Procedura insolvenţei. Hotărâre din 12-11-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 3697/104/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA NR. 483/2014
Ședința publică de la 12 noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte D. L.
Judecător A. C.
Grefier C. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de A. S. INSOLVENȚĂ SPRL, lichidator al debitoarei . împotriva sentinței nr.345 din 16 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. M., având ca obiect procedura insolvenței – antrenare răspundere administrator.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns practicianul în insolvență Mitrăchioiu M. pentru apelantul lichidator, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, motivat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra apelului.
Mitrăchioiu M., pentru apelantul lichidator solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței tribunalului în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii. Învederează că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art.138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006 și precizează că neținerea contabilității în conformitate cu legea și nedepunerea actelor contabile revine în sarcina administratorului social. Este posibil ca societate să fi beneficiat de un management neperformant, faptul că administratorul social nu a pus actele contabile la dispoziția lichidatorului.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr.345 din 16 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamantul A. S. INSOLVENȚĂ SPRL în calitate de administrator judiciar al . în contradictoriu cu pârâta B. M., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cerea de antrenarea răspunderii este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 57/27.01.2014 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr._ 13 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență privind pe debitoarea ., iar ulterior prin sentința 211/07.04.2014 în baza art. 54 alin.(4) din Legea nr. 85/2006 a fost aprobat raportul administratorului A. S. INSOLVENȚĂ SPRL, privind . debitorului . in procedura simplificată.
Din fișa cu elementele de identificare ale debitoarei . emisă de ORC de pe lângă Tribunalul O. rezultă că în calitate de administrator a fost numită B. M..
După deschiderea procedurii falimentului lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv al creanțelor, fiind înscrisă la masa credală suma de 66.416,250 lei.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea vreunui fapte din cele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Această prevedere legală precizează că răspunderea patrimonială a persoanelor enumerate se antrenează dacă acestea prin faptele enunțate au contribuit la producerea prejudiciului, provocarea stării de insolvență, reiterând principiul de bază potrivit căruia nici o răspundere nu poate fi angajată în lipsa identificării tuturor elementelor răspunderii civile în mod cumulativ, întrucât natura juridică a răspunderii administratorului îmbracă forma unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.
Caracterul special al unei astfel de răspunderi, constă în aceea că textul de lege delimitează categoria faptelor considerate nelegitime (art. 138 lit.a-g), prejudiciul, o cauzalitate tipică între faptă și prejudiciu și culpa persoanei chemate a răspunde care este apreciată „ în concreto”.
Lichidatorul a investit judecătorul-sindic cu prevederile art. 138 lit (d).
Cât privește răspunderea reglementată prin art. 138 lit (d), trebuie menționat că aceasta apare în momentul încălcării normelor imperative referitoare la ținerea unei contabilități fictive, ascunderea sau distrugerea unor documente contabile, precum și neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Într-adevăr, lipsa evidenței contabile indică o administrare frauduloasă a debitoarei, ceea ce constituie o premisă pentru atragerea răspunderii . Această răspundere, nu prezumă legătura cauzală între neținerea contabilității de către administrator și provocarea stării de insolvență, iar aducerea societății în insolvență nu este neapărat consecința imediată a acestui fapt, întrucât faptul neținerii evidenței contabile, în principiu, nu este o activitate direct producătoare de prejudiciu.
Ori, în speță, așa cum rezultă din actele depuse la dosar (fila 26-45) și susținerile administratorului judiciar potrivit adresei nr. 3442/13.06.2014, fostul administrator i-a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile pe perioada cât societate a desfășurat activitate, pe baza cărora lichidatorul poate stabili activul și pasivul societății.
Susținerile lichidatorului că nu au fost depuse și documentele începând cu anul 2008, nu reprezintă un argument că aceste documente lipsă ar fi cauza intrării societății în incapacitate de plată, în condițiile în care în speță, lichidatorul judiciar nu a reușit să facă dovada că această faptă a cauzat starea de insolvență a debitoarei, cu atât mai mult cu cât din declarația fostului administrator al societății (fila 26) rezultă că începând cu luna iunie 2008 societatea nu a mai desfășurat activitate.
În aceste condiții nu se poate stabili legătura de cauzalitate dintre faptă și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență, având în vedere că legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, ci a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii administratorului doar după administrarea de dovezi concludente și pertinente, care să conducă la concluzia că, prin săvârșirea faptelor expres și limitativ prevăzute de lege, s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență, situație care nu a fost dovedită în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel A. S. INSOLVENȚĂ SPRL, lichidator al debitoarei ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând în drept dispozițiile art.466 și următoarele Cod procedură civilă.
În motivele de apel, apelantul lichidator a arătat că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, având în vedere faptul că practicianul în insolvență nu poate dovedi neținerea contabilității care este o faptă negativă generală, iar nedepunerea documentelor financiar contabile naște prezumția relativă ca evidență contabilă nu s-a ținut astfel încât revine administratorilor sociali obligația de a răsturna prezumția și să facă dovada unei contabilități conforme cu legea.
A precizat că procedura insolvenței debitorului a fost deschisă la data de 27.01.2014, iar, conform informațiilor postate pe site-ul www.mfinante.ro, . nu a depus bilanțul contabil începând cu anul 2008 (de 5 ani), ceea ce duce la concluzia că începând cu acea dată nu s-a mai ținut contabilitatea.
De asemenea a mai arătat apelantul lichidator că că fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea nu numai că există, ea fiind ilicită, dar a și fost săvârșită cu intenție de administratorul social al debitoarei care, deși avea cunoștință de obligațiile ce îi reveneau față de societatea pe care o conducea în baza calității de administrator, a manifestat o totală neglijență și nepăsare, împrejurare care a avut drept consecință insolvența societății.
A invocat dispozițiile art. 10 și art.28 din Legea contabilității nr. 82/1991, art. 466 C.pr.civ.
Analizând legalitatea și temeinici sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel formulate și în raport de dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor unei societăți comerciale, potrivit art. 138 din Legea 85/2006, presupune îndeplinirea în persoana acestora a mai multor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde.
Totodată, constituie temei al răspunderii, în condițiile art. 138 alin.1 lit. d din Legea 85/2006, faptul nerespectării dispozițiilor legale privind ținerea contabilității obligația de a conduce contabilitatea și de a întocmi situațiile financiare anuale revenind, potrivit Legii nr. 82/1991, administratorului unei societăți comerciale.
Curtea constată astfel că, într-adevăr, începând din momentul încetării activității societății debitoare, intimata nu a mai depus la organele fiscale documentele financiar-contabile, omisiunea sa dând naștere prezumției relative a unei nețineri conforme a contabilității.
Reținerea elementelor de fapt ale faptei ilicite reglementate prin art. 138 lit.d din Legea 85/2006 nu este însă suficientă pentru angajarea răspunderii patrimoniale a intimatei, atât timp cât îndeplinirea celorlalte condiții nu este dovedită.
În acest sens, Curtea apreciază că între lipsa depunerii documentelor contabile anuale la organele fiscale și declanșarea stării de insolvență a debitoarei nu se poate stabili, în absența unor alte elemente probatorii, o legătură de cauzalitate.
Cum în tabelul de creanțe al debitoarei sunt înscrise doar o creanță rezultând dintr-un contract bancar și o creanță bugetară rezultând din neîndeplinirea obligațiilor fiscale, Curtea consideră că nedepunerea situațiilor contabile anuale, în condițiile încetării efective a activității comerciale a debitoarei încă din anul 2008, nu a constituit o cauză pentru o creștere accelerată a datoriilor falitei și, pe cale de consecință, o cauză a declanșării insolvenței.
În aceste condiții, între fapta intimatei și apariția insolvenței neputându-se stabili o legătură de insolvență, Curtea, în raport de dispozițiile art. 480 C:pr.civ., urmează să respingă prezentul apel, acesta fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta A. S. INSOLVENȚĂ SPRL, cu sediul în C., ..30, . lichidator al debitoarei . împotriva sentinței nr.345 din 16 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. M., cu domiciliul în Slatina, ., FA4, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, D. L. | JUDECĂTOR, A. C. | |
GREFIER, C. B. |
C.B. 13 Noiembrie 2014
Red. jud. A.C.
4 ex./ 10 decembrie 2014
Jud. fond S. V.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 165/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 234/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
