Procedura insolvenţei. Decizia nr. 234/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 273/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 234/2014
Ședința publică de la 24 Aprilie 2014
PREȘEDINTE S. L.
Judecător C. P.
Judecător M. M.
Grefier V. S.
Pe rol judecarea cererii formulată de . (ROMÂNIA) SRL privind revizuirea deciziei nr. 1064/18.06.2013 pronunțate de Curtea de Apel C.-Secția a II-a civilă în dosarul nr._/63/2012/a1. în contradictoriu cu intimații C. I. DE INSOLVENȚĂ D. G. și ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1064/18.06.2013 pronunțate de Curtea de Apel C. - Secția a II-a civilă în dosarul nr._/63/2012/a1. a fost admis recursul declarat de debitoarea ., J_, CUI_, împotriva sentinței nr.527 din 04.04.2013 pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._/63/2012, în contradictoriu cu intimatul administrator judiciar C. I. DE INSOLVENȚĂ D. G. și intimata creditoare . ( ROMÂNIA) SRL. A fost modificată sentința, în sensul că a fost admisă contestația formulată de debitoarea .. A fost respinsă acțiunea formulată de creditoarea . ( ROMÂNIA) SRL ca nefondată. S-a dispus radierea din registrul comerțului a mențiunii referitoare la deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei ..
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele:
Prin sentința nr.527 din 04.04.2013, pronunțată de judecătorul-sindic de la Tribunalul D. – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._/63/2012, s-a respins contestația debitoarei ., s-a admis cererea creditoarei . ( ROMÂNIA) SRL și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei. S-a desemnat administrator judiciar C. I. DE INSOLVENȚĂ D. G..
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că între părți s-au derulat relații contractuale ( contractul BNC_/26.04.2010), având ca obiect prestarea de către creditoare a unor servicii, astfel cum sunt definite în preambulul contractului: inspecție conform L/C la presele de compactare AL5000M și ALC805 (3+3 buc), care include: inspecția vizuală și dimensională a fiecărui utilaj față de desene și fișele de măsurători existente; verificarea documentației tehnice de calitate; emiterea certificatului de inspecție, prețul fiind stabilit la 1250 euro/buc, exceptând cheltuielile care vor fi de 200 euro/vizita la P. C. și 30 euro/comanda.
Potrivit art. 2 din contract debitoarea, în calitate de client, avea obligația de a achita întregul preț al serviciilor din contract în termen de 30 de zile de la data primirii facturii, perioada după care creditoarea și-a rezervat dreptul de a factura penalități în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere.
În temeiul acestui contract, a fost emisă factura fiscală nr. LRR1000382/26.05.2010, în cuantum de 41.472,75 lei, ce a fost transmisă prin poștă debitoarei care a confirmat primirea facturii. În plus, din corespondența purtată între părți și atașată la dosarul cauzei de către creditoare rezultă fără dubiu acceptarea de către debitoare a facturii, părțile convenind asupra modalităților de plată.
Ca atare, contestația debitoarei în sensul neacceptării la plată a facturii apare, din coroborarea probelor mai sus amintite, ca fiind neîntemeiată. Neîntemeiată este și susținerea că nu se datorează penalități, întrucât la art. 2 din contract părțile au stabilit o clauză penală, cuantificând anticipat prejudiciul suferit de către creditoare ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligațiilor contractuale privind plata prețului.
În plus, potrivit art. 3 pct.12, valoarea - prag stabilită de lege pentru admisibilitatea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței este de 45.000 lei, acest cuantum stabilindu-se în raport de valoarea totală a datoriilor certe, lichide și exigibile, indiferent dacă acestea sunt debite principale și/sau accesorii( penalități).
În ce privește sentințele nr._/12.12.2012 și nr._/29.06.2011 pronunțate în procedura specială reglementată de OG 5/2001 și OUG 119/2007, s-a reținut că nu au autoritate de lucru judecat în prezenta procedură, astfel că nu pot fi reținute ca atare, fiind pronunțate în cadrul unor proceduri speciale, ce nu implică administrarea unui probatoriu complex.
În consecință, s-a reținut că . (ROMÂNIA)SRL deține împotriva debitoarei . o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 94.785,97 lei, de la scadența acesteia trecând mai mult de 90 de zile, astfel încât se impune respingerea contestației debitoarei și deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea ., care a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut că greșit s-a apreciat că este îndeplinită cerința valorii prag, deoarece debitul principal este de numai 41 472,75 lei. S-a reținut greșit că sentințele pronunțate în procedurile ordonanței și somației de plată nu au putere de lucru judecat, în condițiile în care și în aceste proceduri se verifică dacă există o creanță certă, lichidă și exigibilă. Contrar celor reține prin hotărâre, factura din litigiu nu a fost acceptată, deoarece nu a fost semnată ori ștampilată. De altfel, nu a fost comunicată reprezentantului societății, ci unei persoane care nici nu are calitatea de angajat al debitoarei. Creanța constând în penalități nu este certă, lichidă și exigibilă,
La data de 24.05.2013, intimata creditoare . ( ROMÂNIA) SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile de netimbrare și de tardivitate a recursului și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a susținut că factura din litigiu a fost comunicată debitoarei și acceptată, aceasta semnând și ștampilând confirmarea de primire, așa cum reiese din corespondența dintre părți, purtată pentru debitoare de către administratorul social M. M.. De altfel, debitoarea a recunoscut relațiile comerciale desfășurate și știe că a primit certificatele de garanție și de inspecție emise în temeiul contractului. Creanța are valoarea prag prevăzută de lege, penalitățile intrând în acest calcul. Penalitățile au fost prevăzute în contract.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor și apărărilor formulate de părți conform dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, Curtea a reținut că cerințele fiscale au fost satisfăcute în cauză.
Totodată, Curtea a constatat că recursul declarat de debitoarea . a fost formulat în termen, în condițiile în care hotărârea atacată a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență, conform cerințelor art.7 alin. 1 din Legea nr.85/2006, la data de 24.04.2013, așa cum rezultă din dovada aflată la fila nr.21 din dosar, iar recursul a fost declarat la data de 25.04.2013, înăuntrul termenului de 7 zile prevăzut de dispozițiile art.8 alin. 2 din Legea nr.85/2006.
Motivul de recurs referitor la nerespectarea cerințelor art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, privind valoarea prag a creanței invocate în cererea introductivă, este nefondat, deoarece textul nu distinge după cum creanța pretinsă se bazează pe obligații principale sau pe clauza penală și nici după cum daunele moratorii au fost sau nu facturate.
Totodată, s-a reținut că puterea de lucru judecat înseamnă că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o dată ( autoritate de lucru judecat), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de altă hotărâre.
Potrivit art.111 din OG nr.5/2011, ordonanța privind somația de plată nu are autoritate și nici putere de lucru judecat cu privire la fondul raportului juridic dintre părți, după cum nici soluția de respingere a cererii de ordonanță de plată în temeiul OUG nr.119/2007 nu are astfel de efecte, deoarece art.9 alin. 3 prevede expres că, dacă instanța respinge cererea creditorului, acesta poate introduce o cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.
Prin urmare, existența a două hotărâri pronunțate în ordonanța privind somația de plată, respectiv în ordonanța de plată, prin care s-au respins cererile creditoarei . ( ROMÂNIA) SRL împotriva debitoarei ., nu reprezintă decât dovada că debitoarea a contestat în mod constant creanța invocată împotriva sa, și nu doar în contestația la cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
Pe fond, Curtea a constatat că între părți s-a încheiat contractul BNC_/26.04.2010 în temeiul căruia s-a emis factura fiscală LRR1000382/26.05.2010 pentru suma de 41.472,75 lei, iar pentru neplata la scadență a acestei sume, creditoarea a calculat penalități de 53.313,22 lei conform prevederilor art.2 din contract.
Factura fiscală LRR1000382/26.05.2010 a fost comunicată debitoarei prin poștă, conform recipisei de la fila nr.27 – verso, la data de 31.05.2010. Factura nu a fost, însă, acceptată de către debitoare nici expres, și nici implicit, prin plată ci, dimpotrivă, așa cum s-a arătat în precedent, permanent contestată.
Debitoarea nu a contestat contractul și nici raporturile desfășurate cu creditoarea, dar a susținut că factura din litigiu nu a fost acceptată la plată, deoarece nu a fost însoțită de un deviz și un decont al lucrărilor și cheltuielilor efectuate, altfel spus, neplata creanței pretinse în cauză nu s-a datorat insolvenței sale, ci împrejurării că este contestată.
Verificarea apărărilor recurentei debitoare, respectiv a măsurii în care intimata creditoare face dovada serviciilor facturate către ., verificarea cuantumului creanței principale și, pe cale de consecință, a penalităților datorate de aceasta, presupun o judecată, un proces de drept comun.
Ca urmare, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, Curtea a constatat că se impune admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, conform dispozițiilor art.312 alin. 3 Cod procedură civilă, în sensul admiterii contestației formulate de debitoarea . și respingerii acțiunii formulate de creditoarea . (ROMÂNIA) SRL ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.7 din Legea nr.26/1990, s-a dispus radierea din registrul comerțului a mențiunii referitoare la deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei ..
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire . (ROMÂNIA) SRL.
În cuprinsul cererii de revizuire . (ROMÂNIA) SRL răspunde punctual la invocările debitoarei.
Astfel, precizează că în privința facturii fiscale nr. LRR1000382/26.05.201 a fost comunicată debitoarei prin poștă conform recipisei depuse la dosar, primită la data de 31.05.2010. Susține că este de netăgăduit faptul că debitoarea știe și a recepționat certificatele de garanție și certificatele de inspecție emise în conformitate cu prevederile contractuale și conform discuțiilor avute, se angaja la plata facturilor fiscale, în caz contrar urmând să fie anulate certificatele emise.
Consideră că Tribunalul D. a reținut în mod corect faptul că între părți s-au derulat relații contractuale în baza contractului nr._/2010, că factura fiscală a fost acceptată fără dubiu de către debitoare, contestația debitoarei referitor la neacceptarea la plată a fost respinsă ca neîntemeiată, că au fost respinse ca neîntemeiate și susținerile debitoarei privind obligarea și la plata penalităților de întârziere. Corect a reținut tribunalul și faptul că revizuienta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, precum și că nu există autoritate de lucru judecat față de sentințele pronunțate în cadrul OG 5/2001 și OUG 119/117, iar debitoarea nu a răsturnat prezumția de incapacitate de plată.
Mai invocă revizuienta și reaua-credință a debitoarei prin promovarea ca neîntemeiată a acțiunii ce face obiectul dosarului nr._/215/2013 fără înștiințarea administratorului judiciar.
În drept a invocat dispozițiile art. 322 pct. 1-9 și ale art. 324 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând cererea formulată de . (ROMÂNIA) SRL privind revizuirea deciziei nr. 1064/18.06.2013 constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive.
Potrivit art. 322 Cod procedură civilă, „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4.) dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de revizuire se va judeca de această instanță;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
9*). dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate;”
În motivarea cererii de revizuire revizuienta invocă motive de fond ce privesc recunoașterea unui debit și existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, aspecte ce țin de judecata fondului.
Astfel, motivele invocate nu se regăsesc în niciunul din cazurile prevăzute în mod expres și limitativ la art. 322 Cod procedură civilă redat mai sus.
Prin urmare, cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de . (ROMÂNIA) SRL privind revizuirea deciziei nr. 1064/18.06.2013 pronunțate de Curtea de Apel C.-Secția a II-a civilă în dosarul nr._/63/2012/a1. în contradictoriu cu intimații C. I. DE INSOLVENȚĂ D. G. și ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 aprilie 2014.
Președinte, S. L. | Judecător, C. P. | Judecător, M. M. |
Grefier, V. S. |
V.S. 29 Aprilie 2014
Jud. red. MM
Tehnored. VS
| ← Procedura insolvenţei. Hotărâre din 12-11-2014, Curtea de... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 55/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
