Procedura insolvenţei. Sentința nr. 55/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 55/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 5311/101/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 202/2014
Ședința publică de la 08 Mai 2014
PREȘEDINTE: C. P.
Judecător: S. L.
Grefier: M. P.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței nr.55/20.01.2014 pronunțate de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. G., având ca obiect procedura insolvenței - antrenare răspundere administrator.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 alin.1 pct.2 C.pr.civ., după care, constatându-se apelul în stare de judecată, s-a reținut pentru soluționare.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.55/20.01.2014 pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, , s-a respins cererea formulată de creditorul A. P. Valorificarea Activelor Statului împotriva pârâtei B. G. .
P. a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut faptul că în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, administratorul societar nu a pus la dispoziția lichidatorului desemnat actele și documentele prevăzute de lege astfel încât se naște prezumția simplă că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Cu toate acestea, încălcarea normelor privind ținerea contabilității nu este producătoare de prejudicii și prin urmare, pentru antrenarea răspunderii în baza art.138 alin.1 lit.d este necesar a se dovedi că prin această faptă s-a produs starea de insolvență a societății, adică existența legăturii de cauzalitate între faptă și starea de încetare de plăți.
În speță, s-a constatat că societatea a fost dizolvată în anul 2010 (sentința nr.575/2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, irevocabilă), procedura insolvenței fiind deschisă în 2013, situație față de care instanța apreciază că, nu există o legătură de cauzalitate între prezumția de neținere a contabilității în conformitate cu legea și starea de insolvență, astfel încât nu i se poate atrage răspunderea pârâtului.
S-a avut de asemenea în vedere faptul că, actele prevăzute la art. 28 din Legea nr.85/2006, se referă la perioade de timp anterioare deschiderii procedurii – 120 zile (art. 28 lit. d), luna precedentă (art. 28 lit. a), anul anterior depunerii cererii (art. 28 lit. f), or, în cauză, societatea a fost dizolvată în anul 2010, iar procedura de insolvență s-a deschis în 2013, aspecte față de care nici din această perspectivă nu se poate stabili că starea de insolvență ar fi fost generată de neținerea în conformitate cu legea a contabilității.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 138 alin.1 lit.f din Legea nr. 85/2006 în cauză, s-a reținut că prin fapta de folosire a unor mijloace ruinătoare se înțelege săvârșirea acelor fapte săvârșite de administrator, în vederea evitării sau amânării declanșării insolvenței, în care prestația societății falite este în mod vădit disproporționat de mare față de cea oferită în schimb.
Or, reclamanta nu a indicat și nici nu a probat săvârșirea unor astfel de fapte, deși îi revenea o astfel de sarcină, simpla invocare a dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 nefiind suficientă pentru atragerea răspunderii personale a administratorului, legiuitorul neînțelegând să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi doar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că prin faptele enunțate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Desfășurarea unei activități manageriale neperformante sau obținerea unor rezultate negative nu atrage prin sine însuși incidența art.138, prin care se sancționează exclusiv săvârșirea culpabilă a actelor limitative ce au drept consecință insolvența societății debitoare.
În consecință, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta A. pentru Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâta B. G., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel la 26.02.2014, creditoarea AAAS București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că pârâta B. G. în calitate de administrator special al debitoarei a SC M. . nu și-a îndeplinit, în cadrul procedurii obligația predării actelor contabile ale societății conform art. 28 din Legea nr. 85/2006. Aceasta nu a justificat lipsa documentelor contabile și nu s-a prezentat la judecata prezentei cauze, fiind răspunzătoare de comiterea faptei prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prejudiciul constând în întreg pasivul debitoarei.
Nedepunerea actelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, fostul administrator a făcut în mod fictiv să dispară actele contabile, fapt ce constituie u indiciu că ele sunt neconforme cu legea, prejudiciind astfel patrimoniu debitoarei și pe creditorii acestora, prilejuind pierderea de informații contabile, cum ar fi evidenta clară a creanțelor societății, făcând imposibilă recuperarea acestora.
Creditorii au suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Indiferent de faptul că pârâta a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept ce impun gestionarea cu atenție a patrimoniului și a activității debitoarei, aceasta se face vinovată de încălcarea legii, fapt ce a determinat prejudicierea creditorilor.
Au fost invocate dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 R, art. 2018 C. civ., minuta întâlnirii din data de 19.03.2008 dintre conducerea CSM și Membrii comisiei privind” Unificarea practicii judiciare”, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, art. 466 și urm. C.pr. civ.
Totodată, lichidatorul judiciar a menționat expres în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la insolvența debitoarei SC M. . faptul că starea de insolvență a debitoarei nu a fost cauzată de activitatea administratorului social B. G.( fila 34 dosar fond copie) acest raport nefiind contestat de creditori și fiind întocmit în baza documentelor fiscale aferente anului 2008, dată după care societatea nu a mai desfășurat activitate.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, cu următoarea motivare:
Potrivit susținerilor pârâtelor și ale lichidatorului judiciar formulate la instanța de fond, debitoarei SC M. . i-a încetat activitatea încă din anul 2010.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din încheierea judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Gorj, nr.1500/30.03.2011 rezultă faptul că societatea a fost dizolvată de drept, și a fost numit în calitate de lichidator CONSULTANT INSOLVENTA SPRL.
Potrivit art.233 și 252 și următoarele din Lg 31/1990, după dizolvarea societății și numirea lichidatorului acesta din urmă va îndeplini atribuțiile administratorilor, efectuând numai operațiunile necesare lichidării.
Totodată, potrivit art.27 alin.5 din Lg 82/1991: „ Exercițiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data încheierii exercițiului financiar anterior și se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un exercițiu financiar, indiferent de durata sa.”
În consecință, de la data numirii lichidatorului prin încheierea judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul D. nr.1500/30.03.2011, acestuia îi revenea obligația ținerii evidenței contabile (eventual refacerea acesteia dacă se impunea, după caz), fiind vorba de un singur exercițiu financiar, precum și predarea sa către lichidatorul numit în baza Lg.85/2006, administratorii sociali neavând nicio atribuție în predarea actelor contabile ale debitoarei către CONSULTANT INSOLVENTA SPRL.
În aceste condiții, nu se mai pune problema antrenării răspunderii, în temeiul art.138 lit.a și d din Lg.85/2006, aceștia neavând obligația ținerii contabilității după dizolvare și în consecință neputându-li-se imputa nici faptul că ar fi folosit bunurile sau creditele societății în interes personal.
P. considerentele expuse Curtea apreciază hotărârea instanței de fond legală, urmând ca, în baza art.480 alin. 1 Cod pr. civilă să respingă apelul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în sector 1, București, CPT. AV. AL. SERBĂNESCU, nr. 50 împotriva sentinței nr.55/20.01.2014 pronunțate de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. G. cu domiciliul în Dr. Tr. S., ., ., ., Județul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2014.
Președinte, C. P. | Judecător, S. L. | |
Grefier, M. P. |
M.P. 12 Mai 2014
Red.jud.S.L./22.05.2014
2 ex./V.S.
Jud.fond C.D.F.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 234/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 54/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
