Procedura insolvenţei. Decizia nr. 165/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 5356/101/2012/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 165/2014
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Președinte A. C.
Judecător D. L.
Judecător A. R.
Grefier A. C. F.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către IP L. I., în calitate de lichidator al debitoarei ., împotriva încheierii de ședință din data de 9 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. -Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimații P. D. T. S., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR MEHEDINTI, PORCHE L. ROMÂNIA IFN, B. T.- SUCURSALA D. T. S. și lichidatorul ., având ca obiect procedura insolvenței – înlocuire lichidator.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic V. D., pentru intimata creditoare B. T. SA, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a constatat cauza în stare de soluționare și s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic V. D., pentru intimata creditoare B. T. SA, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin încheierea de ședință din 9 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. -Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ 12, s-a dispus înlocuirea lichidatorului S.C. IP L. I. cu lichidatorul Y. C. SPRL, în temeiul art. 22 alineat 2 și art. 24 din Legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că, nefiind definită sintagma „motive temeinice”, folosită de legiuitor pentru înlocuirea administratorului judiciar, în doctrină s-a considerat că aprecierea asupra temeiniciei acestor motive rămâne în sarcina judecătorului sindic, cu mențiunea că trebuie să reprezinte încălcări flagrante ale atribuțiilor prevăzute de lege sau dispuse de judecătorul sindic. S-a reținut că nu orice culpă sau omisiune a practicianului în insolvență poate constitui motiv temeinic de înlocuire, ci numai acele fapte sau omisiuni grave ale practicianului în insolvență, care prejudiciază sau pun în pericol grav interesele colective ale creditorilor.
La data de 9 decembrie 2013, creditorul garantat B. T. SA a solicitat instanței să constate că lichidatorul S.C. IP L. I., desemnat de judecătorul sindic ca administrator judiciar, la cererea debitoarei ., prin încheierea de deschidere a procedurii generale a insolvenței și numit lichidator prin sentința nr.33 din 28 ianuarie 2013, nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 25 din Legea nr.85/2006.
Din probatoriul administrat în cauză, judecătorul sindic a reținut următoarele: lichidatorul nu a publicat în BPI raportul lunar privind modul în care și-a îndeplinit atribuțiile, conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006; din istoricul publicărilor în BPI pentru debitoarea . rezultă că în nr. BPI nr. 1085/21.01.2013 s-a publicat convocarea adunării creditorilor debitoarei, dar în realitate s-a publicat convocarea adunării creditorilor . SRL; nu a notificat creditorul garantat cu privire la adunarea creditorilor cu ordinea de zi - aprobarea raportului de evaluare, conform art. 13 al. 2 din Lg. 85/2006; nu a întocmit publicația de vânzare, conform cerințelor Codului de procedură civilă, în sensul că nu a efectuat descrierea completă a imobilului, nu a prevăzut prețul de pornire al licitației și nu a publicat-o în ziar.
Din examinarea dosarului de insolvență s-a argumentat că rezultă existența unor motive temeinice pentru înlocuirea culpabilă a lichidatorului, în condițiile art. 22 alin. 2 și art. 24 din Legea insolvenței, întrucât s-a dovedit că nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege.
Împotriva încheierii a declarat recurs IP L. I. D. T. S., întemeiat pe dispozițiile art.488 alin.8 din NCPC, criticând-o ca netemeinică și nelegală și susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr.85/2006. A solicitat casarea hotărârii, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea cererii creditoarei B. T.- SUCURSALA D. T. S..
În dezvoltarea motivelor de recurs, practicianul în insolvență a invocat încălcarea de către instanță a dispozițiilor art.8,13 și 14 din NCPC, prin aceea că, urmare a necomunicării cererii creditoarei B. T. și a actelor anexă, nu și-a putut exercita dreptul la apărare, nu a putut formula apărări scrise și orale în fața instanței, ceea ce atrage nulitatea hotărârii recurate.
Totodată, recurentul a criticat reținerea în considerente a faptului că nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.20 și art.25 lit. a) -l) din Legea insolvenței, dispoziții legale pe care instanța s-a limitat doar la a le enumera, precum și reținerea potrivit căreia în BPI nr.1085/21.01.2013 s-a publicat convocarea adunării creditorilor . SRL și nu a adunării creditorilor debitoarei .. A arătat că rapoartele depuse la dosar fac dovada îndeplinirii acestor atribuții.
Referitor la convocarea adunării creditorilor, a precizat că a fost publicată în BPI nr._/15.07.2013, iar în privința publicației de vânzare a susținut că descrie la punctul 1 imobilul, indică numărul cărții funciare și a fost afișată la sediul profesional, la locul situării imobilului scos la licitație.
În scop probatoriu, a depus la dosar: publicația de vânzare nr.147/22.07.2013 și dovada publicare în BPI nr._/15.07.2013, cerere de admitere a creanței din 03.08.2012 formulată de B. T., tabelul preliminar al creanțelor debitorului NEOTEST SRL din 24.09.2012, raport lunar, dovada de publicare în BPI privind deschiderea procedurii, notificare privind deschiderea procedurii de insolvență nr.114/04.07.2012, notificarea nr.135/11.09.2012 către debitoare, adresa nr.137/11.09.2012 către debitoare, încheierea din 24.09.2012 a Tribunalului M., procesul verbal de afișare a tabelului preliminar al creanțelor debitorului, raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, dovada de publicare în BPI a tabelului preliminar al debitorului, tabelul definitiv al creanțelor împotriva debitorului, încheierea din 8.10.2012 a Tribunalului M., procesul verbal de afișare a tabelului definitiv al debitorului, încheierea din 5.11.2012 a Tribunalului M., raport lunar, borderou expediere corespondență încheierea din 3.12.2012 a Tribunalului M., adresă către Tribunalul M. prin care se transmitea raportul privind propunerea de intrare în procedura simplificată a debitorului, raportul privind propunerea de intrare în procedura simplificată a debitorului, sentința nr.33 din 28.01.2013 a Tribunalului M., cererea de creanță suplimentară formulată de P. S., certificat de atestare fiscală privind debitorul, dovadă de publicare în BPI a deschiderii procedurii, tabelul suplimentar al creanțelor debitorului, raport lunar, notificarea deschiderii procedurii de faliment nr.15/14.02.2013, notificarea nr.52/22.02.2012, încheierea din 08.04.2013 a Tribunalului M., tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitorului, încheierea din 20.05.2013 a Tribunalului M., procesul verbal de afișare a tabelului definitiv consolidat, raport lunar, raport de evaluare, încheierea din 01.07.2013 a Tribunalului M., procesul verbal și hotărârea adunării creditorilor din 19.07.2013 al debitorului, raport trimestrial, publicația de vânzare nr.147/22.07.2013, încheierea din 16.09.2013 a Tribunalului M., raport trimestrial, procesul verbal de licitație, actul de adjudecare, contractul de vânzare cumpărare.
Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și dispozițiile legale invocate, dar și sub toate aspectele, potrivit dispoz. art. 3041 C. pr.civ., Curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice, iar în conformitate cu prevederile art. 24 alin (1) din același act normativ, în cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va aplica lichidatorului, în mod corespunzător, dispozițiile art. 22 din Legea insolvenței.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 lit. e din Legea nr.85/2006, una din principalele atribuții ale judecătorului sindic este aceea de a înlocui lichidatorul, prin încheiere, pentru motive temeinice.
În speță, se constată că, deși la dosar, la termenul din 09.12.2013, s-au depus note scrise de către creditoarea B. T.- SUCURSALA D. T. S., dezvoltate oral în ședința publică de la acea dată de către reprezentantul creditoarei, consilier juridic V., înlocuirea practicianului în insolvență s-a făcut nu ca urmare a admiterii cererii acestui creditor ci, din oficiu, de către instanță, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.11 lit. e) din Legea nr.85/2006. Instanța a procedat de urgență la luarea acestei măsuri, pentru motive temeinice legate de neîndeplinirea corespunzătoare atât a atribuțiilor prevăzute de lege, cât și a celor stabilite de judecătorul sindic, la un termen cunoscut de către recurentul lichidator, prezent la termenul anterior în ședința publică de la 25.11.2013, când, la cererea sa, cauza a fost amânată la data de 09.12.2013.
Din chiar practicaua încheierii recurate rezultă că, pentru termenul la care s-a judecat pricina, 09.12.2013, recurentul lichidator a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel încât susținerile sale privind nerespectarea principiilor egalității și contradictorialității și încălcarea dreptului la apărare nu pot fi primite.
Criticile formulate de către recurent se subsumează motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.5 și 9 din vechiul Cod de procedură civilă și nu prevederilor Noului cod de procedură civilă, invocate eronat prin cererea de recurs, în condițiile în care cererea intimatei debitoare de deschidere a procedurii insolvenței s-a înregistrat la data de 06.06.2012,deci anterior intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă- 15 februarie 2013.
Potrivit dispozițiilor art.304 pct.5 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, iar conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Din moment ce neîndeplinirea atribuțiilor de către lichidator rezultă din analiza actelor și lucrărilor dosarului de faliment, se constată că recurentul nu a făcut dovada vătămării.
Aceasta cu atât mai mult cu cât și în fața instanței de recurs, recurentul a depus la dosar, în vederea dovedirii netemeiniciei hotărârii recurate, doar înscrisurile existente în dosarul de fond, avute în vedere, deci, de judecătorul sindic iar recursul se judecă potrivit dispoz. art 3041C.pr.civ., deci instanța de recurs judecă însăși cauza atât sub aspectul temeiniciei, cât și al legalității, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronunțată de prima instanță, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Nici celelalte critici ale recurentului, subsumate motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, nu pot fi primite, în condițiile în care, din observarea încheierii recurate rezultă că judecătorul sindic a apreciat corect dispozițiile Legii nr.85/2006, intrepretarea dată de instanță dispozițiilor legale pe care și-a întemeiat soluția fiind justă.
Potrivit dispozițiilor art.21 alin.1 din Legea insolvenței, recurentul, în calitate de administrator judiciar, avea obligația de a depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depunea la dosarul cauzei, iar un extras se publica în Buletinul procedurilor de insolvență.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.85/2006, recurentul în calitate de administrator judiciar, avea obligația de a întocmi într-un termen de cel mult 30 de zile de la data deschiderii procedurii, un raport prin care să propună fie ., fie continuarea perioadei de observație în cadrul procedurii generale, pe care să-l supună aprobării judecătorului sindic, iar în conformitate cu prevederile alin.2 ale aceluiași articol, avea obligația ca, în calitate de administrator judiciar, să întocmească, într-un termen care să nu depășească40 de zile de la desemnarea sa, un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și asupra existenței premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile art. 138, precum și asupra posibilității reale de reorganizare efectivă a activității debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea. Acest raport trebuia supus aprobării judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care să nu depășească 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar.
Din textele legale menționate anterior rezultă că, pentru motive temeinice, lichidatorul poate fi înlocuit în două modalități: de către judecătorul sindic, la cererea comitetului creditorilor sau de către judecătorul sindic, atunci când se sesizează din oficiu.
Înscrisurile depuse de către recurent în fața instanței de recurs nu sunt de natură a infirma reținerea instanței de fond privind existența unor motive temeinice care să determine judecătorul sindic să ia măsura înlocuirii lichidatorului date fiind următoarele considerente:
Prin sentința de deschidere a procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei ., pronunțată la data de 26.06.2012, s-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de creanță la data de 3 septembrie 2012, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor, la data de 24 septembrie 2012 și termenul limită pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor, la data de 8 octombrie 2012. S-a dispus, totodată, ca recurentul, desemnat ca administrator judiciar la cererea debitoarei, să notifice deschiderea procedurii, în temeiul art.61 din Legea nr.85/2006, creditorilor, debitoarei și Oficiului Registrului Comerțului, prin BPI și într-un ziar de largă răspândire.
Deși notificarea deschiderii procedurii împotriva debitorului a fost publicată în BPI nr.9594 din 05.07.2012 (fila 23 dosar recurs), iar tabelul preliminar s-a întocmit la data de 24.09.2012 (fila 21 dosar recurs), dată la care s-a solicitat judecătorului sindic și afișarea tabelului la ușa instanței (fila 20 dosar recurs), deci s-a făcut dovada, respectării, în această privință, a termenelor stabilite prin sentința de deschidere a procedurii, se constată că recurentul nu a dovedit că, în calitate de administrator judiciar/lichidator și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art. 21 alin.1 și art.24 alin. din Legea insolvenței.
În speță, se reține că primul raport lunar a fost depus la dosar în ședința publică de la 24.09.2012 (fila 34 dosar recurs), în ședința publică de la 24.09.2012 (fila 34 dosar recurs); în ședința publică de la 8 octombrie 2012, s-a depus raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei ( fila 40 dosar recurs); la data de 03.12.2012 s-a depus raportul lunar prin care a fost încunoștințată instanța că a comunicat tabelul preliminar și tabelul definitiv al creanțelor și a continuat activitatea de observație în cadrul procedurii generale; la data de 24.01.2013 (filele 46 -47 dosar recurs ), a depus un raport prin care a solicitat aprobarea intrării în faliment a debitorului, în condițiile art.107 lit. c) din Legea insolvenței; la data de 08.04.2013 a depus un raport lunar (fila 57), prin care a arătat că a publicat în BPI nr.2811/14.02.2013, a notificat ORC deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei și a comunicat, totodată, instituțiilor bancare dispozițiile instanței privind ridicarea dreptului de administrare a debitoarei; la data de 6 mai 2013 a solicitat afișarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor; la data de 1 iulie 2013 a depus un raport lunar prin care a precizat că a identificat un imobil în averea debitoarei, că în temeiul art.116 alin.3 din Legea nr.85/2006, a angajat un evaluator, membru ANEVAR, care a întocmit un raport de evaluare, iar în baza art.117 din același act normativ, va convoca adunarea creditorilor pentru a aproba raportul de evaluare și metoda de valorificare a imobilului; la data de 16.09.2013 (fila 85 dosar recurs) a depus un raport trimestrial prin care a precizat că a expus imobilul spre vânzare, iar la data de 25 noiembrie 2013 a depus un ultim raport trimestrial (fila 89 dosar recurs), prin care a arătat că a valorificat imobilul din averea debitoarei, conform procesului – verbal de licitație, actului de adjudecare și contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2098/13.09.2013 de BNP B. M. P., anexate la raport, că la data de 02.12.2013 s-a fixat termen pentru judecarea cauzei ce are ca obiect contestația la actul de adjudecare și contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2098/13.11.2013.
Din observarea înscrisurilor anexate cererii de recurs, rezultă că judecătorul sindic a reținut corect existența unor motive temeinice pentru înlocuirea practicianului în insolvență, conform art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Astfel, se constată din analiza probelor administrate că recurentul nu a făcut dovada că în termen de 30 de zile de la desemnarea sa (26.06.2012) a întocmit raportul prevăzut de art.20 alin.1 din Legea insolvenței, iar termen de 40 de zile de la desemnare a întocmit raportul amănunțit prevăzut de alin.1 lit. b) al aceluiași articol. Acest ultim raport, depus la dosar la data de 8 octombrie 2012, nu conține mențiuni privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență și nici mențiuni asupra premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile art.138 din Legea insolvenței. Raportul prevăzut de art.20 alin.1 lit. a) din lege a fost depus la dosar la data de 24.01.2013 și conține mențiuni contradictorii, în sensul că, deși afirmă că debitorul a elaborat și supus aprobării Adunării creditorilor și confirmării judecătorului sindic „un plan de organizare viabil și sustenabil”, propune . simplificată.
De asemenea, se mai constată următoarele încălcări ale obligațiilor prevăzute de lege de către recurent: deși cererea de deschidere a procedurii a fost formulată de către debitor, care a depus și actele prevăzute de art.20 alin.1 lit. a), f) și h) din Legea nr.85/2006, în caz contrar, potrivit dispozițiilor art.32 alin.1, neputând fi deschisă procedura generală de insolvență împotriva sa, lichidatorul a notificat debitorul, la data de 11.09.2012(fila 29 dosar recurs), să depună inclusiv bilanțul, balanța de verificare și declarația prin care își arată ,,intenția de intrare în procedura simplificată, procedura de faliment și în procedura de reorganizare, conform unui plan...”; la aceeași dată, recurentul notifica administratorul statutar al debitorului să depună înscrisuri, inclusiv cele menționate la art. 28 alin.1 lit. a) și f), precizând că notificarea se întemeiază pe art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006, dispoziții legale care reglementează închiderea procedurii de faliment; nu s-au respectat dispozițiile art.21 alin.1 din Legea insolvenței, în sensul că administratorul judiciar nu a întocmit rapoarte lunare care să fie publicate în extras în BPI; în BPI nr._ din 15.07.2013 s-a publicat ” convocarea adunării creditorilor nr.117 din data de 07.07.2013 ,,privind pe debitorul ., deci fără a se menționa scopul convocării care oricum era făcută pentru un termen anterior publicării convocatorului în BPI.
Date fiind considerentele expuse anterior, constatând că judecătorul sindic a reținut corect că recurentul, în calitate de administrator judiciar/lichidator nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, Curtea urmează ca, potrivit dipozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către IP L. I., în calitate de lichidator al debitoarei ., cu sediul în D. T. S., ..5, ., ., împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. -Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimații P. D. T. S., cu sediul în Dr.T. S., ..M., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR MEHEDINTI, cu sediul în Dr. T. S., jud.M., PORCHE L. ROMÂNIA IFN, cu sediul în Voluntari, Șoseaua P. Tunari, nr.2, .-2, B. T.- SUCURSALA D. T. S., cu sediul în D. T. S., ., jud.M., și lichidatorul ., cu sediul în Dr. T. S., ., jud.M.., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2014.
Pt. Președinte, A. C., în C.M., semnează Președinte Curte de Apel, M. C. | Judecător, D. L. | Judecător, A. R. |
Grefier, A. C. F. |
A.F. 21 Martie 2014
Red.juD.d.L.-2ex./
Jud.fond N. S. D.
Tehnored. CB/17.04..2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 836/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Hotărâre din 12-11-2014, Curtea de... → |
|---|
