Procedura insolvenţei. Sentința nr. 894/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 894/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 5772/101/2013/a6
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 194/2014
Ședința publică de la 07 Mai 2014
PREȘEDINTE N. Ț.
Judecător E. M.
Grefier L. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de contestatoarea S.C. E. R. S.R.L. împotriva sentinței nr.894/2013 din 18 noiembrie 2013, pronunțate de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. INSOLVENȚĂ SPRL pentru debitoarea ., având ca obiect procedura insolvenței tabel preliminar al creanțelor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta contestatoare S.C. E. R. S.R.L, prin avocați M. B., lipsind intimatul C. INSOLVENȚĂ SPRL pentru debitoarea ..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că prin serviciul arhivă al instanței intimatul a depus întâmpinare.
Având în vedere că nu se solicită termen pentru observarea întâmpinării, Curtea, constatând dosarul în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocatul apelantei contestatoare solicită admiterea apelului conform motivelor scrise, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii contestației cu consecința înscrierii integrale a creanței în tabelul creanțelor. Susține avocatul apelantei că instanța de fond a încălcat forța obligatorie a Contractului ignorând existența dreptului contestatoarei de a percepe penalități de întârziere în cazul depășirii termenelor de plată a ratelor contractuale, drept prevăzut în mod expres în Contract. S-a mai susținut că a fost încălcat flagrant dispozitivul unei sentințe executorii pronunțată în ordonanța de plată de Judecătoria Sectorului 3.
De asemenea, consideră avocatul apelantei că, deși ordonanța de plată a fost anulată, dreptul contestatoarei de a solicita integral debitul și penalitățile există și este conferit de contractul încheiat de părți.
CURTEA:
Asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința nr.894/2013 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de contestatoarea S.C. E. ROMANIA S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 25.09.2013 contestatoarea S.C. E. ROMANIA S.R.L. a formulat contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de administratorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ NAIDAN N., solicitând înregistrarea creanței sale în valoare de 163.976,16 lei la masa credală a debitoarei ..
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut că:
Creanța contestatoarei . inclusă în tabelul preliminar de creanțe este aceea care rezultă din dispozitivul ordonanței de plată pronunțată de Judecătoria sector 5 București în dosarul cu numărul_/302/2013 – filele 15, 16 și 17 din dosar, în cuantum de 81.988,08 lei.
Prin prezenta contestație, se invocă faptul că în acest tabel ar trebui inclusă și suma reprezentată de penalitățile aferente debitului de mai sus.
Așa cum a reținut și instanța care a pronunțat ordonanța de plată – Judecătoria sector 5 București, numai în limita sumei reținute în dispozitiv există un înscris asumat de părți. Mai mult, acest înscris semnat de părți, inclusiv propunerea de eșalonare a debitului restant, cuprinde și o parte a penalităților solicitate de contestatoarea creditoare. De asemenea, se reține că pentru perioada pentru care contestatoarea solicită creanța, acționau dispozițiile Legii cu numărul 469/2002 care condiționau depășirea limitelor debitului principal de către penalitățile contractuale de acordul expres al părților, acord ce nu a fost dovedit.
Prin urmare, instanța reține, în primul rând, că susținerile contestatoarei cu privire la neincluderea penalităților, sunt neîntemeiate, întrucât o parte a acestor penalități, asumate prin înscris, au fost incluse în suma de 81.988,08 lei, iar pentru cealaltă parte contestatoarea nu a probat acordul expres al debitoarei privind depășirea debitului principal de suma penalităților.
În al doilea rând, conform dispozițiilor articolului 1024 alineatul 2 din NCPC, în cadrul unei contestații la executare nu se pot invoca decât neregularități privind procedura de executare, precum și cauze de stingere a obligației ivite ulterior rămânerii definitive a ordonanței de plată. Ca atare, soluția pronunțată de instanță asupra unei ordonanțe de plată nu mai poate fi pusă ulterior în discuție, ci se va analiza numai în cadrul unei cereri în anulare, soluția fiind una diferită de prevederile anterioare în materia ordonanței de plată prin O.G. cu numărul 5/2001 privind procedura somației de plată, care dispuneau prin prevederile articolelor 10 și 11 că nu exista autoritate de lucru judecat în privința fondului, putându-se formula o cerere în fond ulterioară dar și o contestație la executare prin care să se reanalizeze fondul.
Oricum, în afara acestor dispoziții legale, care nu ar mai permite reanalizarea dreptului de creanță invocat, instanța constată că susținerile nu se pot socoti dovedite. Astfel, faptul că aceasta a depus în anexa declarației de creanță un tabel de calcul, nu poate reprezenta o valoare probatorie prin sine, de vreme ce acesta nu este recunoscut de către debitoare anterior declanșării insolvenței.
În materia răspunderii civile contractuale, pe care contestatoarea o invocă în cauză, aceasta trebuie să producă prima probă, și anume să dovedească existența unei creanțe. Ori, existența acesteia nu se poate dovedi doar prin simplul mod de calcul, chiar întemeiat pe o prevedere contractuală, în lipsa recunoașterii de către partea adversă. Cu atât mai mult cu cât se contestă acest mod de calcul, instanța va considera că nu se dovedește creanța invocată, constând în penalități de întârziere.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel contestatoarea S.C. E. R. S.R.L, criticând-o ca netemeinică și nelegală, susținând că a încheiat cu debitoarea . un contract de vânzare cumpărare nr.54/10.12.2008, având ca obiect echipament medical, prețul acestuia fiind stabilit la nivelul sumei de_.89 RON inclusiv TVA, pentru care s-a emis factura nr.RA851980/15.12.2008 și care urma a fi achitat în tranșe.
Apelanta a livrat echipamentul și a asigurat instalarea acestuia la sediul societății, însă, debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, astfel încât la data de 24.01.2012 apelanta a acceptat propunerea de eșalonare a debitului restant, aferent ratelor scadente pentru perioada 15.12.2008 – 29.12.2011, și prin care aceasta recunoștea în mod expres debitul, la aceea dată fiind în valoare totală de_,69 lei.
După respingerea concordatului preventiv de către Tribunalul M., concordat propus de CI Naidan N. și numit în calitate de conciliator provizoriu de către tribunal, apelanta a demarat procedura specială a ordonanței de plată, prevăzută de art.1013 – 1024 Cod procedură civilă.
Ca urmare, Judecătoria Sector 5 București a obligat debitoarea la plata sumei de 81.988.98ROn, către apelantă, reprezentând contravaloarea facturilor emise în baza contractului de vânzare cumpărare, la care se adaugă penalități de 0,5% pe zi de întârziere, calculate pentru fiecare factură în parte, de la data scadenței și până la achitarea debitului, dar nu mai mult decât valoarea facturii pentru care sunt calculate.
Ca urmare a intrării debitoarei sub incidența dispozițiilor legii insolvenței, hotărârea pronunțată de Judecătoria Sector 5 București nu a mai putut fi pusă în executare, astfel încât, în termen legal, apelanta a depus declarația de creanță, solicitând admiterea la masa credală cu o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de_,16RON.
În mod netemeinic și nelegal, administratorul judiciar al debitoarei a admis creanța apelantei parțial, respectiv suma de 81.988,08RON, deși în realitate deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 163.976,16RON, alcătuită din debit principal de_,08 RON și penalități de întârziere de aceeași valoare, respectiv_,08RON:
În prezent, apelanta figurează în tabelul creanțelor doar cu suma de 81.988,08 RON, reprezentând debit principal rezultat din contractul nr. 54 din 10.12.2008 (echivalentul ratelor neachitate), deși, în realitate, creanța apelantei este în valoare totală de 163.976,16 RON, creanța fiind compusă din următoarele sume:
81.988,08 RON, reprezentând debit principal, înregistrat de către ORTOPTIMED în temeiul contractului (rate neachitate) și
81.988,08 RON, reprezentând penalități de întârziere la plata ratelor, percepute în conformitate cu art. 4.4 din Contract (0,5% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere), datorate, de asemenea, de către debitoare în temeiul Ordonanței de plată.
Penalitățile de întârziere au fost limitate la cuantumul sumei asupra căreia au fost calculate (debitul principal), date fiind dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, aplicabilă contractului - această lege condiționează depășirea debitului principal de către penalități doar în situația în care acest aspect a fost stipulat expres în contract. Întrucât în contract nu s-a convenit că penalitățile de întârziere pot depăși valoarea ratelor, acestea au fost limitate la valoarea debitului principal.
Apreciază că dreptul apelantei de a percepe penalități de întârziere rezultă, cu precădere, din dispozitivul Ordonanței de plată - sentința civilă nr. 6987/22.08.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, prin care s-a dispus obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere de 0,5% din debitul principal și care are autoritatea de lucru judecat, conform art.1024 Cod procedură civilă;
Iar, dreptul apelantei de a percepe penalități, derivă, la origine, din prevederile contractuale agreate neechivoc de către debitoare - art. 4.4. din contract.
Conform acestui articol, debitoarea a acceptat ca în cazul întârzierilor la plata ratelor contractuale, pentru fiecare zi de întârziere începând cu data scadenței, să suporte o penalizare de 0,5% din suma datorată.
Judecătorul sindic a interpretat în mod greșit actele juridice deduse judecății, suma de 81.988,08 lei reprezintă numai debit nu și penalități, fapt rezultat din “propunerea de eșalonare debit restant” din 24.01.2012 din care rezultă că datoria acumulată de . către S.C. E. Romania S.R.L. în valoare de 93.312,69 lei reprezentând facturi emise de E. Romania S.R.L. în perioada 15.12._11 și penalități în valoare de 8.395,06 lei se va achita în 6 tranșe lunare. Prin urmare la data de 24.01.2012 datoria debitoarei era de 92.312,69 lei compusă din debit principal de 83.917,63 lei și penalități de întârziere în valoare de 8.395,06 lei.
La cea de a doua propunere de eșalonare a debitului restant propusă de concoiliatorul Naidan N. la data de 2.08.2012 soldul efectiv al creditoarei este de 83.917,63 lei fără penalități de întârziere.Din extrasul de cont din 5.08.2013 rezultă că debitul principal al debitoarei este în sumă de 82.775,70 lei, nefiind incluse penalitățile de întârziere.
Deci suma de 81.988,08 lei nu include penalități de întârziere, acestea urmând a fi calculate separat.
Prin întâmpinare, C. INSOLVENȚĂ SPRL a solicitat respingerea apelului, susținând că in raport de probele administrate, contestatoarea nu a reușit să facă dovada întregii creanțe solicitate fiind înscrisă în mod corect în tabelul preliminar al creanțelor numai cu suma de 81.988,08 lei stabilită și prin sentința civila nr. 6967/22.08.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.
Astfel, arată că, în ceea ce privesc motivele de apel formulate referitoare la încălcarea forței obligatorii a contractului prin ignorarea existenței dreptului contestatoarei de a percepe penalități de întârziere, drept prevăzut in mod expres în contract, la încălcarea flagrantă a dispozitivului sentinței civile executorii, apreciază că apelanta nu a făcut dovada în concret a existenței creanței în cuantumul total solicitat.
Astfel. prin sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București s-a dispus obligarea debitoarei . la plata către . a sumei de 81.988,08 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 54/10.12.2008 la care se adaugă penalități de 0,5 lei pe flecare zi de întârziere calculate pentru fiecare factură în parte, de la data scadenței și până la achitarea debitului, dar nu mai mult decât valoarea facturii pentru care sunt calculate.
Ca urmare, debitoarea intrând sub incidența procedurii insolvenței, hotărârea mai sus menționată nu a mai putut fi pusă în executare, motiv pentru care s-a formulat cerere de creanță contestatoarea solicitând înscrierea la masa credală cu suma totala de 163.976,16 lei.
Ulterior analizării cererii depuse, administratorul judiciar al debitoarei ., a procedat la înscrierea în tabelul preliminar numai a sumei de 81.988,08 lei.
De asemenea, cuantumul penalităților nu îndeplinesc nici condițiile privitoare la caracterul cert, lichid și exigibil al unei creanțe și mai mult decât atât, acesta nu a fost recunoscut de debitoare anterior deschiderii procedurii.
Astfel, la cererea de creanță în sumă totală de 163.976,16 lei, în susținerea solicitării privind acordarea penalităților, creditoarea a atașat un simplu tabel de calcul, fără ca acesta să fie întocmit sau avizat de către o persoană abilitată în domeniu, ca de exemplu un expert contabil.
Apreciază că diferența de creanță care se solicită a fi înscrisă în tabelul preliminar a fost stabilită în mod arbitrar de contestatoare și dovedită numai cu un tabel ce cuprinde un simplu calcul matematic, neânsușit de către debitoare, iar aceste aspecte nu sunt de natură a conduce la soluția de admitere a creanței în integralitatea sa.
Curtea va respinge apelul pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din lucrările dosarului, apelanta fiind înscrisă la masa credală a debitoarei cu suma de 81.988,08 lei a contestat tabelul preliminar solicitând înscrierea cu întreaga creanță pretinsă de 163.976,16 lei.
Așa cum rezultă din susținerile sale în apel, suma de 81.988,08 lei reprezintă debit la care se adaugă penalitățile de întârziere care nu depășesc debitul principal, conform art.4 alin.3 din Legea 469/2002.
Într-adevăr în contractul părților s-au prevăzut penalități de întârziere, însă pe parcursul executării acestuia între părți au intervenit alte două acorduri, materializate în „propunerea de eșalonare debit restant” din 24.01.2012 din care rezultă că datoria acumulată de . către apelantă era de_,59 lei din care, așa cum susține și apelanta în apelul său, 83.920,63 lei reprezenta debit iar_,06 lei penalități de întârziere, și procesul verbal nr.49 din 9.08.2012 din care rezultă că apelanta a fost de acord cu achitarea diferenței de creanță de 83.920,63 lei în ultima lună a perioadei de concordat precum și renunțarea la penalități de întârziere de 130.000 lei. Este irelevant faptul că nu s-a aprobat de instanță concordatul, convențiile părților rămând valabile.
Față de cele două acte juridice, în mod corect interpretate de instanța de fond, în legătură cu modalitatea de plată între părți a intervenit de fiecare dată o nouă convenție, apelanta renunțând prin ultimul act arătat la penalitățile de întârziere.
Deci, în mod corect s-a reținut debitul de 81.988,08 lei, recunoscut de apelantă, iar extrasul de cont în care debitoarea apare cu suma de 82.775,70 lei nu poate fi luat în considerare acesta fiind act unilateral aparținând apelantei creditoare.
În ceea ce privește sentința civila nr. 6967/22.08.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, invocată de apelantă ca având autoritate de lucru judecat, aceasta a fost anulată prin hotărârea nr.383/20.01.2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București.
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art.480 Cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE ;
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea S.C. E. R. S.R.L. cu sediul ales în București, Calea Rahovei, nr.266-268, sector 5, împotriva sentinței nr.894/2013 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. INSOLVENȚĂ SPRL, cu sediul profesional în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., pentru debitoarea ..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2014
Președinte, N. Ț. | Judecător, E. M. | |
Grefier, L. P. |
Red.jud. E.M./ 8.05.2014 /Tehnored. F.S. 4 ex.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 168/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1261/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
