de-al doilea temei, a reținut că potrivit art. 138 lit. d) din Legea nr.85/2006 antrenarea răspunderii se poate face dacă administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Toate cele trei ipoteze presupune comiterea faptelor cu intenție ce trebuie să fie dovedită prin probe convingătoare care să ducă la concluzia încălcării prevederilor legale în materia contabilității.
Ulterior pronunțării sentinței de deschidere lichidatorul judiciar a procedat la notificarea pârâtei în vederea predării tuturor documentelor contabile, acesta neprimind niciun răspuns. O asemenea atitudine coroborată cu refuzul pârâtei de a se prezenta în vederea administrării probelor permite ca pe calea unei prezumții simple să se tragă concluzia că documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea tuturor exigențelor legale. Aceasta în condițiile în care o atare obligație este stabilită în mod expres în sarcina lor (art. 73 alin. 1 fie. c) din Legea nr. 31/1990 si art. 10 din Legea nr. 82/1991). Ori, este de principiu că desfășurarea normală a activității unei societăți comerciale presupune o organizare clară în vederea evidențierii situației patrimoniale a acesteia, tocmai de aceea, consideră că și aceasta ipoteza este întrunită.
Pe de alta parte, examinarea de ansamblu a dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 conduce la concluzia că antrenarea răspunderii presupune întrunirea tuturor condițiilor generale ale răspunderii pentru fapta proprie prescrise de art. 1357 și urm. din Noul cod civil, fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre cele două și vinovăția. Întrucât primul element a fost analizat anterior, iar prejudiciul reprezintă pasivul societății urmează a fi examinate celelalte două.
Condiția existentei legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din chiar exprimarea folosită de legiuitor - "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar de orice altă persoană care a cauzat starea de insolventa a debitorului prin una din următoarele fapte".
Ea nu trebuie înțeleasă ca un raport direct dintre cele două, fiind suficient ca fapta ilicită să se înscrie în ansamblul cauzal care a determinat în final producerea prejudiciului. Admiterea soluției contrare ar duce la reținerea exclusiva a faptei proxime sau a celei adecvate, ceea ce ar fi contrar situației complexe în care se desfășoară lanțul cauzal.
Așa fiind, consideră că prin faptele stabilite în sarcina sa pârâtul a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, încălcând obligații elementare pe care le instituie în sarcina oricărui administrator. În aceste condiții, fiind întrunită și cea de-a treia condiție.
In ceea ce privește vinovăția, ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, ea consta în atitudinea pe care autorul faptei a avut-o față de ea și de urmăririle ei la momentul la care a comis-o. Procedând la neîntocmirea documentelor contabile și la retragerea în mod succesiv a unor sume din patrimoniul debitoarei, pârâtul a avut reprezentarea diminuării acestuia, rezultat pe care 1-a și urmărit, tocmai de aceea, atitudinea sa îmbracă forma intenției directe, fiind de natura să ducă la stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina acesteia.
c) De asemenea, apreciază recurenta că pârâta a ascuns o parte din pasivul societății, faptă sancționată de Legea nr. 85/2006 prin art. 138 alin. l lit. e.
Potrivit bilanțului pe anul 2010 publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice chiar de către pârâți, figurează cu active imobilizate de 226.774 lei, stocuri în cuantum de 40.242 lei, creanțe în cuantum de 104.246 lei, aceste bunuri nefiind puse la dispoziția lichidatorului pentru a fi valorificate, nu au putut fi identificate, pârâtul nedând nici o lămurire în acest sens, atitudine ce reprezintă o ascundere a averii debitoarei, faptă care justifică atragerea răspunderii personale.
În concluzie, răspunderea reglementată de art. 138 din lege dă posibilitatea persoanelor indicate de legiuitor de a asigura acoperirea pasivului debitorului, astfel încât scopul prevăzut de lege să fie cat mai ușor realizabil.
Întrucât creanța față de bugetul de stat este una semnificativă, au înțeles să uzeze de posibilitatea dată de legiuitor prin art.138 din lege, în scopul realizării scopului legii insolvenței, acela de acoperire într-o cat mai mare măsură a pasivului debitorului.
Fată de considerentele arătate, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Cererea de chemare în judecată a reclamantei creditoare D.G.R.F.P G. pentru A.J.F.P. C. a învestit judecătorul sindic cu judecarea acțiunii în antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților D. D., G. D. N. și P. G. pentru plata pasivului ., în faliment.
Judecătorul sindic a apreciat că încetarea activității și încetarea plăților a fost cauzată de împrejurări obiective, neimputabile persoanelor care au avut responsabilitatea gestionării activității și patrimoniului societății.
Relativ la incidența art. 138 lit. a și e din Legea 85/2006 s-a reținut că administratorul statutar a colaborat cu lichidatorul judiciar căruia i-a prezentat documentația financiar contabilă aferentă celor trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței și a dat explicații cu privire la elementele de activ patrimonial înregistrate în contabilitate.
Potrivit textului de lege menționat, „ membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului ” vor fi obligați să suporte o parte din pasivul debitorului dacă le este imputabilă starea de insolvență, prin faptul că “au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
Se constată că reclamanta creditoare nu a indicat care dintre cele trei modalități de săvârșire a faptei ilicite prevăzute de art.138 este incidentă în cauză, sau dacă este vorba despre mai multe astfel de fapte, însă din expunerea realizată în cererea introductivă rezultă că fapta invocată constă în neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale.
De aceea, în ceea ce privește probatoriul necesar susținerii răspunderii delictuale pe această faptă, trebuie reținut faptul că neținerea contabilității este o faptă negativă generală, care, potrivit regulilor probațiunii, nu poate fi dovedită decât prin faptul pozitiv contrar.
Probatoriul, însă, revine tot reclamantului, având în vedere că nașterea unei prezumții simple (art.1203 C.civil – text în vigoare), aceea a neținerii contabilității decurgând din nedepunerea evidenței contabile, nu răstoarnă sarcina probei și nu obligă pe pârâți să dovedească faptul contrar.
Nu ne aflăm în prezența unei prezumții legale relative (decizia Curții Constituționale nr.1134/2008) instituită de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, ci este vorba despre o prezumție simplă, stabilită de judecător.
Astfel, în raport cu fapta ilicită invocată, reclamanta creditoare trebuia să probeze, fără urmă de îndoială, că pârâtul a încălcat prevederile Legii nr.82/1991, în sensul că, în calitate de administrator statutar nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legislația în vigoare și că această faptă este aceea care a generat starea de insolvență a societății debitoare.
Simpla împrejurare menționată de lichidatorul judiciar în cuprinsul raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență, cu privire la imposibilitatea stabilirii dacă documentația contabilă a fost în conformitate cu legislația în vigoare, nu poate atrage, în lipsa unui probatoriu concludent, răspunderea pârâtului în cadrul instituit de art.138 din Legea nr.85/2006.
Mai mult, trebuie reținut și faptul că lichidatorul judiciar nu a înțeles să formuleze acțiunea de față tocmai pentru că nu a fost în măsură să stabilească legătura de cauzalitate dintre lipsa documentelor contabile și starea de insolvență a debitoarei.
Pentru toate aceste argumente, constatând că din probatoriul administrat nu rezultă săvârșirea faptei ilicite și legătura de cauzalitate dintre nedepunerea evidenței contabile și pasivul reclamat de creditoare, în temeiul art.312 C.pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul creditor – D.G.R.F.P G. pentru A.J.F.P. C. cu sediul în C., ., nr.18, Județul C., împotriva Sentinței civile nr.325/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimat – debitor . - prin lichidator judiciar C.I.I. C. M., cu sediul în C., ..11, ., . și intimații pârâți D. D., cu domiciliul în mun.C., ., ., ., G. D. N., cu domiciliul în C. ., jud. C. și P. G. cu domiciliul în C. ., ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 Iulie 2014.
Președinte, C. R. | Judecător, A. P. | Judecător, N. C. |
Grefier, C. M. |
Jud.fond- I. P.
Jud.red.A.P./07.07.2014
Dact.gref.C.M./07.07.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 648/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 428/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
